Profesorul ideal - profesorul-psiholog, pedagog, metodist. explicarea termenilor, calitatile profesorului ideal si motivarea optiunii pentru acestea

PROFESORUL IDEAL

PLANUL LUCRARII

1. Definitie

2. Profesorul ideal - psiholog, pedagog, didactician, metodist. Explicarea termenilor

3. Enumerarea trasaturilor fundamentale pe care ar trebui sa le aiba profesorul ideal si motivarea acestora

4. Profesorul intre traditie si modernitate

5. Relatiile profesor-elev

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

1.DEFINITIE

Termenul "profesor" este definit in DEX ca fiind "o persoana cu o pregatire speciala intr-un anumit domeniu de activitate si care preda o materie de invatamant; persoana care indruma, educa pe cineva."[1]

In conceptia mea, profesorul este responsabilul pentru procesul educativ. Dupa cum se stie, procesul educativ institutionalizat este unul extrem de complex, atat sub aspectul organizarii, cat, mai ales sub acela al fundamentarii stiintifice a raporturilor instituite intre principalii factori implicati in acest proces.

Profesorul este responsabil de modelarea personalitatii umane, de ceea ce filosoful Constantin Noica numea "devenirea intru fiinta a omului".

2. PROFESORUL-PSIHOLOG, PEDAGOG, METODIST. EXPLICAREA TERMENILOR

In invatamant, nu oricine poate indeplini cerintele complexului act educativ. In persoana sa, autenticul profesor trebuie sa insumeze calitati subtile de psiholog, pedagog, didactician si metodist, inventiv si infatigabil.

Psihologia (din gr."psyche"-suflet si "logos"-cuvant) este stiinta care are ca obiect studierea psihicului, a sufletului omului in complexitatea structurii sale intime[2]. Unul din psihologii veacului XX, J. Boucher scria ca pedagogia nu poate fi o arta serioasa si eficace decat daca se sprijina pe psihologie.

Trebuie sa subliniem ca activitatea educativ-formativa, de care raspunzator este pedagogul, se intemeiaza pe cunoasterea devenirii fiintei umane, mai precis pe cunoasterea ipostazelor acestei fiinte, de la aceea de ins pana la aceea de persoana, apoi de personalitate si de personaj.

Pedagogia (din gr. Pais, paidos-copil, agein-a educa) este stiinta care are ca obiect cercetarea si aplicarea celor mai bune modalitati de educare a copiilor, tineretului si adultului.[4]

Didactica este ramura pedagogiei care se ocupa cu teoria generala a instructiei, cu sitemul de invatamant, cu formele de organizare, cu scopurile procesului instructiv si cu relatiile dintre pedagog si elevi.[5]

Referat: Proiect tematic - jurnalul de toamna - legumele, fructele și vitaminele Referat: Proiect de activitate integrata: grupa mijlocie - in ograda la bunica

Metodica este o didactica speciala, particulara care arata drumul de urmat intr-o anumita disciplina.[6]

3. CALITATILE PROFESORULUI IDEAL SI MOTIVAREA OPTIUNII PENTRU ACESTEA

In opinia mea, profesorul ideal ar trebui sa indeplineasca o serie de calitati. In primul rand, pentru a putea merge in fata unei clase de elevi, consider necesara o pregatire de specialitate inalt calitativa. Este inadmisibil ca atunci cand se prezinta in fata unor elevi sau studenti sa nu cunoasca materia pe care o preda si sa fi limitat la manual.

A doua conditie necesara este inclinatia spre aceasta meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat daca nu se face si din placere.

Rabdarea este dupa parerea mea o conditie esentiala a unui profesor, deoarece consider ca nu toti elevii sunt genii si pricep din prima.

Competenta comunicativa ar fi o alta trasatura importanta a profesorului ideal. Ce folos sa aiba un solid bagaj de cunostinte, daca nu este capabil sa se exprime clar sau sa-si expuna opiniile si gandurile?

Profesorul trebuie sa fie creativ, sa nu fie obedient, pana la pierderea identitatii sale profesionale, fata de modalitatile didactice cazute in desuetudine, fata de sabloane, chiar daca, uneori acestea sunt suprasolicitate oficial.

Trebuie sa fie ingenios, pentru ca in general vorbind, profesorul este factorul determinant al succesului unei lectii, si nu structura in sine a acesteia , fie ea traditionala, fie moderna.

Profesorul trebuie sa fie un ghid, care indruma eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic si amabil, pentru ca prin intregul sau comportament, sa introduca in lectie dimensiunea estetica, sa sensibilizeze elevii si astfel sa creeze conditiile necesare realizarii comportamentelor unei educatii implicite, singura valida sub aspect psiho-pedagogic si didactic.

Orizontul lui cultural-artistic trebuie sa fie intins si sa-i permita a stabili, spontan, referiri la artele conexe, ale caror limbaje trebuie sa-i fie accesibile. Nu imi pot imagina un profesor opac fata de universurile sensibile ale operelor, rece si distant in relatiile cu elevii sau, mai rau, posomorat, refractar comunicarii libere si deschise cu discipolii sai.

Profesorul ideal trebuie sa abordeze studiul obiectului pe care-l preda, nu ca scop in sine, ci ca mijloc de realizare a obiectivelor educationale.

Alte calitati

-echilibru intelectual, mintal, nervos

-curiozitate intelectuala

-spiritul si gustul observatiei, simtul critic, luciditatea fata de sine

-adaptabilitatea la cerintele elevilor

-tineretea spiritului

-amabilitatea, intelegerea, autoritatea fireasca

-modestia, buna dispozite, afectiune pentru copil

-capacitatea de a chestiona si aprecia corect valoarea raspunsurilor

-capacitatea de a depasi rutina si cautarea de noi cai si mijloace didactice

-profesorul, factor de decizie in managementul disciplinei de specialitate si al lectiei

Comportamentul pedagogic al profesorului se manifesta atat la nivelul sistemului social de educatie si invatamant cat si la nivelul clasei de elevi.

Parerea mea este ca nu trebuie neglijata nici motivarea profesorului, ceea ce ar insemna o remuneratie pentru activitatea depusa care sa-i permita un trai decent.

4. PROFESORUL INTRE TRADITIE SI MODERNITATE

Traditional, in procesul instructiv educativ, profesorul a fost reprezentant al stiintei, era "stiiutorul"in domeniul sau de specialitate, care-i conferea autoritate epistemica. El media didactic relatia elevului cu stiinta si era agentul actiunilor educative, informative si formative.

Contemporan, paleta comportamentelor fundamentale ale profesorului, in activitatea instructiv educativa s-a amplificat in conformitate cu noile cerinte referitoare la calitatea prestatiei sale.

5. RELATIILE PROFESOR-ELEVI, la clasa sunt de obicei structurate pe doua directii :

-relatii de comunicare (informationala, afectiva, motivationala)

-relatii de cooperare (distribuirea si redirectionarea sarcinilor)

In cele ce urmeaza, vom acorda un loc important, competentei de comunicare a profesorului.

COMPETENTA DE COMUNICARE A PROFESORULUI

Sunt relativ putine ariile ocupationale in care comunicarea interumana are un rol hotarator, iar EDUCATIA este probabil cea mai comunicationala sfera de activitate. Comunicarea didactica il are fara indoiala ca protagonist principal, regizor, strateg, maestru pe profesor care, dincolo de o pregatire de specialitate inalt calitativa trebuie sa probeze o competenta de comunicare.

Competenta mimico-gestuala a educatorului vizeaza actoria si in speta pantomima, el trebuind sa dispuna de un registru larg si variat de afisaje faciale si de gesturi sugestive , oportun selectate si prompt folosite, atunci cand este cazul de o suplinire ori intarire a mesajelor verbale. O fata imobila, inexpresiva, asociata cu o gestica restransa, rutiniera si mecanica crispeaza elevii.

Mai importanta decat competenta mimico gestuala datorita fortei comunicative este competenta lingvistica a profesorului.

Competenta lingvistica este un concept de maxima cuprindere, ea exprimand in fond, capacitatea persoanei de a recurge la limba ca fenomen si instrument socio cultural.

Este de la sine inteles ca profesorii, indiferent de disciplina pe care o predau, trebuie sa fie excelenti manuitori ai limbii in care comunica in clasa cu elevii, adica sa dispuna intr-un grad inalt de :

-abilitate verbala

- performanta lingvistica

-productivitate lingvistica

Productivitatea lingvistica[7] se situeaza practic in plan pur cantitativ, atasandu-se la capacitatea de autoalimentare a vorbirii persoanei cu cuvinte din repertoriul specific de semne, intr-un timp dat, pe diverse criterii.

Performanta lingvistica[8] imbina cantitativul cu calitativul constand in totalitatea mesajelor concepute si emise de profesor in legatura cu un subiect, o tema, un argument al comunicarii, de asemenea intr-un interval dat. Performanta lingvistica este prestatie verbala discursiva ce nglobeaza productivitatea verbala, pe fondul unei anumite indemnari lingvistice.

Abilitatea lingvistica[9] reprezinta pilonul unificator al competentei lingvistice, exprimand in plan calitativ-exclusiv capacitatea profesorului de a opera din mers, in chiar timpul vorbirii, selectiile cele mai adecvate de cuvinte, din repertoriul de semne, emiterea de fraze cat mai sugestive si mai evocatoare, intr-un mesaj coerent si cu impact scontat.

Competenta mediatica a profesorului include dorinta, vointa, disponibilitatea, deschiderea, crearea de ocazii de comunicare si valorificarea lor plenara prin forta de a comunica.

Competenta mediatica a profesorului consta, asadar, in esenta in "gradul in care cel care comunica cunoaste si are in vedere caracteristicile interlocutorului si produce, in consecinta, un mesaj care este inteles in chiar felul in care sursa a intentionat acest lucru."[10]

CONCLUZII

In acest eseu am incercat sa arat ca nu oricine poate imbratisa cariera didactica. Profesorul ideal trebuie sa cumuleze o serie de calitati dintre care cele mai importante mi se par : pregatirea temeinica, deschiderea spre nou, tact pedagogic si competenta comunicationala. De asemenea, consider ca pentru ca cineva sa fie un bun profesor trebuie sa studieze tot timpul, sa fie un om sociabil si deschis relatiilor cu ceilalti.

BIBLIOGRAFIE

1 David, Teodora, Predescu, Adriana, Empatia si relatia profesor-elev, Editura Academiei, Bucuresti, 1987.

2 Dottrens, Robert, Institutori ieri, educatori maine, Bucuresti, E. D. P., 1971.

3 Dumitru, Ion, Ungureanu, Cornel, Pedagogie si elemente de psihologia educatiei, Cartea Universitara, Bucuresti, 2005.

4 Sulea-Firu, Ion, Personalitatea profesorului roman, Biblioteca Liceului Romanesc, Bucuresti, 1939.