Pedagogia ca stiinta

PEDAGOGIA CA STIINTA

A. PEDAGOGIA - CONCEPT

Cuvantul pedagogie provine din limba greaca:

PAIS, PAIDOS - copil

AGOGE - actiunea de a conduce (folosit in literatura europeana; literatura engleza foloseste termenul - "educatie")

Se observa lipsa sufixului "LOGOS" - stiinta

Exista scoli care definesc pedagogia ca arta, ca paradigma sau ca stiinta

Pedagogia ca ARTA - improvizatie

Semnificatie: activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare specifice.

Cerinta: multa indemanare si anumite cunostinte.

Calitate: agreabilitate, confort

Pedagogia ca PARADIGMA - reproducere

Semnificatie: exemplu, model, pilda, invatatura - forma de activitate bazata pe cutume, adaptabila in anumite limite la situatii concrete (Cutuma - norma consfintita printr-o practica indelungata; obicei; obiceiul pamantului);

Cerinta: multa experienta, indemanare si anumite cunostinte.

Calitate: previzibiliatea procesului

Pedagogia ca STIINTA - teorie

Semnificatie: ansamblu sistematic de cunostinte veridice despre realitatea obiectiva si subiectiva

Cerinta: multe cunostinte si o anumita indemanare

Calitate: Securitate, Eficienta, Confort

Pedagogia este STIINTA

Intrucat:

1. Are domeniu propriu de cercetare: Educatia
2. Are metode proprii de investigare: Observatia, Experimentul Pedagogic, Ancheta Scolara, Testul Psiho-pedagogic
3. Genereaza noi cunostinte teoretice cu valoare practica: Cercetarea Pedagogica

REPERE EVOLUTIVE

Catalizatorul structurarii stiintelor sociale si umanistice: R. DESCARTES -scrie in 1637 - Discurs asupra metodei

J.A. COMENIUS - XVII - Didactica Magna

Fr. HERBART - 1806 - Pedagogie generala;

- 1835 - Prelegeri pedagogice

B. ORIENTARI TEORETICE

Sub aspect filozofic se identifica doua abordari majore ale pedagogiei:

Teoria sociologizanta: care cultiva o pedagogie in serviciul societatii, ea subordoneaza natura si interesele individuale naturii si intereselor societatii

Sustinatori ai teoriei sociologizante sunt:

SPENCER - "educatia utila societatii"

KERSCHENSTEINER - "cetateanul membru al comunitatii"

DURKHEIM - "particularizeaza principiile sociologiei in educatie"

Teoria psihologizanta plaseaza in centul educatiei copilul, cu nevoile si interesele sale.

Aceasta orientare pledeaza pentru respectarea individualitatii copilului, a libertatii sale de manifestare naturala, fara constrangeri exterioare.

ROUSSEAU - Emil sau Despre educatie

ELLEN KAY - Secolul copilului

DEWEY - Democratie si educatie

MARIA MONTESORI - Descoperirea copilului

C. SISTEMUL STIINTELOR EDUCATIEI

PEDAGOGIA - este stiinta educatiei. Ea se ocupa de felurile in care este conceputa educatia, de emiterea unor percepte de conduita; modalitatea in care se practica educatia este urmarita de stiinta educatiei, prin studiul sistemelor de educatie caracteristice unor tari sau epoci, explicarea tipurilor de educatie  si prezentarea institutiilor pedagogice si a functionarii lor.

Din punct de vedere al varstelor la care se raporteaza exista mai multe ramuri ale pedagogiei

(Pedagogia varstelor) - prescolara, scolara, educatia adultilor

Alte discipline din categoria stiintelor educatiei sunt:

Didactica disciplinelor de specialitate

Teoria domeniilor interdisciplinare - psihologia-sociologia- managementul educatiei; managementul clasei de elevi, tehnologii informatice in educatie etc.

2. EDUCATIA - obiectul de studiu al pedagogiei

Cuvantul educatie provine din limba latina:

educo-educare = a creste, a hrani, a forma, a instrui;

educatio = crestere, hranire, formare;

educe- ěducere = a scoate din, a ridica, a conduce catre .

A. Ce este educatia?

Educatia este o interventie sociala  (IS) constinta si institutionalizata asupra persoanei

IS este o practica generala a fiintelor care traiesc in gruporientata catre:

- modelarea membrilor individuali

- facilitarea comportamentului adaptativ

EDUCATIA este interventie sociala SPECIFIC UMANA deoarece:

l     necesitatea interventiei este CONSTIENTIZATA la nivelul societatii,

l     realizarea ei este INSTITUTIONALIZATA (REGLEMENTATA, ORGANIZATA, CONTROLATA)

- ESTE O INTERACTIUNE SOCIALA

MES - Caracteristicile interactiunilor sociale in educatie- Ulich, 1976

- o constelatie specifica a puterii, in cadrul careia elevii au sanse diminuate in raport cu profesorii, atat in ceea ce priveste libertatea exprimarii, cat si cea a influentarii celorlalti sau a comunicarii in general;

- o delimitare a competentelor intre profesori si elevi, corespunzatoare diferentei de cunostinte;

- relativa determinare a relatiilor de comunicare, potrivite particularitatilor de putere, stilului de autoritate si competentelor.

EDUCATIA -  dimensiune fenomenologica

este inerenta existentei umane de crestere si dezvoltare personala;

este o relatie sociala - decurge din co-evolutia generatiilor;

este o relatie interpersonala: profesor - elev (generic: educat - educator)

este o activitate practica - efectiva, de transmitere- receptie de cunostinte (vezi modelul activitatii practice KOTARBINSKI);

B. EDUCATIA - semnificatie stiintifica

Stefan BARSANESCU (1935): Educatia este activitatea constienta de a-l influenta pe om printr-o tripla actiune: de ingrijire, de indrumare si de cultivare, in directia crearii valorilor culturale si a sensibilizarii individului fata de acestea.

G. Mialaret (1993) educatia reprezinta simultan: a) o activitate organizata institutional; b) un produs al activitatii; c) un proces, angajat intre mai multe fiinte umane, aflate in diferite relatii de comunicare si de modelare reciproca.

Ioan NICOLA (1994) - "educatia este o activitate sociala complexa care se realizeaza printr-un lant nesfarsit de actiuni exercitate in mod constient, sistematic si organizat, in fiecare moment un subiect - individual sau colectiv - actionand asupra unui obiect - individual sau colectiv -, in vederea transformarii acestuia din urma intr-o personalitate activa si creatoare, corespunzatoare atat conditiilor istorico-sociale prezente si de perspectiva, cat si potentialului sau biopsihic individual.

C. CARACTERISTICILE EDUCATIEI

1. Caracterul axiologic presupune ca actul educativ se fundamenteaza pe ceea ce este semnificativ in dezvoltarea persoanei si a societatii careia ii apartine

2.Caracterul social al educatiei - este dat de interdependenta si corelatiile ce se stabilesc intre educatie si societate.

3. Caracterul prospectiv constituie trasatura care cere ca actul educativ sa fie orientat spre viitor, pregatind persoana pentru maine

4. Sensul teleologic - strans legat de caracterul prospectiv - arata ca educatia urmareste realizarea in timp a unor modificari definite

5. Caracterul permanent are in vedere faptul ca educatia trebuie sa se desfasoare continuu, de-a lungul vietii

6. Caracterul preventiv formativ netraumatic si netraumatizant - rational, agreabil si util pentru a determina coparticiparea partenerilor activitatii

D. FUNCTIILE EDUCATIEI

F1.Functia instructiv-formativa - de dezvoltare constienta a potentialului de cunoastere al omului.

F2. Functia psihologic-formativa sau autoformativa - de inzestrare a persoanei cu instrumentele psihice de adaptare independenta la schimbarile permanente ale mediului in toata complexitatea lui interna si externa, naturala si artificiala.

Detaliu   Functia psihologic-formativa

l     Perspectiva psihologica pune accent pe formarea priceperilor:

a) de anticipare a cerintelor mediului in continua schimbare;

b) de invatare a invatarii necesare auto educatiei pe tot parcursul vietii;

Analiza: Toamna - fisa de activitate - toamna frumoasa, toamna bogata Referat: PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA - grupa mare-pregatitoare "Stelutele" - cum planificam / organizam o activitate ?

c) de formare a unei mentalitati independente de auto-conducere constienta, responsabila si principiala a propriei deveniri;

d) de formare a unor atitudini favorabile participarii active si creative la viata sociala;

e) de stimulare a nivelurilor motivationale superioare, cele ale actualizarii de sine

F3. Functia sociala are in vedere finalitatea efortului educativ, aceea de a pregati persoana pentru a indeplini mai multe roluri pe scena vietii sociale: familiale, profesionale, economice, politice, etc.

F4. Functia culturala - de selectare si transmitere a valorilor intelectuale si actional-instrumentale de la social la individual.

F5. Functia axiologica este strans legata de cea culturala, ea asigura fundamentul moral atitudinal, principiile de viata si conduita care regleaza atat insusirea cat si utilizarea cunostintelor

E. FORMELE EDUCATIEI

o      Educatia formala

o      Educatia nonformala

o      Educatia informala

Educatia formala

scopurile si obiectivele de referinta ale educatiei formale sunt bine definite.

are loc intr-un cadru institutionalizat (gradinita, scoala, universitate), special organizat in acest sens

personalul este  pregatit pentru a desfasura procesul instructiv-educativ - INSTITUTOR, PROFESOR

Educatia nonformala

scop bine definit, obiective relativ slab definite

activitate educativa mai relaxata

se realizeaza atat in cadrul institutiilor scolare cat si in institutii educative altele decat scoala (familia, cluburi, palatul copiilor, centre de formare ale diferitelor institutii altele decat cele scolare

Realizat de personal calificat - FORMATORI

Educatia informala

Scop tematic, slab definit

desemneaza o activitate cu efecte formative care se obtin spontan influente educative

Transmite mesajul formativ - nu evalueaza riguros efectele

Institutii: mass-media; locuri publice de petrecere a timpului liber, grupuri de prieteni, vecinatati, modele spontane

In raport cu reperele temporale se intalnesc:

Educatie prescolara, scolara, universitara: desemneaza educatia formala realizata in institutii scolare specifice, cu durata determinata si la varste specifice

Educatie continua: desemneaza activitati educative nonformale realizate in institutii scolare sau de alta natura, in secvente succesive (de specializare, aprofundare, perfectionare) pe tot parcursul indeplinirii unui anumit rol sau succesiuni de roluri pe aceeasi directie de evolutie (ex: educatie sexuala, consiliere de cuplu, planing familial, scoala parintilor, scoala bunicilor)-se adreseaza varstelor mari

Educatie permanenta: desemneaza totalitatea influentelor deliberate carora le este supusa persoana pe tot parcursul vietii si in fiecare moment al acesteia. Este preponderent educatie informala . Are cea mai larga sfera si include educatia scolara si cea continua

Complementaritatea formelor educatiei

l     Relativitatea activitatilor educative -

l     Coexistenta -

l     Succesiunea -

l     Interdependenta -

G. FINALITATILE EDUCATIEI

l     CONCEPTUL DE FINALITATE -

Viviane si Gilbert de Landsheere - finalitatea este "ceea ce apare ca incheiere si totodata ca, motivul pentru care ceva se face sau exista".

l     TERMENI SIMILARI:

Rezultat-, Efect-, Implicatie anticipata

l     CONOTATIE:

- priveste rezultatul urmarit de o activitate desfasurata pe termen relativ lung;

- sugereaza complexitatea activitatii care a generat rezultatul - determinarea multifactoriala, interdependenta

- induce perceptia rezultatului ca entitate cu functionalitate durabila

CATEGORIILE FINALITATILOR

Ideal - scop - obiective educationale

Idealul educational este o categorie de generalitate maximala care are in vedere proiectul devenirii umane. El este de fapt o instanta de valori, norme, principii, reguli strategii si obiective determinate care conduc la formarea unei generatii.

Idealul educativ este posibil in masura in care el "traduce" in segvente dezirabile realitatile si situatiile educationale. Datorita gradului mare de generalitate, idealul educational poate fi uneori utopic.

Idealul educational depinde de conjuncturi istorice si coordoneaza un anumit traseu valoric; nu este un model standard care e impus o data si permanentizat ci necesita permanent o redimensionare si o recodare la prezentul social, istoric si politic.

Caracteristici ale idealului educational

ABSTRACT - releva insusirile considerate a fi esentiale pentru omul de maine facand abstractie de cele neesentiale din punctul de vedere al interesului si dezirabilitatii sociale

SOCIAL - exprima valorile societatii - (militarul spartan, cetateanul greciei antice . )

ISTORIC - se schimba odata cu schimbarile valorice majore ale societatii pe parcursul evolutiei sale

Exp: in evul mediu:de la idealul cavaleresc - la religios -la umanist -la realist, acesta a permis trecerea la epoca moderna, capitalista si la postmodernism: societatea cunoasterii

Dimensiunile idealului educational:

Dimensiunea sociala - normativa - arata tendinta generala de dezvoltare a societatii, tipul de relatii si valori pe care le cultiva explicit sau implicit: democratie, cooperare, solidaritate

Dimensiunea psihologica reflecta principalele insusiri de personalitate pe care societatea doreste sa le regaseasca in profilul fiecarei persoane

Dimensiunea pedagogica se refera la strategiile prin care idealul educational se poate transpune in componenta a structurii psihice - educatie la toate varstele, scolarizare.

Legea invatamantului din Romania (84/1995, republicata in 1999) defineste idealul educational in articolul 3., dupa cum urmeaza:

"(1) Invatamantul urmareste realizarea idealului educational, intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la pastrarea identitatii nationale.

(2) Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative."

Scopul educativ

Scopul educativ reflecta rezultatele urmarite printr-un demers educational efectiv, larg si complex precum si modalitatea prin care se intentioneaza a se obtine acele rezultate

Este o ipostaza a finalitatii educatiei care face legatura intre ideal si obiective

Daca idealul educational este general si unitar, scopurile sunt variate, multiple, diverse. Putem identifica astfel: scopul unei lectii, al unei teme, al unui exercitiu, etc.

Scopurile educative sunt precizate in legea invatamantului:

Art.4.al.1. scopurile educative general valabile pentru invatamantul din Romania:

a) insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;

d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;

f) dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale."

Obiectivele educationale

Reprezinta ipostaza cea mai concreta a educatiei; reflecta rezultatele la care trebuie sa se ajunga in urma parcurgerii unei secvente educative concrete, componenta a unei activitati educative complexe

Daca scopul educativ vizeaza evolutii sau achizitii din punct de vedere cognitiv, afectiv sau comportamental, obiectivele educationale au in vedere actiuni concrete si achizitii direct observabile si masurabile. Sunt derivate din scopurile educationale la nivel de proiectare a programelor de studii (nu sunt legiferate).

Clasificarea obiectivelor educationale

Cognitive-se refera la achizitia de cunostinte

Afective-vizeaza formarea sentimentelor, convingerilor

Psihomotorii-vizeaza formarea deprinderilor

Criterii de formulare a obiectivelor educationale

obiectivele vizeaza activitatea elevului nu a profesorului

obiectivele vizeaza o actiune singulara

obiectivele se exprima prin verbe de actiune

obiectivele trebuie sa aiba o modalitate de evaluare (el desemneaza in rezultat vizibil imediat)

obiectivele trebuie sa corespunda particularitatilor de varsta si experiente anterioare ale elevilor

in obiective se enunta atat conditii de realizare a sarcinii cat si criteriul de performanta ce certifica atingerea acestora

obiectivele vizeaza actiuni concrete si nu procese psihice

Obiectivul trebuie sa aiba in vedere cine produce comportamentul dorit, ce comportament observabil va trebui sa fie masurat, care este produsul final sau rezultatul in ce conditii va avea loc comportamentul si in ce temei-criterii putem considera ca rezultatul este satisfacator.

Exemplu: Elevul trebuie sa construiasca un aparat radio cautand singur dupa schema data piesele astfel incat radioul sa receptioneze doua posturi.

3. COMUNICAREA EDUCATIONALA

Comunicatie si comunicare

l     Comunicatia desemneaza orice "proces de schimb substantial, energetic si/sau informational intre doua sau mai multe sisteme" (Popescu P., 1978)

COMUNICATIA INTRAMODALA

COMUNICATIA INTERMODALA

l     Comunicarea - act comportamental al unei persoane, prin care stabileste o relatie cu o alta persoana, in conditii spatio-temporale determinate sau nedeterminate, direct sau indirect, inclusiv prin mijloace tehnologice cu scopul influentarii comportamentului:

stingerea, schimbarea sau conservarea unui comportament;

schimbarea sau asimilarea unui nou comportament.

SINTAGME ALE COMUNICARII

l     Comunicarea interumana - "mod fundamental de interactiune psihosociala a persoanelor, realizat prin intermediul simbolurilor si al semnificatiilor social-generalizate ale realitatii, in vederea obtinerii stabilitatii ori a unor modificari de comportament individual sau la nivel de grup"( A.T.B)

l     Comunicatia semantica este un proces de schimb substantial, energetic si/sau informational intre doua sau mai multe sisteme, din care cel putin unul este de natura psiho-sociala care poate atribui semnificatie continuturilor vehiculate intre sisteme.

COMUNICAREA CA PROCES

l     Procesul de comunicare poate fi definit ca o succesiune ordonata de operatii verbale, paraverbale si/sau nonverbale, plurifazice si plurinivelare prin care se realizeaza schimbul de mesaje intre entitati de natura subiectiva.

PLURINIVELAR - mesajul este structurat de obicei pe doua planuri, unul "gandit", constient si altul "simtit", adeseori inconstient, ceea ce devine comunicarea fiind expresia calitatii integrarii celor doua planuri.

Elementele structurale ale procesului de comunicare

l     Emitatorul - persoana initiatoare a  procesului de comunicare

l     Receptorul - entitatea subiectiva, individuala sau de grup - careia emitatorul i-a destinat informatia, sau de la care acesta asteapta informatie

l     Sistemul sau calea de transmisie - legatura intre emitator si receptor

l     Mesajul - ansamblu de fapte, date, imagini si/sau idei despre starile reale sau posibile ale unui obiect (in sens larg, obiect al cunoasterii) concretizate in forme definite: cuvant scris sau rostit, semn, simbol grafic, auditiv sau gestual etc.

l     Codul - Limbajul - sistemul de corespondenta intre elementele mesajului si combinatiile semnalelor prin care se exprima informatia.

l     Zgomotul - element modificator al mesajului pe calea de taranmisie

OPERATIILE COMUNICARII

l     Codarea - act psihic complex, cognitiv si afectiv, care se da forma informatiei

l     Receptionarea - act psih-comportamental prin care receptorul percepe mesajul

l     Decodarea - act psihic preponderent cognitiv - de in intelegere a informatiei cuprinse in mesaj, in extragerea informatiei esentiale

l     Prelucrarea informatiei - operatie afectiv-cognitiva

l     Transmiterea mesajului - un act psihomotor, comportamental prin care emitatorul lanseaza mesajul intr-o forma potrivita posibilitatilor de perceptie a receptorului

l     Informatia inversa, retroinformatia sau feed-back-ul este operatia prin care emitatorul obtine informatii referitoare la efectele explicite sau implicite ale mesajului asupra receptorului

Modele teoretice ale comunicarii
L. Soitu - Comunicare educationala,

l     Modelul linear - tehnic (telegraf)

mesaj unidirectional de la emitator la receptor 

transmiterea mesajul initial si a mesajul raspuns sunt percepute ca procese distincte de comunicare

o relatie univoca de la E la R - nu discuta legatura posibila intre mesajul-stimul si mesajul-raspuns.

l     Modelul interactiv - circular

secventa de comunicare este privita in unitatea dintre mesajul emis si raspunsul receptionat

Defineste feed-back -ul

l     Modelul tranzactional - simultan

unitatea coerenta a doua secventelor de transmisie-receptie

Comunicarea interna - retrospectiva si anticipativa - continua

Receptorul este "prezent" in elaborarea mesajului

Interlocutorii sunt coparticipanti la actul comunicarii

Formele comunicarii

l     Dupa criteriul intentionalitatii:

Comunicare intentionata, voluntara;

Comunicare spontana, intamplatoare, uneori implicita

l     Dupa criteriul finalitatii:

Comunicare instrumentala, constient orientata catre un scop si controlata in desfasurare;

Comunicare accidentala, intamplatoare;

Comunicarea subiectiva - exprima starea subiectiva a partenerilor comunicarii; insoteste atat comunicarea instrumentata cat si cea accidentala.

l     Dupa numarul de participanti

Comunicarea intrapersonala - forma particulara a comunicarii in care persoana comunica cu sine;

Comunicarea interpersonala - intre doua persoane;

Comunicarea in grup mic, primar - persoanele sunt fata in fata;

Comunicarea publica - in grupuri mari.

l     Dupa statutul interlocutorilor:

Comunicarea verticala - intre persoane cu statute inegale, ierarhice;

Comunicare orizontala - intre persoane cu statute egale.

l     Dupa calea de comunicare:

Comunicare directa

Comunicare indirecta

l     Dupa natura mesajului (de informare, stimulare,convingere):

Comunicarea referentiala - vizeaza un anumit adevar teoretic sau faptic: definitie, principiu, relatare, descriere;

Comunicarea operationala - vizeaza intelegerea unui adevar, modul de operare mentala sau practica pentru asimilarea unei teorii: o explicatie, o demonstratie, o indrumare "pas cu pas";

Comunicarea atitudinala - vizeaza punerea in valoare a:

l     A continutului transmis ( sub aspectul importantei, frumusetii si utilitatii etc.);

l     A partenerului (acceptare, lauda);

l     A situatiei de comunicare

l     Comunicarea verbala - foloseste cuvantul si regulile gramaticale ca principala forma de transmitere a mesajului;

scrisa

orala.

l     Comunicarea paraverbala - foloseste elemente calitative ale rostirii sau scrierii pentru a codifica informatia; reda dimensiunea afectiva a relatiei de comunicare

Caracteristicile vocii (slab - puternic, hotarat - ezitant, energic - epuizat) sau ale scrisului (slab - apasat, drept - tremurat)

particularitatile de pronuntie sau scriere, intensitatea, ritmul, pauza, punctuatia.

l     Comunicarea nonverbala - foloseste postura, miscarea, gesturile, mimica, tinuta, infatisarea ca elemente de codificare a mesajului

DIMENSIUNILE CALITATIVE ALE COMUNICARII

l     Comunicarea constructiv - creativa, generativa este comunicarea care se finalizeaza intr-o innoire, o schimbare in sens pozitiv a participantilor la procesul de comunicare, a mediului psiho-social sau cultural si/sau a mediului fizic, concret

Comunicare confortabila - (agreabila, pozitiv motivata, inteleasa, acceptata . )

Comunicare tensionata - (costul psihologic al adaptarii este crescut - )

Conditiile comunicarii

l     Conditii de baza - Newckomb -

Existenta unui cod comun

Cunoasterea aceleiasi realitati de referinta

l     Conditii de eficienta a comunicarii -

Autocunoastere realista

Cunoasterea realista a celuilalt

Utilizarea constienta a unor reguli si  tehnici de comunicare

Canalele de comunicare

Exista persoane ce au prepominant un tip decanal de comunicare, astfel incat putem sa le impartimin functie de acest criteriu in trei categorii:

Persoane predominant vizuale: utilizeaza verbe sau expresii verbale cu o conotatie vizuala: si-a dat ochii peste cap, l-a tintit cu privirea, a facut ochii cat cepele, cat roata carului, rosu ca focul, negru de manie, a vazut stele verzi

Persoane cu orientare auditiva: utilizeaza verbe sau expresii verbale cu o conotatie auditiva: mi-ai spart timpanele, nu mai tipa, nu-mi cred urechilor, n-am auzit in viata mea.

Persoane cu orientare kinestezica utilizeaza cu precadere expresii verbale ce serefera la miscare: mi s-au inmuiat picioarele, mi s-a taiat respiratia, mi-a sarit inima din piept

Cand are loc o comunicare pentru un grup de persoane se recomanda utilizarea celor trei tipuri de canale de comunicare: auditiv, vizual si kinestezic.

In ceea ce priveste utilizarea celor trei forme ale limbajului (verbal, nonverbal si paraverbal) o comunicare eficienta trebuie sa aiba in congruenta toate cele trei tipuri; in caz contrar, cand formele limbajului se contrazic apar distorsiuni in comunicare si chiar o intelegere gresita a mesajului: