Predarea - concept - stiluri de predare

Prin predare se intelege transmitere de cunostinte si formare de tehnici de 'munca".

Predarea reprezinta actiunea complexa a cadrului didactic, care presupune:

prezentarea unui material concret si/sau verbal: date, informatii,evenimente, modele materiale, modele ideale etc.;

organizarea si conducerea unor activitati in care sa se valorifice materialul concret si verbal oferit;

acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa, analiza, compara, aplica, sintetiza, abstractiza si reflecta;

extragerea esentialului (impreuna cu elevii) si fixarea lui in notiuni, concepte; judecati, rationamente;

operationalizarea cunostintelor elevilor, prin conceperea si rezolvarea de exercitii si probleme, de sarcini si instruire teoretice si practice, prin organizarea activitatilor de munca independenta.

Ca forma de comunicare didactica, predarea consta intr-un sistem de operatii de selectare, ordonare si adecvare la nivelul de gandire al elevilor, a unui continut informational si de transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, in scopul realizarii cu eficienta maxima a obiectivelor pedagogice.

In scoala contemporana, centrata pe elev, pentru a realiza un invatamant formativ-educativ, predarea este in stransa interactiune cu invatarea si evaluarea, constituind un proces unitar. Scopul predarii este obtinerea de rezultate, de schimbari comportamentale, care se realizeaza prin invatare, rezultatele depinzand si de modul cum s-a desfasurat evaluarea.

Comunicarea didactica este baza pe care se desfasoara procesul de predare. Prin comunicarea didactica se realizeaza interactiunea profesor -elev, precum si anumite tipuri de relatii care influenteaza procesul de predare: relatii de schimb informational, de influentare reciproca, de cooperare, de preferinta sau respingere a emitatorului de mesaj didactic. In acest caz, prin diferitele tipuri de feed-back are loc reglarea si autoreglarea procesului de predare.

Predarea este o activitate de organizare si conducere a situatiilor de invatare, realizandu-se prin: precizarea obiectivelor-cadru, a obiectivelor de referinta, a continuturilor, a strategiilor si a metodelor de invatare.

Eficienta predarii creste daca elevii sunt angajati in elaborarea cunostintelor si daca metodele sunt imbunatatite, in functie de informatiile primite prin feed-back.

STILURI DE PREDARE

Ideea de "stil de predare', inclusiv de "stilistica didactica' constituie o cucerire relativ recenta in teoria instruirii. Ea s-a impus, castigand amploare si profunzime, in ultimele decenii, datorita multiplelor semnificatii teoretice si practice pe care stilurile prezinta. Si anume, acestea:

reprezinta o forma de manifestare a originalitalii in activitatea didactica;

au o valoare strategica, inspirand alegerea si utilizarea preferentiala a unor strategii. In cadrul unui stil se pot pune in actiune mai multe tipuri de strategii, ceea ce faciliteaza adaptarea instruirii la stilurile cognitive dominante la elevi. Altfel, pot sa apara dezarmonii de natura sa creeze dificultati in invatare, perturbari si chiar unele blocaje;

imbogatesc, practica scolara, introduc variatie, favorizand o activitate mai vie, mai nuantata in clasa;

induc comportamente variate de invatare si cotribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuala la elevi;

o utilizare preferentiala de stiluri poate sa semnaleze schimbari vizibile in sistemul de valori ce ghideaza activitatea cu elevii, noi directii in practica scolara capabile sa angajeze in mai mare masura gandirea si imaginatia, inventivitatea si creativitatea, sa faciliteze depasirea mai rapida a unui eventual didacticism arid si stereotip;

sugereaza interpretarea predarii drept abilitatea profesorului de a se comporta utilizand diferite stiluri educationale in vederea atingerii obiectivelor.Ceea ce ar putea sa insemne ca stilurile devin o necesitate in sustinerea unei prestatii didactice de calitate si eficienta;

pot scoate la iveala si supune verificarii noi tipuri de competente pedagogice ceea ce ar putea sa contribuie la largirea bazei teoretice a formarii profesional initiale si continue a personalului didactic.

In general, studiul stilurilor si al factorilor care le genereaza imbogateste perceptia noastra despre procesul de invatamant, ne ajuta sa intelegem mai bine orientarile si directiile noi ale dezvoltarii calitative a invatamantului. Pornind de la stilurile aplicate se poate ajunge la aprecierea mai justa a valorii actului de predare.

In fine, o scoala care se pretinde a fi modema nu isi mai poate permite sa perpetueze stiluri anacronice, neperformante.

Stilurile de predare nu se identifica, totusi, cu stilurile de conducere ale clasei de elevi, de relationare profesor-elevi. Sunt de retinut, asadar, stilurile:

academic sau discursiv (centrat pe transmitere, comunicare)/euristic (axat pe stimularea cautarii, experimentarii, cercetarii, descoperirii, de participare cot la cot cu cei care invata);

rational (bazat pe argumentatie stiintifica si evaluare sistematica, pe deliberare logica intr-o perspectiva temporara asteptata)/intuitiv (axat pe intuitie, imaginatie, pe cunoasterea de sine, emotionala, pe spontaneitate, maiestrie pedagogica, cu sentimentul prezentului);

inovator (cu deschidere spre nou, spre inventie, creatie, originalitate, ingeniozitate)/rutinier (rigid, cu inclinatie spre repetitie, fara alta reflectie sau punere in chestiune, avand ca pretext experienta proprie);

informativ/formativ (centrat pe dezvoltarea personalitatii elevilor, facand continut un instrument de exersare a gandirii specifice domeniului, valorifica maximal potentialul educativ al continutului);

productiv (bazat pe gandire divergenta, critic, producere de nou)/reproduc(confomist, dogmatic, de imitatie);

profundsuperficial;

independent (cu initiativa, intreprinzator, depaseste dificultatile, nu simte nevoia de ajutor)/dependent (analiza greoaie a situatiei);

expozitiv/socratic (cu preferinta pentru dialog);

-descriptiv/dialectic;

analitic/sintetic;

-autoritar (centrat pe dirijare riguroasa)/centrat pe autonomie (independenta conferita elevilor, pe spontaneitatea lor);

imperativ (exigent)/indulgent (nivel scazut de exigenta);

-afectiv sau empatic(apropiat, cald, atitudine empatica)/distant (rece, rezervat, autoritar);

autocontrolat sau autocenzurat (calculat intru toate, metodic)/spontan (impulsiv, dezorganizat);

solitar(prefera munca de unul singur)/de echipa (lucreaza in cooperare cu colegii);

-axat pe profesor/axat pe elev;

elaborat/neelaborat (spontan);

-motivant (compensatoriu, rasplateste eforturile, performantele, lauda)/ nemotivant (nu stimuleaza curiozitatea, interesul, pasiunea, aspiratiile);

-vechi (cu inclinatie spre forme standardizate)/nou (situat in actualitatea pedagogica, dovedeste flexibilitate, adaptabilitate la schimbari);

Eseu: PROIECT DIDACTIC GRUPA : pregatitoare - cainele ciufulit Lucrare: PROIECT DE ACTIVITATE - in lumea fermecata grupa mijlocie

previzibiI imprevizibil

Mosston distinge un numar de 11 stiluri didactice frecvent utilizate, ordonate dupa cum urmeaza :

Stilul de comanda sau directiv, bazat pe autoritatea profesorului care comanda succesiunea activitatilor; sau activitatile sunt impuse, in totalitate, prin intermediul programarii (a programelor-nucleu);

Stilul practic (bazat pe o explicatie precisa, apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului);

Stilul de reciprocitate (bazat pe evaluarea reciproca, dupa criterii pregatite de profesor, ca in cazul activitatii in echipa, a invatarii in perechi);

Stilul de autocontrol (cu accent pe autonomia subiectului si capacitatile sale de autoevaluare);

Stilul de incluziune (de includere a elevului in indeplinirea unor sarcini de niveluri diferite, el fiind acela care decide la ce nivel se poate implica);                             

Stilul centrat pe descoperirea dirijata;                                               

Stilul centrat pe descoperirea convergenta (menit sa conduca la descoperirea solutiei unei probleme, la formularea unei concluzii prin rationament si gandire critica);                                

Stilul centrat pe activitate divergenta, ce conduce gandirea pe traiectorii necunoscute, neobisnuite, spre solutii inedite, spre creativitate;       

Stilul bazat pe proiectarea programului individual (personal);                                

Stilul initiat de cel care invata (acesta avand posibilitatea sa initieze experiente proprii, sa le proiecteze, sa le exceute si sa le evalueze); 

Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are la baza criteriul relatiei profesorului-manager cu clasa de elevi. Potrivit acestui criteriu, se disting urmatoarele stiluri:

a)      Stilul democratic - profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul invatarii, initiativa, potentialul lor creativ; valorizeaza experienta cognitiva a elevilor, coopereaza si conlucreaza cu elevii in organizarea situatiei de invatare; prezinta criteriile comune de apreciere, de intarire pozitiva/negativa pe care le respecta impreuna cu elevii; se comporta ca un membru al grupului. Stilul democrat valorifica integral resursele corelatiei dintre subiectul si obiectul actiunii educationale. Caracteristici: managerul incurajeaza participarea activa a tuturor membrilor in dezbaterea obiectivelor generale ale grupului; desfasurarea activitatilor este rezultatul unor decizii colective; repartizarea sarcinilor este decisa de grup, iar alegerea colaboratorilor se face in mod liber; managerul incearca sa se comporte ca un membru obisnuit si egal cu ceilalti membrii ai grupului. Profesorul conditioneaza folosirea posibilitatilor de participare a elevilor, a initiativei si experientei acestora; perspectiva si liniile de desfasurare a activitatii de predare-invatare se definesc si decid prin cooperare si conlucrare cu elevii; aceasta inseamna ca stilul profesorului se distinge prin faptul ca el elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare, elevii avand posibilitatea sa aleaga; elevii au libertatea sa se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii. Profesorul prezinta criteriile comune de apreciere, de laudare, de criticare pe care le respecta in comun cu elevii; el se comporta, intr-un fel, ca un membru al grupului;

b)      Stilul autoritar se caracterizeaza prin selectarea si promovarea tehnicilor, a procedeelor de invatare, a modalitatilor de lucru, a etapelor activitatii dirijata efectiv de catre profesor. El structureaza timpul, nu incurajeaza initiativele, sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, mentine o anumita distanta fata de grup. Din punct de vedere pedagogic dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul actiunii, prin accentuarea rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa externa. Caracteristici: obiectivele generale ale grupului sunt stabilite de catre profesor; modalitatile de lucru si etapele activitatii sunt stabilite sau decise de catre profesor, astfel incat membrii grupului nu vor cunoaste in avans ceea ce urmeaza sa se realizeze; profesorul este cel care decide si impune fiecaruia sarcina de realizat si colaboratorii cu care va desfasura activitatea; profesorul personalizeaza elogiile si criticile, dar atitudinea sa este mai degraba rece si impersonala, decat ostila. Acest stil se caracterizeaza prin hotararea si promovarea de catre profesor a tuturor tacticilor predarii, a modalitatilor de lucru, a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate efectiv de catre el; profesorul structureaza timpul, initiativele nu sunt incurajate si nici admise; profesorul isi asuma o responsabilitate foarte mare in predarea si in dirijarea mersului invatarii, il lauda ori il critica; el recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, si se mentine la o anumita distanta de grup.

c)      Stilul permisiv sau laissez-faire releva rolul pasiv al educatorului, indiferenta, minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii; accepta deciziile elevilor, comune ori individuale; nu face evaluari la adresa comportamentelor elevilor, manifesta un nivel scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii; lasa demersul didactic sa mearga de la sine; favorizeaza obtinerea de rezultate slabe ale elevilor la invatatura si manifestarea conduitelor deviante. Stilul permisiv dezechilibreaza corelatia educator - educat prin accentuarea rolului celui educat, fapt care conduce la blocarea canalelor de conexiune inversa interna. Stilul definit prin "laissez-faire" exprima un profesor care considera ca intotdeauna este suficient ce preda, cat preda si cum preda, fiind sigur ca elevii inteleg, acordandu-le insa ajutor la cererea lor; au un minimum de initiativa in ceea ce priveste formularea unor sugestii.

Efectele celor trei stiluri difera: multe comportamente de invatare mecaniciste, de tip executorii, disponibilitati spre agresivitate si rabufniri; ofera rezultate mult mai acceptabile din punct de vedere social, dar produce si rezultate superioare pe plan didactic. Nu este insa concludent pentru toate situatiile. Conducerea democratica poate furniza mentalitatea de participare voluntara, constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii; stilul "laissez-faire" este cel mai deficitar: nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii, lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita.

Un dascal bun este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, avand posibilitatea de a-si adapta munca sa diferitelor circumstante, conferind predarii flexibilitate si mai multa eficienta. Atmosfera psihologica de lucru creata de profesor constituie un factor decisiv pentru eficienta lectiei pe care o preda. Unele cercetari s-au concentrat insa asupra delimitarii si descrierii unor tipologii de stiluri educationale. Cateva din aceste tipologii sunt relevante: tipul educational centrat pe elev si tipul educational centrat pe grup; stilul autoritarist si stilul liberalist (nondirectivist); stilul punitiv (intemeiat pe constrangere si stimulare aversiva) si stilul nepunitiv sau afectiv (intemeiat pe "caldura" sufleteasca si activarea resorturilor motivantionale intrinseci); stilul normativ (preocupat de respectarea si aplicarea intocmai a normelor sociale pedagogice) si stilul operational concret (preocupat de rezolvarea unei probleme educative in functie de contextul situational in care este plasata); stilul interogativ (centrat pe conversatie) si stilul expozitiv (centrat pe expunere si ascultare); stilul nomotetic, idiografic si intermediar etc. Asupra acestei din urma tipologii se impun cateva precizari.

Stiluri de invatare

"Cine se opreste din invatat,

fie la 15, sau 25, sau 80 de ani,

acela este un om batran.

Cine invata mereu, ramane tanar."

Henri Ford

Stiati ca

. datorita faptului ca suntem diferiti, modul in care invatam este diferit?

. elevii prefera experientele de invatare in care sunt activ implicati, astfel ei vor obtine rezultate mai bune si vor avea succes la scoala?

. elevii invata mai repede atunci cand noile achizitii sunt utile si practicate in viata de zi cu zi, precum si in viitor?

. elevii care isi cunosc stilul de invatare sunt mai angajati in procesul de invatare, au incredere in ei, se simt mai independenti?

. ultimele cercetari asupra creierului afirma ca atunci cand modalitatile de invatare sunt adaptate rezultatelor obtinute la analiza sau testarea stilurilor de invatare, elevii vor retine cu mai putin efort si vor fi capabili sa realizeze cresterea performantelor scolare in mai putin de doua saptamani?

1. Ce este stilul de invatare?

Aveti probleme atunci cand vreti sa invatati ceva nou? Atunci trebuie sa aflati mai multe despre stilul de invatare care este unic. Copiii au nevoie sa afle cum functioneaza creierul lor, pentru a achizitiona si procesa cat mai eficient o noua informatie, ce abilitati sunt necesare pentru a invata, cum abordeaza un examen, cum rezolva probleme, cum oameni diferiti invata in moduri diferite, cum pot aplica o strategie. Mai ales ca, cercetarile estimeaza ca la fiecare 5 ani avem 100% informatii noi. Daca aceasta tendinta continua, elevii vor beneficia de noi informatii, cel putin in domeniul tehnologic, la fiecare 38 de zile. Aceasta inseamna ca ceea ce ei vor invata luna aceasta s-ar putea ca luna urmatoarea sa fie "expirat".

Invatarea este

. un proces complex

. stabilirea unui parteneriat intre cadre didactice si elevi

. achizitionarea, schimbul reciproc de informatii, cunostinte, abilitati, atitudini

. transformarea in vederea adaptarii scolare si sociale.

Stiati ca invatarea

1. nu este niciodata completa?

2. este individuala?

3. este un proces social?

4. poate fi distractiva?

5. este activa?

6. implica beneficii si inseamna schimbare?

Deoarece nu suntem toti la fel si vedem lumea ca individualitati, perceptiile noastre arata:

. cum gandim,

. cum luam decizii,

. cum definim ceea ce este mai important.

Elevii prefera sa invete in diferite moduri: unora le place sa studieze singuri, sa actioneze in grup, altora sa stea linistiti deoparte si sa-i observe pe altii. Altii prefera sa faca cate putin din fiecare. Multi oameni invata in moduri diferite fata de ceilalti in functie de clasa sociala, educatie, varsta, nationalitate, rasa,cultura, religie.

Stilul de invatare

. se refera la "simpla preferinta pentru metoda prin care invatam si ne aducem aminte ceea ce am

invatat".

. ne arata calea si modalitatile in care invatam.

. implica faptul ca indivizii proceseaza informatiile in diferite moduri, care implica latura cognitiva, elemente afective- emotionale, psihomotorii si anumite caracteristici ale situatiilor de invatare.

. Ce stiluri de invatare cunoastem?

Exista mai multe stiluri de invatare. Desi exista variate clasificari ale stilurilor de invatare, o vom prezenta pe cea mai frecventa, intalnita in literatura de specialitate. Pentru informatii suplimentare vezi bibliografia.

Dupa modalitatea senzoriala implicata sunt 3 stiluri de invatare de baza: vizual, auditiv, tactil-kinestezic.

Atunci cand invatam, depindem de modalitatile senzoriale implicate in procesarea informatiilor. Cercetarile au demonstrat ca 65% din populatie sunt vizuali, 30%- auditivi si numai 5%- tactil-kinestezici . Pentru stilul de invatare auditiv, "inputul" este valoros, pe cand pentru celelalte doua, combinatia tuturor. Fiecare persoana are un mod primar de a invata. Stiati ca cei care au un stil de invatare vizual isi amintesc 75% din ceea ce citesc sau vad? O data ce va fi identificat acest mod, elevii impreuna cu profesorii si parintii actioneaza pentru dezvoltarea lui.

Stilul de invatare vizual are urmatoarele puncte tari:

Isi amintesc ceea ce scriu si citesc

Le plac prezentarile si proiectele vizuale

Isi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole si harti

Inteleg cel mai bine informatiile atunci cand le vad

Stilul de invatare auditiv prezinta urmatoarele puncte tari:

• Isi amintesc ceea ce aud si ceea ce se spune
• Le plac discutiile din clasa si cele in grupuri mici
• Isi pot aminti foarte bine instructiunile, sarcinile verbale/orale
• Inteleg cel mai bine informatiile cand le aud

Stilul de invatare tactil-kinestezic se remarca prin punctele tari:

• Isi amintesc ceea ce fac si experientele personale la care au participat cu mainile si intreg

corpul (miscari si atingeri)

• Le place folosirea instrumentelor sau prefera lectiile in care sunt implicati activi/participarea la activitati practice
• Isi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au facut o data, le-au exersat si le-au aplicat in practica (memorie motrica)
• Au o buna coordonare motorie

3. Instrumente de recunoastere si dezvoltare

Stilul de invatare ne insoteste de cand ne nastem. Nu este un "dat" pe viata. Este o "structura flexibila". Nu exista stil de invatare bun sau rau. Succesul vine cu varietatea stilurilor de invatare. Aceasta este o abordare corecta a invatarii. Cel mai important lucru este sa constientizam natura stilului de invatare. Cand abordezi stilul tau de invatare, gandeste-te la modul in care iti amintesti un numar de telefon. Il vizualizezi? In ochii mintii cum arata numarul de telefon? Ori vezi numarul scris pe o hartie, imaginea pe care o ai, atunci cand l-ai notat? Poate ca esti vizual. "Auzi" numarul asa cum ti l-a dictat cineva? In acest caz esti auditiv. Daca "degetele vor cauta numarul pe telefon, fara sa le privesti telefonul", atunci esti tactil-kinestezic. Cand avem o sarcina de rezolvat sau o situatie nu intotdeauna beneficiile stilului de invatare ies in evidenta. Fiecare individ are stilul sau unic de invatare cu puncte tari si puncte slabe. Este vital pentru profesori sa foloseasca o varietate de metode pentru "a imbogati" elevii cu strategii de dezvoltare a stilurilor de invatare identificate. Nu este ceva ciudat sa folosim stiluri diferite de invatare pentru sarcini diferite de invatare, de ex. la discipline diferite sau chiar in cadrul aceleiasi discipline. Unii oameni au un stil de invatare dominant puternic, altii au o combinatie de mai multe stiluri. Stiati ca in conformitate cu date oferite Centrului National de Statistica pentru Educatie, SUA, peste 68% din copii nu citesc la nivelul cerut, au note mici? De ce? Nu este vina copiilor. Aceste dificultati de citit duc la lipsa abilitatilor de baza, afectarea vietii familiilor de unde provin copiii, abandon scolar, performante scolare scazute, stima de sine scazuta. Problema este ca nu au dezvoltate abilitatile vizuale (campul vizual), iar scolile nu testeaza copiii pentru a vedea care sunt nevoile acestora pentru a actiona in consecinta. Amintiti-va atunci cand erati copiii, unde va jucati (afara, in casa), cu ce, cum, cu cine? Aceste aspecte sunt importante in recunoasterea stilului de invatare.

Identificarea si recunoasterea stilurilor de invatare se poate realiza prin: observarea si analiza propriilor experiente de invatare, caracterizarea stilului de invatare pe baza explicatiilor, descrierilor, exercitiilor prezentate in ghid, aplicarea unor chestionare specifice (Internet, manuale de psihoteste), discutii cu specialisti de la cabinetele de asistenta psihopedagogica din reteua nationala de consiliere, informarea cu privire la stilurile de invatare din dorinta de autocunostere (puncte tari si slabe la stilului personal de invatare), participarea activa la activitatile practice cu aceasta tema la diferite ore, cu precadere cele de consiliere si orientare, diverse optionale, implicarea in programe educationale cu aceasta tema (de ex. optimizarea stilului de invatare, tehnici de invatare eficienta).

Care sunt beneficiile identificarii si dezvoltarii stilurilor de invatare?

Pentru copii

• dezvoltarea autocunoasterii
• relevarea punctelor tari si a punctelor slabe ale invatarii
• eliminarea obstacolelor invatarii
• imbunatatirea stimei de sine
• prevenirea neintelegerilor dintre copii-profesori si parinti
• evidentierea abilitatilor de invatare
• optimizarea invatarii prin adoptarea unui mod personal
• obtinerea de note mai bune la scoala
• dezvoltarea unor relatii pozitive cu cei din jur
• scaderea problemelor de comportament

Pentru parinti

intelegerea nevoilor de invatare ale copiilor

identificarea motivelor care generau esecul scolar

reconsiderarea barierelor in invatare si abordarea optimista a intregului potential al copilului

Pentru profesori.

• se constata mai putin stres - zi de zi, in situatiile din clasa si din afara clasei
• se obtin rezultate mai bune si exista satisfactie profesionala
• se imbunatateste managementul timpului
• se formeaza o imagine acurata asupra diversitatii din clasa
• creste spiritul de echipa
• se dezvolta relatia interpersonala dintre profesor-elev si comunicarea profesorilor cu elevii si parintii
• se clarifica nevoile de invatare individuale ale elevilor
• are succes invatarea prin cooperare, lucrul pe grupe
• se evidentiaza in mod real nevoile elevilor etichetati "slabi" si ale elevilor "talentati"
• se constientizeaza cauzele esecului in invatare
• se stabilesc strategii de optimizare a invatarii

Strategii de dezvoltare a stilurilor de invatare

. Identifica stilul de invatare

. Participa la exercitii de autocunoastere si intercunoastere

. Exerseaza deprinderilor eficiente de studiu (de ex. modalitati de luarea notitelor)

. si aplica cerintelor invatarii eficente (de ex. managementul timpului invatarii, igiena invatarii,

spatiul de invatare)

. Aplica tehnicile gandirii critice

. Formuleaza constient scopuri si obiective clare si precise.

. Stimuleaza motivatia si atitudinea pozitiva pentru invatare (interesul pentru cunoastere, pasiunea pentru invatare). Cu cat materialul prezinta semnificatie si interes mai mare pentru tine, cu atat invatarea este mai rapida si eficienta

. Utilizeaza mnemotehnici! Ajuta-ti propria memorie prin repere, cuvinte-cheie

. Deprinde-te sa te autoevaluezi; verificarea, evaluarea eficientei metodelor de invatare prin

cunoasterea rezultatelor si a erorilor in invatare; asigurarea feedback-ului stimuleaza performantele

. Prelucreaza si sistematizeaza, regandeste din mai multe perspective materialul de invatat.

. Organizeaza continuturile invatarii, precizeaza de la inceput obiectivele, modalitatile de realizare si tehnicile de autocontrol

. Elaboreaza un plan, program de invatare care sa cuprinda activitati concrete, sarcini de indeplinit, resurse, termene limita, recompense etc.

. Asigura o atmosfera confortabila si o dispozitie afectiva care sa te stimuleze si sa te sustina; evita trairea unor stari emotionale negative, stresante, mai ales atunci cand sunt asociate cu

performante slabe

. Stimuleaza dorinta de cunoastere, afirmare si autorealizare

. Autosugestioneaza-te pozitiv, dezvolta-ti increderea, nu te descuraja in fata obstacolelor

. Invata din succesele si esecurile personale si nu numai!

Toti elevii pot invata, daca profesorii, parintii, cei care le ofera suport sunt pregatiti cum sa-i invete, sa le propuna programe pentru dezvoltarea stilului de invatare si a practicarii abilitatilor transferabile: de comunicare, de a lucra in echipa, de invatare, de organizare a timpului, de a rezolva probleme, de a negocia, de ascultare, de creativitate, de a lucra cu computerul etc.

Cercetarile spun ca cei care participa la astfel de programe obtin note mai bune, creste stima de sine, se pot ajuta singuri in multele si diferitele situatii de invatare cu care se intalnesc zilnic, devin autonomi, scade riscul de abandon scolar, creste gradul de participare la activitatile scolare si extrascolare.