Strategii didactice - strategiile euristice

Strategii didactice  - Strategiile euristice

Se bazeaza pe dialog, pe o tehnica a intrebarilor si raspunsurilor judicios alcatuita, in asa fel incat predarea sa ia ,,forma unei comunicari bilaterale, a unei conversatii, in cadrul careia profesorul actioneaza asupra elevilor prin solicitari verbale, iar acestia reactioneaza oferind raspunsuri,,.( Ion Albulescu si..,p.125.)

Acest mod de comunicare este eficient, dezvoltand la elevi spiritul critic, dorinta de exprimare a propriilor idei , de valorificare a propriei experiente. Referitor la aceasta modalitate de interactionare profesor-elev, Giorgio Gostini scrie: ,, Profesorul care vorbeste mult () rapeste celorlalti posibilitatea de a se exprima si de a invata sa se exprime, nu-si cunoaste elevii si nici nu poate sa-i aprecieze la justa lor valoare, iar acestia devin pasivi, nemultumiti, se marginesc sa repete doar ceea ce li se spune; un atare profesor plictiseste, face pe elev sa-si piarda atentia. In schimb, elevul care poate vorbi liber, se face mai bine cunoscut, intelege ca a vorbi inseamna a comunica, a expune ordonat, limpede, inseamna a interesa pe cel care asculta, a fi stapan pe tine si pe propria-ti gandire,,.( G.G, p.98).

Dialogul nu trebuie sa fie rigid, desfasurat la intamplare, ci sa respecte  anumite cerinte. Dintre acestea mai importante par a fi urmatoarele:

intrebarile trebuie sa ofere elevilor mai multa libertate de gandire;

sa sugereze mai multe posibilitati de cautare si sa le permita sa aleaga intre acestea;

sa permita schimbul de informatii si manifestarea spiritului critic;

sa antreneze toti elevii in elaborarea solutiilor;

sa permita elevului sa puna intrebari si sa ofere raspunsuri cu caracter deschis.

Vom distinge intre conversatia euristica si conversatia examinatoare:

Conversatia euristica vizeaza valorificarea ideilor dintr-un continut dat, iar intrebarile si raspunsurile trebuie sa se inlantuie in ordinea ceruta de continut, de asa  maniera incat sa fie parcurs, in mod logic, coerent, intreg continutul temei vizate. Fiecare noua intrebare isi are sursa in raspunsul anterior. Rolul profesorului este acela ca prin continutul intrebarilor formulate sa orienteze gandirea elevilor.

Conversatia examinatoare presupune selectarea anumitor intrebari, pentru a constata nivelul cunostintelor elevilor la un moment dat. In acest caz, intrebarile nu se mai inlantuie in serie, nu mai este necesara epuizarea tuturor aspectelor unui continut, ci se pot formula intrebari de sondaj.

Indiferent de tipul de conversatie, respectarea unor reguli s-a dovedit utila:

intrebarile trebuie sa fie clare si sa se refere la un continut limitat;

se formuleaza cate o singura intrebare. Nu se intreaba, de exemplu, ce este capitalul, de cate feluri este si de ce munca este factor activ si determinant al productiei?

intrebarile sa fie variate, adica sa pretinda date, definitii( ce, care, cand?), explicatii ( cum, de ce?), sa exprime situatii problematice( daca atunci ce?, ce crezi ca s-ar intampla daca?), sa pretinda argumente si justificarea acestora.

Prezentam, mai jos, o clasificare a intrebarilor, propusa de Giorgio Gostini, p.17,un bun suport pentru pregatirea lectiilor.Vom selecta doua criterii, si anume: dupa structura intrebarilor si dupa scopul urmarit in activitate.

Dupa structura intrebarilor, deosebim:

intrebari limitate sau inchise. Acestea nu permit decat un singur raspuns valabil, o singura judecata, comparatie, decizie.

Se considera ca, in acest caz, initiativa revine profesorului, fara a da posibilitatea elevilor sa-si exprime ideile, sa ia o decizie, sa aleaga, sa-si valorifice experienta personala.

intrebari cuprinzatoare sau deschise – sunt acelea la care se poate raspunde printr- o alegere de cai, de idei, puncte de vedere, mijloace. Se considera ca acest tip de intrebari incurajeaza initiativa elevilor, provoaca judecata acestora si elaborarea individuala a rationamentelor.

intrebari stimulative – stimuleaza elevul in cautarea raspunsurilor, fara a impune gandirii sale o anumita directie.

Optiunea pentru un anume tip de intrebari, depinde de continutul vizat, de obiectivele urmarite, de specificul clasei de elevi.

In functie de scopul urmarit pot fi formulate urmatoarele tipuri de intrebari

intrebari reproductive – servesc la reactualizarea cunostintelor, in scopul verificarii;

intrebari reproductiv- cognitive, in scopul reactualizarii unor informatii pe baza carora sunt obtinute altele noi;

intrebari ipotetice, care sunt utilizate in scopul si in vederea determinarii ipotezei de lucru;

intrebari convergente, care ii determina pe elevi sa realizeze analize, sinteze, comparatii, explicatii, asociatii de idei;

intrebari divergente, care indruma gandirea elevilor pe cai inedite, pun in evidenta diversitatea solutiilor;

intrebari de evaluare, prin care li se solicita elevilor emiterea unor judecati de valoare.

Strategiile euristice nu asigura doar un simplu schimb de informatii, ci mai ales, construirea unor idei din alte idei. Intrebarile au valoare numai daca ii lasa timp elevului de a controla, completa si corija propriul raspuns. Este important sa se cultive spiritul de cooperare, dar si de confruntare in elaborarea ideilor, evitandu-se rivalitatile. Dezvoltarea gandirii critice este prioritara.