Didactica
Pregatirea si planificarea sedintei de instruirePregatirea si planificarea sedintei de instruire a) Stabilirea obiectivelor cursului - acestea trebuie sa fie foarte clar definite si realizabile. Trebuie sa aveti de asemenea in vedere: v Timpul. Cat va dura cursul, cat timp aveti la dispozitie. Pentru a nu crea disconfort cursantilor dar si pentru de a nu induce frustrare, lectorul trebuie sa se incadreze intotdeauna in timpul alocat si anuntat inca de la inceptutul sedintei de instruire; v Tineti cont ca adultii au o durata mai scurta a atentiei; multi cercetatori sustin ca adultii au chiar mai multe probleme decat copiii in a-si mentine atentia asupra unui subiect. Instruirea are cele mai bune efecte cand li se ofera participantilor in portii usor digerabile; v Clasa. Numarul de cursanti, aptitudini, pregatire si cunostinte anterioare; v Multi oameni au amintiri neplacute legate de perioada in care mergeau la scoala. De aceea, de multe ori, cursantii vin la o sesiune de instruire plini de nelinisti. Adultilor le este teama sa nu cumva sa se faca de ras in fata colegilor lor, asa ca instructorul trebuie sa le asigure o experienta pozitiva si datatoare de incredere; v ! |
b) Organizarea subiectului instruirii:
|
Rezultatele inregistrate sunt o materializare a schimbarilor de natura cognitiva, afectiva si actionala, intervenite in raport cu etapa anterioara invatarii si sunt considerate ca o proba a eficientei invatamantului (activitatii de instruire).
Invatarea functie de diversi factori. Invatarea poate fi analizata si functie de o serie de factori/conditii/cauze care influenteaza pozitiv sau negativ, usurand sau, dimpotriva, ingreunand activitatea de invatare.
Unele dintre conditii (factori) (vezi fig.) tin de elev, de particu-laritatile si disponibilitatile acestuia, actioneaza din interiorul acestuia si le numim conditii (cauze) interne. Acestea pot fi de natura biologica (varsta, sex, starea de sanatate, dezvoltarea fizica etc.) sau psihologica (potential genetic intelectual, nivel al dezvoltarii intelectuale, stadiul dezvoltarii structurilor cognitive si operatorii, inteligenta, gandire, motivatie a invatarii, vointa, trasaturi de personalitate, nivel de cultura generala, deprinderi de munca intelectuala etc.).
Conditiile externe se refera la organizarea activitatii in scoala si la cerintele scolare: obiective, continuturi, calitatea instruirii, ambianta psiho-sociala, personalitatea si competenta cadrelor didactice, relatiile profesor-elev s.a.
Conditiile externe vizeaza si mediul extrascolar, factorii social-culturali (familia, mediul cultural-educativ local s.a.).
Reusita invatarii este conditionata de influenta combinata a tuturor categoriilor de factori. De aceea, invatarea eficienta presupune preocuparea pentru identificarea, cunoasterea si controlul tuturor conditiilor care, intr-un fel sau altul, influenteaza si concura la obtinerea rezultatelor scontate.
1.1. Teorii ale invatarii si modele de instruire. Problematica extrem de complexa a invatarii a constituit obiect de studiu pentru numerosi psihologi si pedagogi, cunoscand abordari foarte diferite, ceea ce a condus la multiple puncte de vedere si la o pluralitate de teorii. In aceasta multitudine de date, opinii si puncte de vedere asupra invatarii pot fi identificate cateva teorii care reprezinta configuratii de idei si linii directoare pentru activitatea practica si genereaza modele diferite de invatare. Evidentiem, in acest sens, acele teorii ale invatarii pe care le apreciem ca avand un impact deosebit asupra modului cum a fost gandita si realizata efectiv invatarea.
Teoriile asociationiste au ca punct de plecare asociationismul promovat de filosofii empiristi care au evidentiat rolul asociatiilor, conexiunilor ce se stabilesc intre imagini si idei ce se produc simultan si sunt intarite prin repetare. In sprijinul acestei teorii s-a adus o serie de dovezi experimentale la inceputul secolului al XX-lea. I.P. Pavlov a demonstrat astfel ca prin coincidenta repetata a doi stimuli pe scoarta cerebrala se produc anumite "legaturi temporare" care reprezinta substratul neurofiziologic al asociatiilor. E. Thorndike vine cu o completare, formuland "legea efectului", conform careia la baza acestor legaturi pe care el le numeste "conexiuni" sta obtinerea succesului, a satisfactiei.
Teoria invatarii cumulativ-ierarhice (R. Gagné) a pus in evidenta ca invatarea este un proces extrem de complex, in realizarea caruia se parcurg mai multe niveluri. Contureaza 8 tipuri de invatare de complexitate crescanda, pornind de la invatarea de semnale, invatarea conditionata clasica de tip Pavlov, care angajeaza relatia stimul-raspuns, pana la forma cea mai complexa care consta in rezolvarea de probleme. Are meritul ca pune in evidenta necesitatea ca abordarea unei teme sa fie in prealabil pregatita, formandu-le elevilor asociatiile, discriminarile, conceptele care conditioneaza intelegerea sa. Forma superioara de invatare - rezolvarea de probleme - presupune parcurgerea prealabila a formelor mai simple de invatare.
Teoria psihogenezei operatiilor intelectuale. Promovata de J. Piaget, aceasta teorie evidentiaza faptul ca operatiile mentale sunt rezultatul interiorizarii actiunilor reale, obiectuale. In conceptia sa gandirea are loc mai intai in planul actiunii efective si numai apoi se ajunge la operatii efectuate mental care sunt operatii plastice, reversibile.
Teoria operationala a invatarii. Este promovata de P. Galperin si dezvolta cercetarile lui J. Piaget. Pune in evidenta ca in formarea operatiilor mentale se parcurg, cel putin la varsta scolara mica, mai multe etape:
etapa de orientare, in care copilul ia cunostinta cu actiunea pe care o realizeaza invatatorul;
etapa actiunii reale, in care elevii insisi executa actiunea respectiva;
etapa verbalizarii, cand copiii descriu cu voce tare desfasurarea actiunii, fara sa o mai execute obiectual;
etapa interiorizarii, in care operatia se efectueaza pe plan mental, mai intai intr-un ritm incetinit, apoi automatizat si rapid.
v Cunoasteti-va subiectul/tema cursului;
v Listati principalele puncte/subteme ale subiectului;
v "A spune" NU inseamna a instrui - organizati cu grija succesiunea capitolelor/sectiunilor sedintei de instruire. A le prezenta oamenilor pur si simplu un sir de informatii relevante nu inseamna catusi de putin instruire. Datele trebuie organizate intr-o maniera logica si coerenta, fidela fluxului/succesiunii din activitatea practica, pe baza principiilor de conceptie a instruirii;
c) Decideti asupra metodelor de instruire;
d) Stabiliti exercitiile practice relevante subiectului expus, care vor ajuta la fixarea cunostintelor transmise.
e) Decideti asupra instrumentelor de evaluare si nu uitati sa le anuntati la inceputul sedintei. In functie de tema de instruire, formulati-va de asemenea intrebarile/testele prin care veti verifica rezultatele instruirii.
f) Structurati-va sedinta de instruire pe cele trei parti logice: Introducere, Cuprins si Incheiere.
h) Ce materiale/echipamente suport sunt necesare.
i) Cronometrati-va si repetati sedinta de instruire pentru a va incadra in timpul alocat.
Contact |- ia legatura cu noi -| | |
Adauga document |- pune-ti documente online -| | |
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| | |
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |
|
|||
Documente online pe aceeasi tema | |||
| |||
|
|||
|
|||