Ecologie
Principalele substante cu actiune nociva asupra aerului - clasificarea surselor de poluare1.1. Cadrul analizat Ca element al mediului de viata atmosfera trebuie sa indeplineasca o serie de conditii care se exprima prin limitele de toleranta ale organismului uman si cele de existenta ale faunei si florei in raport de factorii legati de gradul de puritate, temperatura, umiditate, compozitie chimica etc. In societatea moderna datorita activitatilor umane si unor fenomene naturale, calitatea aerului a suferit modificari concretizate fie in schimbarea concentrarii unor compusi normali ai atmosferei (ozon, CO2 etc.), fie in patrunderea unor elemente straine acestui mediu (substante chimice rezultate din activitati omenesti, elemente radioactive etc.). Prin insasi natura sa aerul, ca element al mediului inconjurator, nu este influentat de organizarea administrativ-teritoriala a comunitatilor umane si, in consecinta, degradarea calitatii aerului, se rasfr`nge asupra unor arii geografice vaste, fenomenul poluarii atmosferice devenind o problema globala ce impune o cooperare si rerglementare internationala. Legea protectiei mediului stipuleaza ca 'prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarii calitatii acesteia, pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale'. In cadrul acestei legi, atmosfera este definita ca fiind masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon; Referitor la sintagma de 'poluare a aerului', Conventia de la Geneva din 13 noiembrie 1979 privind poluarea atmosferica transfrontariera pe distante lungi, a determinat-o ca fiind 'introducerea in atmosfera de catre om, direct sau indirect, de substante sau energii care au o actiune nociva de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa dauneze resurselor biologice si ecosistemelor, sa deterioreze bunurile materiale si sa aduca atingere sau sa pagubeasca valorile de agrement si alte utilizari legitime ale mediului inconjurator'. In Legea protectiei mediului notiunea de poluant este prezentata ca orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale; De asemenea, se mai definesc diferiti termeni ca: substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive; sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive; prejudiciu - efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre ; In acest context, se poate observa ca o reglementare eficace ar trebui sa previna poluarea atmosferica prin actiuni asupra surselor si prin stabilirea unor conditii de fabricatie stricte pentru utilajele, aparatele si mecanismele susceptibile de a polua aerul. 1.2. Clasificarea surselor de poluare Sursele de poluare atmosferica se grupeaza in mai multe categorii pe baza urmatoarelor criterii: origine; mobilitate; regimul de functionare; tipul de activitate. A. Sursele de poluare atmosferica Sursele de poluare atmosferica, dupa origine, se impart in surse naturale si surse antropogene (antropice). Sursele naturale sunt constituite, in principal, din urmatorii poluanti specifici: a) vulcanismul (prin cenusa, oxizi de azot, carbon, sulf, potasiu etc.); b) furtunile de nisip si praf (prin pulberile aferente); c) procesele de descompunere a materiilor organice vegetale si animale;
d) descarcarile electrice ce afecteaza stratul de ozon; e) radioactivitate terestra; f) autoaprinderea maselor vegetale; g) aerosoli maritimi incarcati cu saruri; h) plantele (prin polen fungi etc.); i) omul si animalele (prin virusi, CO2 etc.). Sursele antropogene (antropice) sunt alcatuite din totalitatea actiunilor omenesti ce se rasfr`ng asupra mediului atmosferic. Actiunile omenesti polueaza aerul atunci c`nd datorita lor, la constituentii normali ai atmosferei se adauga sau se scade o marime av`nd ca rezultat alterarea proprietatilor aerului in mod sesizabil de om sau mediu. B. Sursele de poluare atmosferica dupa mobilitate Dupa mobilitate sursele de poluare se impart in: a) surse stationare sau fixe; b) surse mobile: mijloace de transport rutier, aerian, feroviar, naval. C. Sursele de poluare atmosferica dupa regimul de functionare Dupa regimul de functionare, sursele de poluare pot fi: a) continue: emisia poluanta este continua si constanta perioade lungi de timp (luni, sezoane, ani); b) intermitente: au intreruperi ale emisiei poluante semnificative ca durata (ore, zile, luni); c) instantanee: emisia poluanta are loc intr-un interval scurt de timp, dupa care inceteaza (este cazul avariilor si accidentelor industriale). D. Clasificarea dupa tipul de activitate a surselor de poluare Aceasta clasificare, dupa tipul de activitate a surselor de poluare, prezinta importanta pentru cunoasterea poluantilor specifici fiecarei activitati. Analiza fiecarui domeniu de activitate umana releva poluanti specifici ce sunt evacuati in atmoisfera, contribuind la o monitorizare mai buna a calitatii aerului si la demararea unor actiuni concrete pentru prevenirea si ameliorarea calitatii aerului. E. Dupa modul de existenta al poluantilor Dupa modul de existenta al poluantilor avem doua grupe: a) poluanti primari, care sunt emisi direct in atmosfera din surse identificate sau identificabile; b) poluanti secundari sau derivati, cei care sunt produsi in aer prin interactiunea a doi sau mai multi poluanti sau chiar prin reactie cu anumiti constituenti ai aerului. Odata patrunsi in atmosfera foarte putini poluanti isi mai pastreaza integritatea deoarece, ca urmare a reactiilor lor chimice si influentelor termice, acestia isi schimba total identitatea. Poluarea atmosferica a cunoscut o importanta crestere odata cu dezvoltarea industriala, iar in ultimele decenii se constata o ingrijoratoare extindere a acesteia cu consecinte deosebit de grave la nivel planetar. Au aparut astfel ca fenomene imediate, distrugerea stratului de ozon, efectul de sera, ploile acide, 'smogul' s.a. ce au efecte devastatoare at`t asupra mediului inconjurator c`t si asupra sanatatii oamenilor In privinta afectarii mediului, studii efectuate la nivel international au demonstrat ca datorita degradarii stratului de ozon si a aparitiei efectului de sera, temperatura medie pe Terra poate sa creasca intr-un deceniu cu peste un grad Celsius, iar la poli cu cinci grade. Ploile acide, din ce in ce mai frecvente cauzeaza distrugerea padurilor, plantelor si a recoltelor. In ceea ce priveste viata oamenilor, poluarea atmosferica conduce la cresterea numarului de cancere ale pielii si plam`nilor, cataracte, scaderea nivelului sperantei de viata concomitent cu aparitia unor malformatii, afectarea productiilor agricole si inevitabil subnutritia, pericolul cresterii nivelului oceanelor cu consecinta inundarii unor intinse zone populate. In fata pericolelor ce ameninta intreaga omenire si insasi viata pe Pam`nt se constata la nivel international solidarizarea statelor in vederea adoptarii unor reglementari care sa permita prevenirea poluarii si combaterea poluarii precum si ameliorarea calitatiia aerului.
|