Didactica
In loc de introducere : (RE)descoperirea copilului si scoala (INTER)activaIn loc de introducere : (RE)descoperirea copilului si scoala (INTER)activa[1] La tinta!In miezul discutiilor despre legitimitatea schimbarilor in educatie s-au ciocnit sumedenie de idei, s-a despicat firul in patru, s-a inventat roata din nou, s-au jucat retorici si forme fara fond, si s-a uitat, cel mai adesea, esenta problemei, respectiv beneficiarul oricarei schimbari din scoala. La inceputul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici si dascali acuza cu vehementa institutia scolara pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor si la cerintele pietei muncii. Scoala, considerau ei, deformeaza copilul in loc sa-l formeze, ii inchide orizontul in loc sa i-l deschida, il obliga la nemiscare, lipsa de reactie si deci, nu-l pregateste pentru viata. Tema de discutie: Ce parere aveti despre incriminarile de mai sus? Se pot aplica scolii de azi? De ce? Este nevoie ca scoala sa pregateasca pentru viata? Care sunt, dupa opinia dumneavoastra, rolurile scolii? Faceti o lista a achizitiilor necesare in viata si pe care scoala le ofera/ ar trebui sa le ofere elevilor. Tema de reflectie: Cat la suta din ceea ce predati dumneavostra este util pentru viata socio-profesionala si personala a viitorului absolvent? Faceti o lista a achizitiilor cu adevarat utile pe care le predati. Tabelul[2] de mai jos prezinta relatia necesara intre caracteristicile formarii elevului in scoala si o anumita configuratie a locului de munca. Reflectati asupra informatiilor sintetice pe care acest tabel le ofera.
Teme de discutie in grup:
Inainte de a trece la secventa urmatoare
completati individual primele doua coloane ale tabelului de mai
jos, gandindu-va la aspectele legate de scoala moderna: Stiu Vreau sa stiu Am invatat In prima
coloana notati faptele, elementele pe care le
cunoasteti deja referitor la perspectiva moderna in
educatie (abordarea centrata pe elev, activizarea elevilor, noul
rol al scolii etc.). In a doua
coloana notati acele aspecte, detalii pe care ati dori
sa le aflati referitor la aceasta chestiune. Nu
scrieti nimic in ultima coloana. Puteti compara continuturile celor
doua coloane din tabelul dvs si acelea ale unui coleg. De ce vorbim despre "invatarea activa"? Cercetari efectuate in ultimii 25 de ani[3] arata ca pasivitatea din clasa (inteleasa ca rezultat al predarii traditionale, in care profesorul tine o prelegere, eventual face o demonstratie, iar elevii il urmaresc) nu produce invatare decat in foarte mica masura. Iata cateva rezultate ale acestor studii: n Elevii sunt atenti numai 40% din timpul afectat prelegerii. (Pollio, 1984) n Elevii retin 70% din continuturile prezentate in primele 10% si numai 20% din cele prezentate in ultimele 10 minute ale prelegerii. (McKeachie, 1986) n Elevii care au urmat un curs introductiv de psihologie bazat pe prelegere au demonstrat ca stiu numai 8% mai mult decat elevii din clasa de control care NU au facut cursul deloc!!! (Rickard et al., 1988) n Un studiu vizand implicatiile predarii centrate pe discursul magistral[4] (Johnson, Johnson, Smith, 1991) releva ca: ◦ atentia elevilor descreste cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii ◦ prelegerea se potriveste numai celor care invata eficient prin canal auditiv ◦ prelegerea promoveaza invatarea de nivel inferior a informatiilor factuale ◦ prelegerea presupune ca toti elevii au nevoie de aceleasi informatii in acelasi ritm ◦ elevilor nu le place sa fie supusi unei prelegeri Tema de discutie: Ce parere aveti despre cercetarile de mai sus? Sunt ele valide? Se pot aplica aceste concluzii scolii romanesti? De ce? Ati observat lipsa atentiei elevilor? Daca da, ati gasit solutii pentru ameliorarea situatiei? Impartasiti colegilor acest gen de experiente. In speta, este insuficient pentru invatare daca, in timpul orei, elevii asculta (explicatiile profesorului) si, eventual, vad (o demonstratie facuta de profesor). Cauza acestui fenomen tine de insusi functionarea creierului. l Creierul nu functioneaza ca un video sau un casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informatie. Creierul proceseaza informatia! l Creierul functioneaza asemeni unui computer (mai bine zis, computerul a fost modelat dupa modul de functionare a creierului!):
◦ Pentru ca un computer sa inceapa sa functioneze trebuie sa apasam butonul "pornire". Cand invatarea este "pasiva", butonul "pornire" al creierului nostru nu este activat! ◦ Un computer are nevoie de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse. De asemenea, creierul nostru are nevoie sa "lege" ceea ce este predat de ceea ce deja cunoaste si de modul sau propriu de operare. Cand invatarea este "pasiva", creierul nu face aceste legaturi. ◦ Un computer nu retine informatia procesata decat daca actionam butonul "salvare". Creierul nostru trebuie sa testeze informatia sau sa o explice altcuiva pentru a o stoca. Cand invatarea este "pasiva", creierul nu "salveaza" ceea ce a fost prezentat! Teme de lucru in grup: 1. Testati cu ajutorul calculatorului validitatea informatiilor de mai sus. 2. Gasiti o alta analogie/ comparatie/ metafora sau redati printr-o schema/ desen modul activ de operare a creierului. 3. De ce credeti ca tema de mai sus v-a fost data astfel incat sa alegeti modul de rezolvare? Ce se intampla de fapt cand profesorii isi inunda elevii cu propriile lor ganduri, oricat de profunde si bine organizate ar fi acestea? Ce se intampla cand profesorul recurge prea des la explicatiile si demonstratiile de tipul "hai-sa-ti-arat-cum"? "Turnarea" faptelor si conceptelor gata "mestecate" si performarea cu maiestrie a procedurilor de catre profesor interfereaza cu invatarea. Fara indoiala, prezentarea poate face o impresie imediata asupra creierului, dar, in absenta unei memorii de exceptie, elevii nu pot retine prea mult pentru perioada urmatoare. Un profesor, oricat de stralucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor si deci nu poate face activitatea care se desfasoara individual in mintea fiecaruia. Elevii insisi trebuie sa organizeze ceea ce au auzit si vazut intr-un tot ordonat si plin de semnificatii. Daca elevilor nu li se ofera ocazia discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc. Un raport relativ recent[5], care sintetizeaza o serie de cercetari din mai multe domenii, trage urmatoarele concluzii referitor la modul in care se produce invatarea: q Invatarea presupune intelegerea, iar aceasta inseamna mai mult decat cunoasterea faptelor. Aceasta afirmatie este evidentiata de comportamentele expertilor, indiferent de domeniul de cunoastere in care activeaza. Ei sunt de fapt experti prin aceea ca demonstreaza: o o baza solida de cunostinte procedurale (adica moduri de operare cu informatiile) o intelegerea faptelor, fenomenelor intr-un cadru conceptual o organizarea cunostintelor astfel incat acestea sa fie usor accesate si aplicate q Elevii construiesc cunoasterea si intelegerea pe baza a ceea ce deja cunosc si/sau cred. Ceea ce presupune ca este esentiala aflarea bagajului de reprezentari pe care elevii le poseda, caci invariabil, indiferent de natura lor, acesta le va influenta invatarea scolara. De multe ori aceste elemente (de "pre-cunoastere", capatate in contexte informale) sunt idei rezonabile si adecvate in diferite situatii limitate. Dar ele pot fi si aplicate impropriu in circumstante in care nu pot functiona ca atare. q Elevii formuleaza noile cunostinte prin modificarea si rafinarea conceptelor lor curente si prin adaugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja. Elevii isi modifica de fapt ideile cand acestea sunt nesatisfacatoare pentru explicare, descriere, operare la modul general. Daca profesorul le preda, ca atare, un adevar de nezdruncinat, mai mult ca sigur ca preconceptiile despre care am vorbit anterior nu se vor modifica. Daca insa elevii au posibilitatea sa descopere ei insisi alternative plauzibile si evident folositoare atunci incep sa-si rafineze achizitiile anterioare si sa adauge unele noi. q Invatarea este mediata de mediul social in care elevii interactioneaza unii cu altii. Elevii beneficiaza de oportunitatile de a-si impartasi si confrunta ideile cu altii. In acest proces ideile individuale se reconstruiesc si intelegerea se adanceste. q Invatarea eficienta necesita preluarea de catre elevi a controlului asupra propriei invatari Elevii de succes stiu cand au nevoie de informatii suplimentare si cand au inteles ceva. Ei sunt metacognitivi, adica sunt constienti si capabili de monitorizarea ideilor, gandurilor si cunostintelor lor. q Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunostinte in situatii noi este afectat de gradul in care elevii invata-pentru-intelegere (si invata-cu- intelegere!) Teme de reflectie individuala 1. Daca pentru a concretiza invatarea pasiva a elevilor au fost folosite verbele A AUZI si A VEDEA, ce verbe ati folosi pentru a caracteriza invatarea activa? Altfel spus, ce fac elevii cand invata activ? 2. Reveniti la raspunsul pe care l-ati dat la ex. 5/ p.2. Puteti reformula acum acel raspuns? 3. Credeti ca eficienta demersului activ se poate aplica si in educatia adultilor? Argumentati. De ce vorbim de invatare interactiva?Fara indoiala, este adevarat ca acela care invata trebuie sa-si construiasca cunoasterea prin intermediul propriei intelegeri si ca nimeni nu poate face acest lucru in locul sau. Dar nu este mai putin adevarat ca aceasta constructie personala este favorizata de interactiunea cu altii, care, la randul lor, invata. Altfel spus, daca elevii isi construiesc cunoasterea proprie, nu inseamna insa ca fac acest lucru singuri, in izolare. Sa nu uitam ca omul este fundamental social. Promovarea invatarii active presupune si incurajarea parteneriatelor in invatare. In fapt, adevarata invatare, aceea care permite transferul achizitiilor in contexte noi este nu doar simplu activa, individual activa ci INTERACTIVA! Aspectul social al invatarii a fost reliefat de Jerome Bruner[6] inca din anii 60. El avanseaza conceptul de reciprocitate definit ca "o nevoie umana profunda de a da o replica altcuiva si de a lucra impreuna cu altii pentru atingerea unui obiectiv". Reciprocitatea este un stimulent al invatarii: "Cand actiunea comuna este necesara, cand reciprocitatea este activata in cadrul unui grup in vederea obtinerii unui rezultat, atunci par sa existe procese care stimuleaza invatarea individuala si care conduc pe fiecare la o competenta ceruta de constituirea grupului." (Bruner, 1966) Nu numai cercetarea, dar si experientele cadrelor didactice cu metodele colaborative evidentiaza efectul benefic al interactiunii elevilor[7]. Gruparea si sarcinile in care membrii grupului depind unul de celalalt pentru realizarea rezultatului urmarit arata ca: elevii se implica mai mult in invatare decat in abordarile frontale sau individuale elevii odata implicati isi manifesta dorinta de a impartasi celorlalti ceea ce experimenteaza, iar aceasta conduce la noi conexiuni in sprijinul intelegerii elevii acced la intelegerea profunda atunci cand au oportunitati de a explica si chiar preda celorlalti colegi ceea ce au invatat. Teme de discutie: 1. In abordarea acestei sectiuni, v-ati simtit mai comfortabil, "mai in siguranta": cand ati lucrat individual sau in grup? Discutati cu alti colegi si aflati si opiniile lor. 2. Impartasiti colegilor experiente didactice in care ati grupat elevii pentru realizarea unei sarcini. 3. Multi profesori evita activitatile de grup pe motiv ca sunt indisciplinate, "galagioase". Dumneavoastra ce parere aveti? 4. Cum puteti grupa elevii? Iata cateva modalitati pentru a forma rapid grupuri:
Daca doriti sa formati grupuri de 4 membri, folosirea cartilor de joc este foarte utila. Veti folosi atatea grupuiri de carti cate grupuri vreti sa formati. Daca urmeaza sa lucrati cu 7 grupe de exemplu, amestecati asii, popii, valetii, damele, decarii, nouarii, optarii. Elevii urmeaza sa traga fiecare cate o carte si sa se grupeze apoi la masa/ locul de lucru marcat(a) in prealabil cu una din cele sapte carti. Se vor forma astfel : grupul decarilor, popilor, valetilor etc. cartoane cu numere Hotarati numarul de grupuri si numarul de membri al fiecaruia. Scrieti numerele corespunzatoare numarului de grupe pe tot atatea cartoane cati membri doriti sa fie in fiecare grup. Amestecati cartoanele numerotate si cereti elevilor sa traga cate unul. Vor afla astfel numarul grupului din care fac parte. De exemplu doriti sa formati 6 grupuri de cate 5 membri. Faceti 30 de cartoane, cate 5 din fiecare din numerele de la 1 la 6. Plasati cate un numar de la 1 la 6 pe cele 6 mese/ zone de lucru unde elevii se vor regrupa in functie de cartonul tras. cartonase cu diferite simboluri Procedati ca mai sus. In locul numerelor puteti folosi culori, imagini cu flori/ animale, forme geometrice etc. Doriti sa formati 5 grupuri de cate 6 membri de exemplu. Iata citeva sugestii : ◦ Colorati cate 6 cartoane din fiecare dintre culorile rosu, albastru, verde, galben, violet ◦ Desenati cate 6 imagini din fiecare dintre florile urmatoare : lalea, ghiocel, trandafir, garoafa, margareta ◦ Decupati cate 6 bucati din fiecare dintre formele urmatoare : cerc, patrat, dreptunghi, paralelogram, trapez. puzzle Procurati jocuri puzzle pentru copii mici (4-6 piese). Folositi cate un puzzle pentru fiecare grup. Amestecati piesele si lasati elevii sa recompuna imaginile. Puteti confectiona chiar dumneavoastra puzzle-uri de grupare, prin taierea unor imagini in tot atatea bucati cati membri doriti sa existe in fiecare grup. Amestecati fragmentele de imagine si cereti copiilor sa recompuna pozele. Se constituie astfel grupele. La elevi mai mari se poate realiza un "puzzle" si din fragmentarea unei propozitii cheie/ definitii/ proverb etc. Taiati sintagma in tot atatea fragmente cati membri doriti sa se regaseasca intr-un grup. 'serii' specifice Pornind de la specificul unei discipline puteti constitui grupele in functie de categorii de concepte, relatii, fenomene etc. Pentru constituirea a 5 grupe : -la limba materna se pot folosi de exemplu personaje literare (de roman, de teatru, masculine, feminine, copii) -la chimie se pot grupa : metale, nemetale, saruri, baze, acizi -la o limba straina se pot grupa : animale, obiecte de vestimentatie, hrana, obiecte de mobilier, obiecte scolare aniversarea Puteti grupa elevii in functie de lunile in care s-au nascut. Aceasta distributie este inegala si trebuie luata decizia a modului de grupare a lunilor in functie de numarul copiilor (de exemplu - un grup al celor nascuti in ianuarie si februarie, un grup al celor nascuti in martie etc.) materiale de lucru Puteti grupa elevii in functie de materialele pe care le distribuiti. Acestea pot avea marcaje de papetarie de tipul : ◦ fise de lucru prinse cu clame de diferite culori ◦ fise de lucru pe hartii/ cartoane de diferite culori ◦ etichete cu diferite simboluri etc. In acest mod, elevii se grupeaza odata cu distribuirea materialelor de lucru in functie de marcajele pe care acestea le contin. Este de remarcat faptul ca toate ideile de mai sus se aplica la gruparea aleatorie a elevilor. In functie de nevoile elevilor si de obiectivele avute in vedere, gruparea se poate face si dupa criterii de diferentiere (stil de invatare, tip de inteligenta etc.) Pentru gruparea optima a elevilor este deosebit de util un mobilier modular. Aranjarea meselor se va face in functie de nevoile de interactiune anticipate de profesor si, evident de spatiul avut la dispozitie. Iata cateva scheme de aranjare a clasei:
Fig. 1
Fig.2
Fig. 3
Fig. 4
Fig. 5
Fig. 6
Fig. 7 Teme de reflectie individuala: -Comparati fig. 1 si 6, fig. 4 si 5, fig. 2 si 3. Care credeti ca sunt factorii care conduc la aceste fine diferente? -Proiectati sarcini de lucru in care sa grupati elevii si mobilierul. Puteti folosi una dintre schemele de organizare a spatiului de lucru din figurile alaturate sau alt mod de aranjare care vi se pare potrivit. -Puteti grupa elevii daca mobilierul este fix? Cand nu exista posibilitatea de a grupa elevii altfel decat in perechi (datorita mobilierului fix de exemplu), se pot totusi derula "activitati interactive". Cei doi pot lucra impreuna pentru : discutarea unui text/ a unei imagini/ a unei sarcini de lucru/ a unei intrebari adresate de cadrul didactic formularea de intrebari (de adresat profesorului/ invatatorului/ colegilor) referitoare la : o tema de lucru in clasa, testarea reactiilor la un text/ imagine/ document sonor etc. realizarea unui dialog evaluarea si/ sau corectarea temei fiecaruia (interevaluarea) rezumarea unei lectii la final de ora avansarea unor concluzii compararea notitelor studierea unui caz, realizarea unui experiment/ unei cercetari Teme de reflectie individuala : 1. Ce avantaje vedeti la lucrul in grupuri de 2 elevi ? 2. Formulati o sarcina de lucru realizabila in perechi. 3. in lipsa mobilierului modular elevii se pot grupa cate 4 - cei din banca din fata intorcandu-se spre banca din spatele lor. Care dintre activitatile enumerate pentru lucrul in perechi (v. supra) pot fi eficiente in grupuri de 4? ATENTIE - pentru o activitate eficienta in grup, elevii trebuie sa se pozitioneze astfel incat sa se poata vedea unii pe altii. Privitul in ochi faciliteaza comunicarea! Ce face profesorul cand invatarea elevilor este activa? Teme de discutie in grup :
In scoala traditionala, profesorul detine controlul absolut asupra cunoasterii si prin aceasta asupra evenimentelor clasei, aparand astfel si o legatura evidenta intre disciplina stricta si adevarul univoc al magistrului, care tine clasa in mana! In scoala centrata pe elev, profesorul se estompeaz[, este evanescent, caci, nu-i asa, doar elevul este miezul problemei ! Chestiunea este ca pentru a avea cu adevarat elevul in centrul demersului, cadrul didactic exercita roluri cu mult mai nuantate decat inainte. Elevul nu detine automat locul din centru. Si chiar daca, prin prisma eficacitatii didactice, modul natural de functionare a creierului conduce la abordarea centrata pe elev, succesul la clasa depinde de competentele profesorului de a crea oportunitatile optime de invatare pentru fiecare elev. Astfel, in functie de context, profesorul actioneaza mereu, dar adecvat si adaptat nevoilor grupului. Cercetatorii au izolat urmatoarele comportamente fundamentale ale cadrului didactic in activitatea instructiv-educativa cu clasa de elevi[9] Profesorul: planifica activitatile cu caracter instructiv si educativ, determina sarcinile si obiectivele pe variate niveluri, isi structureaza continuturile esentiale si alcatuieste orarul clasei, etc; organizeaza activitatile clasei, fixeaza programul muncii instructiv-educative, structurile si formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui si determina climatul si mediul pedagogic; comunica informatiile stiintifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileste canalele de comunicare si repertoriile comune. Activitatea educativa implica de altfel si un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formularii intrebarilor, dar si prin libertatea acordata elevilor in structurarea raspunsurilor. Dialogul elev-profesor necesita un climat educational stabil, deschis si constructiv; conduce activitatea desfasurata in clasa directionand procesul asimilarii, dar si al formarii elevilor prin apelul la normativitatea educationala. Durkheim defineste conduita psiho-pedagogica a educatorului prin intermediul notiunii de 'dirijare' care faciliteaza elaborarea sentimentelor si ideilor comune; coordoneaza in globalitatea lor activitatile instructiv-educative ale clasei, urmarind in permanenta realizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale cu acelea comune ale clasei, evitand suprapunerile ori risipa si contribuind la intarirea solidaritatii grupului; indruma elevii pe drumul cunoasterii prin interventii punctuale adaptate situatiilor respective, prin sfaturi si recomandari care sa sustina comportamentele si reactiile elevilor; motiveaza activitatea elevilor prin formule de intariri pozitive si negative; utilizeaza aprecierile verbale si reactiile nonverbale in sprijinul consolidarii comportamentelor pozitive; orienteaza valoric prin serii de interventii cu caracter umanist tendintele negative identificate in conduitele elevilor; incurajeaza si manifesta solidaritate cu unele momente sufletetti ale clasei; consiliaza elevii in activitatile scolare, dar si in cele extrascolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturala si axiologica a acestora. Un aport deosebit il are interventia educatorului in orientarea scolara si profesionala, dar si in cazurile de patologie scolara ; controleaza elevii in scopul cunoasterii stadiului in care se afla activitatea de realizare a obiectivelor precum si nivelul de performanta al acestora. Controlul nu are decat un rol reglator si de ajustare a activitatii si atitudinii elevilor ; evalueaza masura in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativa, prin prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecatile valorice pe care le va emite vor constitui o baza temeinica a procesului de caracterizare a elevilor. Tema individuala Impartiti o foaie in jumatate. In stanga notati un pasaj sau o imagine din textul de mai sus care v-a impresionat (pentru ca v-a amintit o experienta personala de exemplu), pentru ca sunteti in dezacord cu autorul in respectiva privinta sau pentru ca vi se pare relevant. In dreapta, explicati de ce l-ati notat, formulati eventual o intrebare pe care s-o adresati mentorului in legatura cu fragmentul respectiv. De fapt, profesorul penduleaza intre diferite roluri asumate. In schema[10] de mai jos este aratat un registru variat de asemenea roluri. Gradul de activizare al elevilor cat si multitudinea interactiunilor din clasa creste de la stanga la dreapta.
Activitatea elevului si numarul interactiunilor
+ +++ Teme individuale: Ce maniere de a grupa elevii ati mai folosit pe parcursul carierei didactice? Ce alte maniere de grupare ati experimentat pe parcursul cursurilor de formare (initiala sau continua)? Impartasiti experientele pe care le-ati avut. Reveniti la tabelul in care ati completat primele doua coloane. Ca urmare a experientelor de invatare prilejuite de aceasta secventa, completati ultima coloana ("Am invatat"). Schitati un plan de actiune pentru a determina elevii sa fie activi la ora dvs. Reflectati asupra urmatoarei afirmatii: Profesorul cu experienta este un profesor "mai invatat" prin aceea ca pe parcursul activitatilor cu elevii si-a aprofundat achizitiile de specialitate si acelea didactice. Altfel spus, a invatat cu ajutorul elevilor pe care i-a invatat! In nu mai mult de 5 minute scrieti despre o achizitie dobandita pe parcursul acestui capitol si formulati o intrebare adresata autorilor sau mentorului! [1] Descoperirea copilului este titlul unei carti de Maria Montessori, promotor al noilor idei despre educatie din prima jumatate a sec. XX si initiator al unui sistem alternativ. Titlul se refera la o perspectiva educationala centrata pe elev. Copilul este descoperit, revelat ca fiind altceva decat un adult in miniatura - el are caracteristici specifice, individualitate, ritm propriu, interese si nevoi de luat in seama, si, dincolo de orice demagogie, copilul reprezinta viitorul societatii. Scoala activa este unul din numele date miscarii inovatoare promovate in educatie in prima jumatate a sec.XX, si se refera la nevoia de a schimba scoala pe temeiul activizarii elevilor. [2] Tabelul este preluat si tradus din Hidden Challenges to Education Systems in Transition Economies, World Bank, 1999, p.12. [3] Cercetarile mentionate sunt prezentate sintetic de Mel Silberman, Active Learning. 101 Strategies to Teach Any Subject, Allyn &Bacon, 1996, pp. 6-10. [4] Intelegem prin discurs magistral o prelegere de tip traditional in care profesorul livreaza continuturi standard care urmeaza sa fie asimilate de elevii - pasivi si ascultatori! [5] Bransford et al., How People Learn, National Research Council, 1999 [6] Bruner, J., Toward a Theory of Instruction, [7] apud Siberman, M. Active Learning. 101 Strategies to Teach Any Subject, Allyn &Bacon, 1996 [8] apud Popenici, Stefan - Pedagogie alternativa, Polirom, 2001 (text adaptat de Vera Elek) [9] text adaptat dupa Iucu, Romita, Managementul
si gestiunea clasei de elevi, material prezentat [10] schema adaptata dupa Ghid metodologic pentru aplicarea programelor din aria curriculara Limba si comunicare, MEC-CNC, Ed. Aramis, 2002, p. 113.
|