Metode de rationalizare a predarii si invatarii

Metode de rationalizare a predarii si invatarii

o       Algoritmizarea. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi pe care sa-i poata utiliza ulterior in rezolvarea diferitelor probleme. Pentru a intelege mai bine specificul acestei metode trebuie sa clarificam ce este un algoritm.

Prin algoritm intelegem un sistem finit de operatii care se efectueaza intr-o succesiune logica obligatorie, invariabila, care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce intotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat. Sistemul de operatii este insotit de o serie de prescriptii, ce trebuie respectate in efectuarea lor, anticipand astfel programul actiunii viitoare.

Algoritmul prezinta cateva caracteristici (4, p. 239):

precizie, in sensul ca descrie toate operatiile si ordinea in care urmeaza a fi efectuate, obiectivul ce trebuie indeplinit, regulile ce trebuie respectate;

masura, in ideea ca orice algoritm include un numar finit, limitat de operatii de efectuat;

generalitate, fapt ce evidentiaza ca se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip;

rezolubilitatea, constand in aceea ca toti cei care aplica in mod corect un algoritm ajung la un rezultat, chiar daca nu poseda cunostinte speciale in problema respectiva.

Algoritmul ghideaza, determina in acest fel strict activitatea subiectului in rezolvarea unei sarcini, acesta avand numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. Permite rezolvarea rapida, cu consum redus de energie a unor sarcini, de acelasi fel, fiind comportamente relativ automatizate.

Exista mai multe tipuri de algoritmi:

algoritmi de rezolvare, de lucru

- reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula inmultirii, impartiri, extragerii radacinii patrate)

scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice intr-o biblioteca)

scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de manuire a unor masini, utilaje);

algoritmi de recunoastere (identificare) - o serie de intrebari ce se pun intr-o succesiune precisa, pentru a determina apartenenta unui obiect, fenomen la o clasa de obiecte, fenomene, un sistem de reguli ce se aplica in descrierea unui fenomen, specii de plante, animale;

algoritmi optimali - un sistem de actiuni ce trebuie intreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile;

algoritmi didactici - care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (Exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul in actiunea de proiectare).

Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor, ceea ce mareste randamentul muncii de invatare, permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe.

Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al invatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor in procesul de invatamant. Pentru a da raspuns unor asemenea probleme trebuie pornit de la ideea ca intre algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare, de disociere si conjugare functionala. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. De exemplu, in matematica, n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi, daca n-ar fi insusiti algoritmii de calcul. In acelasi timp, exista posibilitatea ca, odata verificate si completate, procedeele euristice sa se transforme in algoritmi, iar la nivelul ei elementar euristica rezida in alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. In plus, trebuie avut in vedere ca nu toate sarcinile invatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice, ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme, investigatii in care sunt prezente incercarea si eroarea, formularea de ipoteze, indoiala si contrazicerile, solutii care nu sunt reciproc-exclusive, ci complementare.

Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor in procesul invatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate, oferite "de-a gata" de profesori. Elevii insisi trebuie antrenati in elaborarea si descoperirea algoritmilor, care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie in instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce in ce mai complexe.

Asadar, metoda algoritmizarii presupune atat descoperirea, construirea si insusirea algoritmilor, cat si utilizarea eficienta a acestora.

o       Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste in scopul indivi-dualizarii invatarii, acestea fiind concepute tinand cont de particularitatile fie-carui individ. Presupune analiza atenta a continuturilor, impartirea acestuia pe unitati logice, pe secvente, conceperea unor teme/intrebari, sarcini pentru fie-care secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. Permite verifi-carea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii.

Se pot folosi fise diverse:

fise de insusire de cunostinte sau de autoinstruire;

fise de exercitii folosite in scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice;

fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor, formarea unor capacitati intelectuale care inregistreaza ramaneri in urma;

fise de dezvoltare utilizate in vederea imbogatirii, perfectionarii cunostintelor, capacitatilor si functiilor psihice;

fise de evaluare sau autoevaluare.

Metoda conduce, daca este bine utilizata, si la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta, la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala.

Retinem, in concluzie, ca metodele de invatamant prezinta o mare diversitate si nu ne-am propus sa realizam o prezentare exhausiva a acestora. Un spatiu larg s-ar putea acorda, de pilda, instruirii programate care, desi nu s-a impus ca o permanenta in activitatea didactica, prezinta o serie de elemente care au fost preluate si valorificate in procesul de invatamant (structurarea continutului pe unitati didactice mici, prezentarea acestora intr-o succesiune gradata, determinarea elevului ca pentru fiecare unitate de continut sa rezolve anumite sarcini, verificarea si intarirea imediata a raspunsului dat la fiecare sarcina de lucru, realizarea invatarii intr-un ritm propriu fiecarui elev).

O modalitate de lucru tot mai extinsa in procesul de invatamant pentru sporirea caracterului sau activ o reprezinta invatarea prin cooperare, "care reprezinta un set de strategii instructionale ce angajeaza mici echipe de elevi pentru a promova interactiunea colegiala si colaborarea in abordarea unor subiecte de studiu" (6, p. 117). Elevii pot lucra in perechi, sau in grupuri mici pentru a explora o tema noua, a rezolva o problema, a formula noi idei, intr-un cuvant pentru a realiza un obiectiv comun.

Alegerea celor mai potrivite metode de invatamant nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. Dupa cum afirmam la inceputul capitolului, aceasta trebuie sa se realizeze in stransa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de invatamant, ceea ce grafic s-ar putea reprezenta astfel:

Fig. 4.6. Relatiile metodelor cu celelalte componente ale procesului de invatamant

Rezulta ca, numai abordand problema alegerii metodelor de invatamant prin multiplele corelatii cu ansamblul componentelor procesului de instruire si educare, din perspectiva conceptiei actuale asupra sistemului si procesului de invatamant, metodologia didactica isi va indeplini plenar functiile, punand in valoare potentialul creativ si pregatirea psiho-pedagogica a fiecarui slujitor al scolii.