Problematica evaluarii - tehnici de evaluare

Problematica evaluarii - Tehnici de evaluare

In procesul instructiv-educativ modern legatura permanenta intre rezultatele obtinute si obiectivele stabilite este obligatorie. Aceasta legatura, ia forma unui feedback neintrerupt, menit sa semnalizeze atat aspectele pozitive, cat si pe cele negative ale instruirii.

Evaluarea instruirii reprezinta un proces complex si permanent de care depinde in mare masura luarea unor masuri ameliorative adecvate privind activitatea desfasurata, progresul in educatie, perfectionarea cailor de formare a elevilor. Gagne, Robert M.,Brigs, Leslie J., Principii de design al instruirii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997, apud Ion Albulescu, Mirela Albulescu, 2000, p.170, considera ca datele pe care dorim sa le obtinem printr-o actiune de evaluare trebuie astfel organizate, incat sa raspunda urmatoarelor intrebari:

1)     In ce masura s-au realizat obiectivele propuse?

2)     In ce mod si in ce grad noua lectie a fost mai reusita sau mai putin reusita decat precedentele?

3)     Ce efecte suplimentare, eventual neprevazute, a avut si in ce masura sunt acestea mai bune sau mai slabe decat cele anterioare?

Daca in scoala traditionala, evaluarea era focalizata pe rezultat, pe verificare si raspuns, in scoala moderna ea este focalizata pe rezultat si proces, pe diagnosticare si ghidare. Aceste coordonate subliniate de Ion Albulescu, Mirela Albulescu se regasesc si in definitia data evaluarii de Ioan Bontas:

,, actul didactic, integrat intregului proces de invatamant, care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea(nivelul, performanta, eficienta) acestora la un moment dat-in mod curent, periodic si final, oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare,,.(Bontas, Ioan, Pedagogie, Editura ALL, Bucuresti, 1996, p.201).

Enumerarea functiilor evaluari este in masura, de asemenea, sa evidentieze legatura dintre efectele actiunii didactice si aprecierea lor in perspectiva obiectivelor urmarite. Astfel, vom pune in evidenta urmatoarele functii:

1.     functia de constatare si apreciere a rezultatelor obtinute de elevi;

2.     functia de informare a agentilor actiunii educative (profesori, elevi, parinti) privind stadiul si evolutia pregatirii;

3.     functia de ierarhizare si clasificare a elevilor, prin prisma performantelor realizate;

4.     functia de predictie, privind nevoile si disponibilitatile viitoare ale elevilor;

5.     functia de diagnosticare si reglare a activitatii desfasurate, prin evidentierea cauzelor care au determinat succesul sau esecul;

6.     functia educativa, adica stimularea obtinerii de performante superioare prin folosirea rezultatelor ca factor motivational.

O  perspectiva clara asupra evaluarii, ca modalitate de ameliorare a activitatii didactice si de inlaturare a disfunctiilor inregistrate, prin decizii de corectare, reglare si imbunatatire a procesului educativ, este data de Constantin Cucos, p.103, PedaGogie, Ed. Polirom, Iasi, 1998:

,,Evaluarea trebuie conceputa nu numai ca control al cunostintelor sau ca mijloc de masurare obiectiva, ci si ca o cale de perfectionare, ce presupune o strategie globala a formarii. Operatia de evaluare nu este o etapa supraadaugata ori suprapusa procesului de invatare, ci constituie un act integrat activitatii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justetei secventelor educative, a componentelor procesului didactic si un mijloc de delimitare, fixare si interventie asupra continuturilor si obiectivelor educationale,,.

Aprecierea rezultatelor se realizeaza prin intermediul standardelor de performanta, care reprezinta specificari cu privire la nivelul cunostintelor, competentelor si atitudinilor vizate prin obiectivele curriculare. Standardele de performanta vor oferi indicii clare despre progresul realizat prin studierea anumitor discipline scolare.

In practica scolara se utilizeaza trei tipuri de strategii de evaluare: evaluarea initiala, formativa(continua) si sumativa (cumulativa).

Evaluarea initiala

Se realizeaza la inceputul unui program de instruire, pentru ca profesorul sa cunoasca nivelul de pregatire al elevilor la punctul de plecare in studiul unei discipline, sa verifice capacitatile lor de invatare. Evaluarea initiala, ca evaluare predictiva, vizeaza realizarea unui diagnostic cat mai exact cu privire la stadiul cunostintelor si disponibilitatilor elevilor, pentru a sti de unde se porneste si cum sa se actioneze in situatii critice.

Exemplu( preluat din Ion si Mirela Albulescu, 2000, p. 175) de test de evaluare initiala pentru disciplina Filosofie:

1.     Ati citit vreodata o lucrare de filozofie? Daca da, care?

2.     Puteti da cateva exemple de mari filosofi?

3.     Cunoasteti vreun curent filosofic? Daca da, cum il puteti caracteriza?

4.     Care sunt cerintele unei analize de text literar? Considerati ca respectivele exigente sunt aplicabile si analizei de text filosofic?

5.     Care este diferenta dintre analiza si comentariu de text?

6.     In ce consta redactarea unui eseu?

7.     Cum se intocmeste o fisa de lectura?

Evaluarea formativa

Presupune verificari sistematice pe tot parcursul procesului de instruire, in scopul de a sprijini mai adecvat activitatea elevului si de a realiza un feed-back eficient despre gradul de stapanire a materiei si a dificultatile intampinate. Pentru aceasta elevii sunt observati in timpul orei sau sunt verificati la sfarsitul orei prin administrarea unui test.

Foarte utile s-au dovedit a fi portofoliile de evaluare continua, deoarece ofera o imagine mai completa asupra evolutiei elevului pe o anumita perioada de timp.

Exemplu de test de evaluare formativa la disciplina Logica ( preluat din Ion si Mirela Albulescu, 2000, p. 177)

Tema lectiei: Tipuri de inferente imediate.

Scopul testarii: verificarea si aprecierea gradului de insusire a continutului esential.

Momentul testarii: la sfarsitul predarii lectiei.

1.     Explicati de ce propozitia:,, Unii elevi nu sunt sportivi,, nu se poate converti.

2.     Cum este implicata legea distribuirii termenilor in operatiile de conversiune si obversiune?

3.     Analizati comparativ, din punctul de vedere al cantitatii si al calitatii, premisa si concluzia conversiunii si obversiunii.

4.     Ce concluzie putem obtine printr-o singura conversiune, printr-o singura obversiune si prin epuizarea tuturor combinatiilor intre conversiune si obversiune, din urmatoarele propozitii:

a)     Doar oamenii sensibili sunt artisti.

b)     Nu toate adevarurile sunt evidente.

c)     Toti marinarii stiu sa inoate.

Exemplu de evaluare formativa la disciplina,, Economie,, lectia ,,Somajul si dezechilibrele economice,,:

I. Raspundeti la urmatoarele intrebari:

1.     Este somajul un fenomen pur economic? Argumentati raspunsul.

2.     Ce forma de somaj corespunde unei situatii de diminuare a programului, concomitent cu scaderea salariului?

3.     Ce dezechilibre macroeconomice stau la baza amplificarii somajului?

4.     Ce este somajul aparent si ce relevanta au cifrele prin care se exprima nivelul sau?

5.     Ce forma de somaj apare in cazul somerilor inregistrati, dar care lucreaza la,, negru,,?

II. Ce forma de somaj afecteaza persoanele aflate in situatiile de mai jos?

Jinga si I. Negret ( Invatarea eficienta, Editura Technics, Bucuresti, 1994, p.178) considera ca in elaborarea testelor de evaluare formative trebuie respectate o serie de reguli si anume:

sarcinile de lucru vor fi derivate din obiectivele urmarite si vor fi de aceeasi factura cu sarcinile de invatare propuse in timpul lectiei;

Proiect: Metoda moderna de insusire a educatiei muzicale la varsta prescolara Proiect: Proiect de activitate, grupa mare, educatie plastica, cosul cu fructe

itemii trebuie sa ofere elevilor posibilitatea sa depaseasca standardul minim de performanta;

toti elevii sunt pusi in fata acelorasi sarcini;

timpul alocat testarii va fi redus;

se va urmari formarea deprinderilor de autocontrol si autoevaluare, elevii fiind antrenati in corectarea testului, sub indrumarea profesorului.

Pe baza rezultatelor obtinute, profesorul va putea sa-si modifice demersul didactic in vederea sprijinirii elevilor care au dificultati in invatare, sau pentru stimularea celor cu aptitudini deosebite.

Evaluarea sumativa

Are functia de constatare a achizitiilor dobandite de elevi( la sfarsitul unui grupaj de lectii, al unui capitol sau la sfarsitul intregii activitati) si de clasificare a elevilor. Ea nu insoteste demersul didactic secventa cu secventa, de aceea se considera ca are prea putine valente formative si nu mai foloseste elevilor care au parcurs deja perioada de instruire evaluata. Evaluarea sumativa are un caracter retrospectiv, predominant cantitativ, dar  ofera date pe baza carora pot fi formulate masuri ameliorative privind desfasurarea procesului instructiv-educativ in ansamblul sau.

Evaluarea sumativa dispune de o serie de instrumente de realizare, dintre care enumeram: testul docimologic, proiectul, investigatia, referatul, portofoliul, etc.

Vom prezenta proiectul unei unitati de invatare la disciplina,, Cultura civica,, impreuna cu o modalitate de realizare a evaluarii sumative:

DISCIPLINA: CULTURA CIVICA

Clasa a VIII-a   Proiectul unitatii de invatare: Autoritatea

Numar de ore: 3

Evaluarea sumativa

Obiective de evaluare:

sa descrie intelesul termenilor: autoritate, putere

sa compare sursa autoritatii exercitate in spatiul privat si in cel public

sa explice cum se realizeaza controlul autoritatii

sa se raporteze critic la diferite tipuri de mesaje.

Proba de evaluare:

Comentati textul urmator apartinand filosofului Karl Jaspers:

,, Epoca noastra vede sursa legitimitatii in alegeri si in voturi,,.

Precizati:

cadru de exercitare a autoritatii

sursa autoritatii

semnificatia acestei surse care legitimeaza autoritatea

Tema de seminar: Realizati o analiza comparativa a celor doua forme de evaluare, formativa si sumativa, scotand in evidenta notele lor definitorii. Sprijiniti-va analiza pe exemple concrete din lectiile de specialitate.

Tehnici de evaluare

In practica scolara se utilizeaza diverse tehnici de evaluare a performantelor elevilor care, daca sunt judicios alcatuite, se pot completa reciproc. Dintre acestea amintim: observarea curenta, chestionarea orala, evaluarea prin probe scrise. Pentru evaluarea prin lucrari scrise sa fie eficienta, se recomanda utilizarea testelor docimologice. Acestea asigura o obiectivitate sporita in masurarea si aprecierea rezultatelor, solicitand rezolvarea unor sarcini identice de catre toti elevii. Obiectivitatea lor este data si de faptul ca sunt standardizate sub aspectul continutului, a conditiilor de aplicare, a formularii raspunsurilor si a criteriilor de apreciere a rezultatelor.

Ioan Holban( Teste de cunostinte, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995, p. 20) clasifica testele docimologice, functie de momentul aplicarii si de scopul urmarit in felul urmator:

a)     teste de sondaj initial;

b)     teste organizate tematic din capitolele unei materii;

c)      teste de sinteza a intregii materii;

d)     teste pentru concursuri.

In elaborarea unui test se impune respectarea stricta a unor reguli:

formularea obiectivelor urmarite, a scopului;

alegerea unor intrebari reprezentative si relevante;

formularea unor intrebari cu grad de dificultate diferit;

Facem precizarea ca la disciplinele socio-umane testele docimologice contin si intrebari subiective( ceea ce trebuie sa se accepte drept corect este o problema de opinie).

Evaluarea nu presupune doar evidentierea acumularilor de cunostinte, ci si progresele inregistrate in directia dezvoltarii capacitatilor intelectuale, a competentelor de comunicare, a creativitatii, a trasaturilor de personalitate. De aceea la disciplinele socio-umane vor fi incurajate activitati  de conversatie directa, de dialog liber si dezbatere pe teme complexe de interes comun, diverse aplicatii care solicita exprimarea parerilor, convingerilor, sentimentelor personale.

Efortul de perfectionare a tehnicilor de evaluare, integrarea eficienta a actelor evaluative in activitatea didactica, trebuie sa reprezinte o constanta a activitatii profesorului.

Recursul la modalitati alternative poate crea posibilitati multiple de a surprinde aspecte complexe ale pregatirii elevilor, care nu ar iesi in evidenta la o examinare obisnuita in cadrul lectiei.

Literatura de specialitate, practica scolara, pun in evidenta diverse modalitati ,, neconventionale de evaluare. Selectam doar cateva dintre acestea:

1)     Metoda creditelor transferable. La sfarsitul unui capitol sau al unui sistem de lectii, se aplica un test sumativ, avand grija ca itemii sa fie raportati la obiectivele unitatii didactice respective. Elevii care nu reusesc sa atinga performanta formulata in obiective sunt creditati, in sensul ca aprecierea finala a acestora se transfera pentru o etapa ulterioara, oferindu-le, in felul acesta, timp pentru a recupera. Ei vor fi testati din nou, la sfarsitul perioadei de creditare, iar nota finala va fi o medie rezultata din notele obtinute de la cele doua testari.

Avantajele acestei metode sunt evidente. Se reduce acumularea golurilor in pregatire, materia se recupereaza intrun timp relativ scurt, creste increderea in fortele proprii a elevilor mai slab pregatiti, motivandu-i pentru rezultate mai bune.

2)     Evaluarea portofoliilor. Este des utilizata, mai ales de 

a.     profesorii care au un numar redus de ore pe saptamana, sau pentru cei

b.     care doresc sa realizeze o evaluare mai complexa, care nu vizeaza doar

c.      cunostinte, ci si convingeri, atitudini moral-civice, capacitatea de autocontrol si autoapreciere, spirit de organizare, etc.

Notiunea de portofoliu desemneaza ,,un ansamblu de activitati desfasurate de un elev intro anumita perioada de timp: teme, lecturi suplimentare, proiecte, studii, lecturi de creatie, eseuri, etc,, ( Ion si Mirela Albulescu, 2000, p.192.). Se recomanda ca structura portofoliilor sa fie flexibila, adica adaptata disciplinei si gradului de pregatire al elevilor, scopului pentru care este proiectat.

Componentele unui portofoliu ar putea cuprinde:

1.     rezultatele la probele scrise(teste, teme pentru acasa);

2.     rezultatele activitatilor practice, proiectelor, investigatiilor, cercetarilor, lecturilor efectuate;

3.     referate, eseuri, articole publicate, lucrari prezentate la diverse sesiuni sau cercuri de specialitate;

4.     fisa individuala de observare/evaluare a elevului;

5.     fisa de autoevaluare;

6.     chestionare de atitudini;

7.     alte rezultate relevante ale activitatii elevului.

Sursa: I. Neacsu, A. Stoica( coord.), Ghid general de evaluare si examinare, S.N.E.E., Editura Aramis, 1996.

Un portofoliu la disciplina filosofie, de exemplu,( Florina Otet (coord.), Ghid de evaluare la disciplinele socio-umane, S.N.E.E., Editura ProGnosis, Bucuresti, 2000), poate sa cuprinda:

1.     fise de documentare bibliografica (fise de lectura, de autor, citate);

2.     analize de text;

3.     eseuri;

4.     referate;

5.     articole publicate;

6.     lucrari prezentate diferite sesiuni sau activitati;

7.     chestionare de atitudini;

8.     fisa de observatii a profesorului pentru fiecare lucrare realizata;

9.     teste si lucrari scrise semestriale;

1.     fisa de autoevaluare.

Notele acordate sunt medii ale notelor cu care sunt apreciate componentele portofoliului, luate separat.

Prezentam in continuare, ,,repere pentru evaluarea unei lectii,, dupa Ion si Mirela Albulescu, 2000, p.194,196.

3)     Observatia sistematica

Ofera informatii relevante despre cunostintele elevilor, despre capacitatile lor de actiune si relationare.

Se bazeaza pe urmatoarele instrumente de evaluare:

1.     fisa de evaluare;

2.     scara de clasificare;

3.     lista de control/verificare.

Fisa de evaluare permite inregistrarea sistematica a progreselor realizate de elev, a dificultatilor intampinate, realizand totodata si o individualizare a cerintelor si activitatilor de invatare in care acesta este antrenat.

Pentru ca alcatuirea unei  astfel de fise consuma mult timp, se recomanda (Cucos Constantin, 2002) ca fisele sa fie elaborate numai in cazul elevilor care au nevoie de sprijin si indrumare in mod deosebit, iar alcatuirea lor sa se limiteze la cateva comportamente relevante.

In alcatuirea unei fise se poate merge pe cuantificarea unor categorii de abilitati fundamentale, cele intelectuale, de exemplu- exprimare orala, abilitati de rationare, de formulare si utilizare de ipoteze, capacitatea de a sintetiza, generaliza,etc. si cele sociale, de grup- capacitatea de a colabora, de a lua decizii, de a evalua critic, de a negocia, de asumare a responsabilitatilor, de acceptare a diferentelor. Aceste abilitati pot, la randul lor, sa fie standardizate prin intermediul descriptorilor de nivel in vederea individualizarii observatiei. Pot fi structurate si alte categorii de abilitati si capacitati, pe nivel minim, mediu si optim: cunostinte, intelegere, comunicare, grad de aplicare, originalitate, etc.

Scala de clasificare

Este un instrument ce indica profesorului frecventa unui anumit comportament, oferind sugestii pentru imbunatatirea metodelor si stilului de predare. In literatura de specialitate( N. Gronlund,1981; G De Landsheere,1986, E. Planchard, 1972, apud Aurel M. Cazacu, Didactica Filosofiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003, p. 291, 292) sunt descrise diferite tipuri de scale:

a)     scale pentru redactare, avand rolul de a cuantifica si clasifica calitatile producerii unui bun enunt sub aspectul formei si a continutului ideatic;

b)     scale de cotare utilizate ca surse informationale privind conduita, deprinderile, calitatile morale si continutul ideatic;

c)     scala Likert, care ofera elevului o serie de enunturi in legatura cu care acesta trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul;

Lista de control

Este un instrument care nu mai clasifica si nu mai emite o judecata de valoare, ci doar constata prezenta sau absenta unui comportament,caracteristici. De exemplu, daca urmarim atitudinea elevului fata de sarcina de lucru, vom bifa la da sau nu daca a cooperat cu ceilalti, daca a incercat activitati noi, daca a dus activitatea pana la capat, a tinut cont de parerile celorlalti, etc.

Autoevaluarea

Are certe valente formative deoarece permite elevilor sa identifice mai usor eficienta activitatilor realizate, sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite, intareste atitudinea responsabila fata de propria activitate, se exerseaza autocontrolul si autoaprecierea propriului comportament cognitiv si atitudinal in diverse contexte.

In formarea si educarea spiritului de evaluare obiectiva se pot utiliza cu succes (C. Cucos, 2002, p. 390):

1.     Autocorectarea sau corectarea reciproca. Este un prim exercitiu pe calea dobandirii autonomiei in evaluare. Pe o sarcina de invatare data, elevul trebuie sa-si descopere unele lipsuri informatie, greseli, etc. Pentru o mai buna constientizare a sarcinii si a importantei acesteia, pot exista si momente de corectare a lucrarilor colegilor.

2.     Autonotarea controlata. In cadrul unei verificari, elevul este solicitat sa-si acorde o nota. Profesorul va argumenta si va evidentia corectitudinea sau incorectitudinea aprecierii.

3.     Notarea reciproca. Elevii sunt pusi in situatia de a-si nota colegii care au rezolvat o anumita sarcina. Ei exerseaza, in felul acesta o notare obiectiva, care sa evidentieze atat punctele slabe cat si pe cele tari.

Rezultate bune se obtin daca elevii sunt obisnuiti sa completeze fise de genul:

am inteles si stiu bine

cel mai greu a fost

in grupul de lucru m-am simtit, activitatea a fost

dupa aceasta activitate as putea sti si face mai mult daca

sugerez ca la o alta activitate cu aceeasi tema sa

Pentru a se realiza convergenta intre rolul profesorului si cel al elevului in activitatea de evaluare, cat si pentru a intari caracterul organizat al activitatilor desfasurate in cadrul lectiilor este nevoie de puncte clare de reper.

Prezentam in continuare, ,,repere pentru evaluarea unei lectii,, dupa Ion si Mirela Albulescu, 2000, p. 194-196.

Tema de seminar:

Exista un specific al evaluarii la disciplinele economice? In ce consta acesta? Ce tip de evaluare preferati? De ce?