Calitatea marfurilor sI protectia mediului

Marfa, ca rezultat al activitatii umane, are efect asupra mediului cel putin in doua ipostaze, ca produs al unei tehnologii care este mai mult sau mai putin poluanta si ca obiect al consumului/utilizarii, proces in cursul caruia iau nastetre agenti mai mult sau mai putin poluanti. De asemenea, circuitul tehnic al produsului de la producator la consumator creeaza un contact marfa – factori de mediu, o relatie in ambele sensuri, marfa fiind afectata de factorii de mediu si mediul, la randul lui, fiind afectat de marfa.

Este, in aceste conditii, evident ca, intre multiplele aspecte ale calitatii, definita ca totalitatea proprietatilor marfii care fac ca marfa sa satisfaca cerintele exprimate sau implicite ale cumparatorului, proprietatea de a afecta mediul intr-o masura mai mare sau mai mica ocupa un loc important.

Exista tendinta la cumparatori de a constientiza perfect, necesitatea caracterului nepoluant al marfurilor.

O sursa majora de poluare legata de marfuri o constituie deseurile, care prezinta o continua crestere cantitativa si in diversitate. Problemele create de aceste deseuri devin si mai grave datorita faptului ca o parte din ele nu sunt biodegradabile, deci nu se reintegreaza in mediu in mod natural si datorita caracterului toxic al unora din ele. Cantitatea mare de deseuri, chiar biodegradabile si netoxice, constituie o mare problema de protectie a mediului, prin faptul ca se depaseste adesea capacitatea naturala de autoepurare, adica de autoprotejare a mediului impotriva materialelor evacuate in urma unul consum mereu in crestere de produse. O solutie aplicata pe scara larga o constituie procedeele costisitoare de depozitare, tratare sau de distrugere a deseurilor.

Pe de alta parte, produsele in cantitate tot mai mare, solicitate de piata, si in ultima instanta, de consumatori, inglobeaza tot mai multe din resursele limitate de care omenirea dispune.

Rezulta ca factorii de mediu nu mai pot avea in mod nelimitat rolul dublu de furnizori de resurse si de receptori de reziduuri.

Protectia mediului impune relizarea unor cicluri de productie inchise de felul: materie prima – productie – produs – materie prima. Realizarea unor astfel de procese ciclice este conditionata de valorificarea reziduurilor si a deseurilor care rezulta pe parcursul fabricarii si consumului produselor. Si in acest fel, protectia mediului a devenit o problema strans legata de calitatea produselor si serviciilor, sau, exprimat in alt mod, unul din aspectele esentiale ale calitatii a devenit, azi, modul in care produsele afecteaza mediul pe parcursul fabricatiei, pe tot circuitul lor tehnic si al consumului, respectiv dupa consum.

Realizarea unor cicluri de productie inchise materie prima – productie – produs – materie prima constituie unul din elementele fundamentale ale dezvoltarii durabile.

Impactul pe care produsele care devin marfuri il au asupra mediului, in oricare din etapele vietii lor, sau dupa utilizarea lor, constituie din motivele de mai sus, un element important al calitatii lor. Necesitatea protectiei mediului este o necesitate implicita, sau, uneori, o cerinta exprimata explicit, fata de produsele achizitionate de consumatori.

Prin faptul ca a aparut necesitatea ca, deja la proiectarea produselor, sa se prevada atat lipsa unui impact negativ asupra mediului in timpul fabricarii, al circuitului tehnic si al utilizarii, cat si posibilitatea reintegrarii lor in natura, dupa utilizare, fara efecte negative, ori a reintegrarii lor in circuitul economic, ca materie prima, aceste caracteristici pot fi incluse in ipostaza calitatii - calitate de proiectare.  

Imbunatatirea calitatii produselor din punct de vedere ecologic presupune satisfacerea unor cerinte cum sunt: utilizarea de materii prime refolosibile, utilizarea energiei in cantitati mai mici si din surse inepuizabile, utilizarea de componente reparabile, produsul sa aibe mai putine efecte secundare, sa necesite ambalaj mai redus, sa nu prezinte pericole pentru animale, sa fie silentioase, sa necesite mai putina apa, sa polueze mai putin, sa fie biodegradabile, sa fie reciclabile, sa consume putine materii si materiale.

In multe din tarile dezvoltate, produsele care afecteaza mediul peste limita admisa sunt supuse unor taxe suplimentare, fiind astfel facute mai putin competitive si mai putin atractive in raport cu produsele care afecteaza mediul in mai mica masura.

Chiar si in absenta unor astfel de masuri fiscale, se constata ca cerintele ecologice reprezinta unul din factorii de care cumparatorii tin cont tot mai mult la decizia de achizitionare, alaturi de celelalte aspecte de calitate, de pret, de experienta anterioara a cumparatorului.