Noutati aduse de noua Lege a Educatiei Nationale in raport cu invatamantul obligatoriu

Educatia timpurie

In noua lege, educatia timpurie acopera perioada intre 0 si 6 ani, cu cele doua segmente ale sale: educatia anteprescolara (0-3 ani) si invatamantul prescolar (3-6 ani). Legea creeaza astfel premisele unei abordari unitare a educatiei la varstele mici, punand in evidenta importanta cruciala a acestei perioade in intreaga dezvoltare ulterioara a copilului. Se trece pentru prima oara, la nivelul unui document legislativ de o asemenea importanta, de la o abordare tip "ingrijire' la una tip "educatie' pentru copiii de pana la 3 ani.

Pentru coerenta demersului educativ, noua lege prevede ca unitatile de educatie anteprescolara se organizeaza in conformitate cu standarde de calitate aprobate prin hotarare a guvernului, initiate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ceea ce presupune armonizarea punctelor de vedere ale reprezentantilor educatiei si ai serviciilor de sanatate si ingrijire. Metodologia de acreditare a furnizorilor de educatie timpurie anteprescolara se realizeaza, de asemenea, in colaborare, de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.

In acelasi timp, este prevazuta posibilitatea finantarii din resurse publice a furnizorilor acreditati de servicii de educatie timpurie, indiferent daca acestia sunt publici sau privati. Este inca o expresie a aplicarii coerente a principiului "finantarea urmeaza copilul', ceea ce va stimula, pe de o parte, competitia intre diferitii furnizori de educatie anteprescolara si va permite, pe de alta parte, accesul tuturor copiilor la servicii de educatie si ingrijire de calitate.

Invatamantul prescolar va avea, in continuare, trei grupe (mica, mijlocie, mare), iar proiectul prevede generalizarea treptata a acestuia.

Introducerea clasei pregatitoare

Conform noii legi, invatamantul primar are o durata de 5 ani, fiind format din clasa pregatitoare si clasele I-IV. Aceasta schimbare este in avantajul copilului. Ratiunea acestei masuri e simpla: socializarea mai timpurie intr-un mediu organizat este benefica pentru dezvoltarea personalitatii copilului.

In primul rand, introducerea clasei pregatitoare are rolul de a asigura copiilor un an in care se face trecerea treptata, intr-un context organizat unitar, de la educatia prescolara (pentru cei care au urmat-o) sau de la viata exclusiv in familie (pentru cei care nu au urmat invatamantul prescolar) la viata scolara. Pe de o parte, anul petrecut in clasa pregatitoare va consolida pregatirea celor care au participat la invatamantul prescolar, iar, pe de alta parte, va permite celor care nu au fost niciodata inscrisi la gradinita sa socializeze, sa se adapteze vietii in colectiv si sa capete deprinderile necesare pentru scoala. Imensul avantaj este ca aceasta clasa pregatitoare este parte a invatamantului obligatoriu, astfel ca toti copiii vor avea sanse egale de pregatire pentru exigentele vietii de scolar.

In al doilea rand, includerea clasei pregatitoare in invatamantul primar va avea un impact pozitiv asupra copiilor proveniti din grupuri dezavantajate din punct de vedere socio-economic. in prezent, in multe cazuri, acestia nu participa la invatamantul prescolar, fiind apoi in situatie de dezavantaj educational, dupa inscrierea in invatamantul primar. Proiectele referitoare la gradinitele estivale, derulate de ministerul educatiei si de alte organizatii guvernamentale sau nonguvernamentale, au aratat ca efectele benefice ale participarii la aceste programe, asupra integrarii sociale si scolare a copiilor, precum si asupra cresterii sanselor de reusita scolara sunt remarcabile.

Daca se pot vedea rezultate importante in urma unor interventii cu o durata de doar cateva saptamani, este evident ca participarea obligatorie la un intreg an pregatitor va spori sansele de integrare si succes scolar, cu efecte de durata pe parcursul invatamantului obligatoriu.

Uniunea Europeana investeste in educatia timpurie. O serie de tari precum Belgia, Spania, Franta, Irlanda, Italia si Portugalia au prevazut debutul invatamantului obligatoriu pentru varsta de 6 ani. In Anglia, Scotia si Olanda pragul de varsta la care copiii trebuie sa inceapa invatamantul obligatoriu este de 5 ani, in timp ce in Luxemburg sau in Irlanda de Nord este de 4 ani.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

McClelland si Atkinson arata ca organizatia ofera posibilitatea satisfacerii a trei tipuri de nevoi:

nevoia de putere, exprimand dorinta de a fi important, de a avea influenta;

nevoia de afiliere, exprimand dorinta de prietenie, colaborare si relatii interpersonale;

nevoia de realizare, exprimand dorinta de a dobandi ceva, de a face ceva important

Ei argumenteaza ca actiunile fiecarei persoane poate fi determinate, intr-un moment sau altul, de una din aceste necesitati, iar variatia necesitatii variaza in functie de situatie. Prin studiile sale McClelland evidentiaza un aspect neconsiderat pana atunci, si anume faptul ca motivatia se poate schimba pe timpul evolutiei personale, chiar si in timpul perioadei adulte.

McClelland a sugerat ca necesitatea de realizare este specifica persoanelor care s-au dezvoltat intr-un mediu cultural si familial, care a stimulat spiritul de independenta in rezolvarea sarcinilor.

Teoria bifactoriala

Intre anii 1959-1999 Herzberg, Mausener si Snyderman realizeaza o serie de studii pe baza carora au formulat unei distinctii intre doua categorii de factori prezenti la locul de munca:

a.       Factori motivatori, de satisfactie, intrinseci sau de continut: evenimente asociate unor atitudini pozitive fata de locul de munca sunt legate in general de locul de munca. Efecte: prezenta lor nu aduce satisfactie; in absenta lor apare insatisfactia.

b.       Factori igenici, de insatisfactie, extrinseci sau de context: evenimentele asociate unor atitudini negative fata de locul de munca sunt cele asociate mai degraba contextului activitatii. Efecte: produc satisfactia; in absenta lor nu atrage insatisfactia.

Fig.1 . Modelul factorilor duali

A. Prodan, Managementul resurselor umane, Ed. .Al I Cuza, Iasi, 2005;

"Herzberg sustine ca rezultatele studiilor indica faptul ca opusul satisfactie in munca nu este insatisfactia; daca indreptam aspectele care produc insatisfactia in munca, nu facem munca in sine mai satisfacatoare, ci doar ne asiguram ca ea nu este nesatisfacatoare "

Teoria piramidei trebuintelor (Maslow) Teoria piramidei a lui Abraham Maslow face parte din categoria teoriilor de continut, acesta a spart sabloanele prin patologie pentru ca incerca sa inteleaga natura umana.

In esenta Maslow considera ca indivizii sunt motivatii de nevoi de rang inferior pana in momentul in care acestea sunt satisfacute, dupa care ele inceteaza sa motiveze si incepe sa se manifeste tendinte spre nevoi superioare. Satisfacerea nevoilor este pentru cei mai multi indivizi relativa, incompleta.

Fig. 2. Ierarhizarea nevoilor umane

Primele trei (fiziologice, siguranta/securitate, apartenenta) sunt numite trebuinte de deficit sau homestazie; ultimele doua, stima, dar in special cea de autorealizare sunt numite trebuinte de crestere care asigura dezvoltarea personala a individului.

Primele trei (fiziologice, siguranta/securitate, apartenenta) sunt numite trebuinte de deficit sau homestazie; ultimele doua, stima, dar in special cea de autorealizare sunt numite trebuinte de crestere care asigura dezvoltarea personala a individului.

Forta motivatoare a oricarei nevoi este determinata nu numai de pozitia sa in ierarhie, dar si de gradul in care acea nevoie, ca si toate celelalte, de sub ea au fost satisfacute. Satisfacerea relativa a unei nevoi transfera o anumita doza de insatisfactie nivelului superior, urmator, de nevoi. Frecventa sporire a satisfactiei descreste importansa unei nevoi, sporind importanta nevoii superioare, urmatoare se repeta pana la nivelul cel mai inalt, cel al autorealizarii.

Teoria lui Alderfer- teoria ERD (ERG)

In contrast cu teoria lui Maslow care mentioneaza ca omul actioneaza in sensul satisfacerii in mod progresiv, de la cele mai simple la cele mai complexe trebuinte ale sale, teoria lui Alderfer sustine ca acest proces nu se produce in mod neaparat progresiv. Conform acestei teorii, se disting trei categorii semnificative de nevoi umane:

nevoi de existenta -E- care asigura sustinerea existentei si a supravietuirii umane: hrana, apa, adapost, salariu, conditiide munca;

nevoi relationale -R- care se refera la legaturile omului cu mediul social, sunt satisfacute de relatii interpersonale si se concretizeaza prin apartenenta si afilierea la grup, stima, respect, dragoste;

nevoi de dezvoltare -D- (growing -G) care definesc dorinta de amplificare a potentialului individual prin autoapreciere, autoeducatie si perfectionare,ori prin realizarea unor activitati cu caracter creativ.

Teoria lui C. P. Alderfer imbogateste teoria lui Maslow cu doua idei importante:

un individ poate urmari, la un moment dat, satisfacerea simultana a  doua sau mai multe nevoi: hrana, adapost, salariu, stima, perfectionare etc;

atunci cand este impiedicata satisfacerea unei trebuinte de nivel superior creste nevoia de a satisface una sau mai multe trebuinte de nivel inferior.

I.2.2. Teorii motivationalede proces

Teoriile de proces se focalizeaza asupra dinamicii motivarii, incepand cu energizarea initiala a comportamentelor, continund cu selectia alternativelor si ajungand la efortul actual.

Teoria asteptarii (sperantei) - Teoria lui Vroom

Teoria asteptarii sau teoria sperantei a fost elaborata si prezentata de V. H. Vroom in lucrarea sa numita 'Work aud Motivation' si are ca punct de plecare 'asteptarea' sau 'speranta' - ca forte energizante ale comportamentului motivational. In aceasta teorie se afirma ca motivatia depinde de masura in care oamenii doresc ceva anume si de masura in care ei cred ca o pot obtine.

Teoria asteptarii (sau a sperantei) este o teorie complexa intrucat ia in considerare faptul ca fiecare actiune a unui individ poate conduce la mai multe rezultate diferite intre ele, unele pe care individul le doreste, iar altele pe care nu le doreste. De asemenea, unele elemente de motivare sunt tratate si resimtite in mod diferit de fiecare individ: astfel, pentru o persoana, promovarea poate fi primordiala, cresterea salariului si dobandirea experientei - foarte importante - iar 'pierderea' familiei si vietii sociale poate avea o importanta neglijabila; pentru alta persoana familia si viata sociala pot fi cele mai importante, sporirea salariului poate avea o importanta medie, iar promovarea poate fi de nedorit pentru ca presupune efectuarea unor ore suplimentare sau unele responabilitati si sarcini in plus. In primul caz, individul poate fi motivat sa munceasca mult si sa lucreze multe ore peste program, in timp ce, in al doilea caz, individul poate sa nu fie deloc motivat sa procedeze astfel.

In esenta, motivatia este determinata de intregul ansamblu de iesiri, precum si de importanta pe care fiecare individ o acorda fiecarei iesiri; aceasta se poate exprima prin relatia: M = P * A in care s-a notat cu: M - motivatia; P - probabilitatea de a se obtine anumite rezultate sau recompense ca urmare a unei activitati; A - atractivitatea sau valoarea recompensei asa cum este perceputa de individ.

Teoria asteptarii sugereaza ca managerii trebuie sa fie constienti de faptul ca angajatii muncesc din mai multe motive, ca aceste motive sau recompense asteptate se pot schimba in timp, fiind deci necesar ca angajatilor sa li se arate in mod clar cum pot obtine recompensele pe care le doresc. Totodata, aceasta teorie explica motivarea ca fiind un proces complex in cadrul caruia indivizii analizeaza sansele pe care le au pentru obtinerea anumitor rezultate in activitatea lor si apreciaza in ce masura aceste rezultate sunt atragatoare si utile pentru ei.

Teoria echitatii - Teoria lui Adams

Teoria echitatii explica modul in care interpretam recompensele pe care le primim si cum afecteaza aceasta interpretare mentinerea efortului in munca la un anumit nivel. Elaborata de Stacy Adams, teoria sustine ca oamenii cauta justitia sociala in modul in care sunt recompensati pentru performantele obtinute in munca. Sunt luate in consideratie, in primul rand, setul total de rezultate, de recompense pe care postul, munca le ofera. Oamenii fac comparatii sociale intre ei si ceilalti, urmarind doua variabile: iesirile (rezultatele,adica rasplata pe care o primesc) si intrarile (adica propria lui contributie la bunul mers al organizatiei), ei evalueaza echitatea sau justetea recompenselor printr-un proces de comparatie si interpretarea lor constituie suportul procesului de motivare.

Motivatia este definita in termenii echitatii percepute, reale sau subiective, intre efortul depus in munca de o persoana si ceea ce aceasta primeste in schimb, in special prin comparatie cu alte persoane in pozitii similare. Se considera ca inechitatea perceputa creeaza tensiune persoanei in cauza, iar aceasta tensiune motiveaza persoana sa restabileasca echitatea.

Cu toate ca aceasta teorie are un caracter subiectiv determinat de modul in care individul isi evalueaza propria contributie precum si contributia celorlalti, fiind destul de dificil sa calculeze care sunt intrarile si iesirile sale si ale celorlalti, aceasta teorie are o importanta deosebita pentru ca incearca sa explice cum se produce motivarea.

Prin urmare, motivarea nu este explicata numai prin simpla enumerare a factorilor care o determina, ci este privita ca rezultat al unui proces in care individul se compara cu alti indivizi prin prisma raportului dintre iesiri si intrari, respectiv raportul dintre efect si efort.

Teoria obiectivelor - Teoria lui Lock. Teoria obiectivelor sugereaza faptul ca elementul de motivare este chiar scopul urmarit de individ si nu doar satisfactia produsa prin atingerea scopului respective. Aceasta teorie a fost elaborata de Edwin Locke, in opinia caruia, factorii determinanti ai obiectivelor pe care si le stabileste un individ sunt valorile sau dorintele acestuia, dar ceea ce il mobilizeaza efectiv sa treaca la actiune sunt scopurile prin ele insele. Prin experientele sale, Locke a demonstrat ca indivizii care isi fixeaza obiec­tive dificile au un nivel al randamentului mai ridicat decat indivizii care prefera sa adopte obiective usor de atins.

Teoria obiectivelor scoate in evidenta capacitatea individului de a alege obiective pe care doreste sa le atinga si demonstreaza ca obiectivele influenteaza puternic comportamentele. Este suficient sa fixam obiective de un randament ridicat, sau sa-i acceptam obiectivele pe care si le-a fixat, pen­tru a motiva un lucrator. Pentru a atinge aceste obiective, lucratorul va trebui sa depuna efortul necesar.

Teoria sustine ca daca managerul se preocupa de revizuirea realista a scopurilor poate motiva individul. Corelat cu aceasta, comunicarea per­formantelor si in mod deosebit a celor rid

Invatamantul gimnazial

Din punct de vedere al structurii, noutatea cea mai importanta referitoare la gimnaziu este ca durata acestuia este de 5 ani, cuprinzand clasele V - IX. Masura propusa asigura un parcurs educational continuu, unitar si coerent, care se desfasoara, de regula, in aceeasi unitate de invatamant si care permite incheierea invatamantului obligatoriu odata cu incheierea gimnaziului.

Avantajele sunt legate, in primul rand, de posibilitatea de a proiecta continutul educatiei intr-un mod coerent, in vederea atingerii finalitatilor invatamantului obligatoriu la sfarsitul ciclului gimnazial, in urma aplicarii unui curriculum unitar. Se va elimina, in acest fel, una din anomaliile greu de justificat ale actualei structuri, din cauza careia elevul era obligat ca, dupa clasa a VIII-a, in timpul invatamantului obligatoriu, sa intre pe un parcurs diferentiat (liceal, cu mai multe filiere si profiluri, sau profesional), ceea ce insemna ca, la sfarsitul invatamantului obligatoriu, elevii nu puteau atinge aceleasi standarde, intrucat nu beneficiasera de o pregatire comuna. Este firesc ca invatamantul general obligatoriu sa dea sanse egale elevilor printr-o pregatire unitara.

Se va rezolva si o alta problema dificil de solutionat in contextul legislatiei in vigoare: obligatia absolventului de a face o optiune privind tipul de scoala pe care trebuie sa il urmeze dupa clasa a VIII-a, la varsta de 14-15 ani, cand nu are inca maturitatea necesara de a o face. In contextul propus de noua lege, elevul va absolvi invatamantul gimnazial la 16 ani, varsta la care va putea lua decizii constiente si informate in privinta propriului viitor. Acest viitor poate sa insemne continuarea studiilor, sau integrarea pe piata muncii, pe care o poate face, din punct de vedere legal, la varsta de 16 ani.