Metoda si metodologie in psihologie

Cuprins:

1.1. Definirea si clasificarea metodelor; comentarii generale cu privire la metodele psihologiei

1.2. Definirea, componentele si tipurile metodologiei psihologice relatia dintre metoda si metodologie

1.1. Definirea si clasificarea metodelor; comentarii generale cu privire la metodele psihologiei

Metoda este definita atat ca o cale (methodos, in limba greaca inseamna cale) pe care o urmeaza cercetatorul in demersurile sale cat si ca un instrument utilizat in toate etapele cunoasterii. Teoria cunoasterii stiintifice (epistemologia) a avansat foarte mult in cunoasterea metodei si metodologiei cunoasterii sistematice, organizate, stiintifice, oferind celorlalte stiinte suficiente informatii ca sa utilizeze toate metodele cu maximum de productivitate. Pentru psihologie este foarte important sa clarifice problema metodelor sale specifice de investigare/cunoastere, deoarece asa cum s-a vazut, deseori i s-a contestat caracterul de stiinta.

Cele mai importante probleme ale metodei, in general, sunt: definirea ei, identificarea criteriilor de clasificare si clasificarea metodelor, stabilirea diferentelor specifice dintre metode, stabilirea relatiilor dintre metoda si metodologie in dinamica demersului cunoasterii.

Metoda este definita drept "calea, itinerariul, structura de ordine sau programul dupa care se regleaza actiunile practice si intelectuale in vedera atingerii unui scop" (Zlate, 2000, p.116) sau "operatorul care mijloceste trecerea, ridicarea treptata de la problema de cercetare, enuntata in plan teoretic, la reconstructia ei - observationala, experimentala, actionala - in vedrea corectarii, optimizarii, potentarii, restructurarii unui sector sau altul al practicii sociale" (Golu, 1989, pp.153-154, Zlate, 2000, p.115)

Criteriile la care se recurge in clasificarea metodelor, in general, sunt: gradul lor de generalitate, gradul de puritate si gradul de adecvare la fenomenul abordat. Acestea reprezinta aspecte ale metodelor deosebit de importante pentru toate stiintele ele influentind rezultatele demersului cunoasterii stiintifice.

Metodele psihologiei care au caracter instrumental, de interventie, de informare, de interpretare si actiune (Zlate, 2000) necesita precizarea si a altor aspecte care sa permita evidentierea specificului aplicarii lor in cunoasterea psihologica. M.Zlate identifica trei categorii de demersuri care au fost necesare pentru precizarea specificului metodelor de cunoastere psihologica si anume:

o      demersul enumerativ,

o      demersul clasificator,

o      demersul descriptiv - explicativ - interpretativ (Zlate, 2000, pp.116 - 117)

Prin demersul enumerativ se face un inventar al tuturor metodelor utilizate de alte stiinte deci se creaza premisele selectarii dintre acestea a celor adecvate cercetarii psihicului.

Demersul enumerativ are meritul de a "atrage atentia asupra multitudinii si varietatii metodelor psihologiei. Posibilitatile optionale si de selectie aflate la indemana unor psihologi sunt mult mai numeroase decat in alte stiinte () pornind de la simpla enumerare a metodelor psihologiei, putem usor anticipa si alte doua particularitati ale acestora: plurivalenta (faptul ca nu furnizeaza informatii de acelasi tip, stereotipe, ci informatii diverse si multilaterale despre fenomenele investigate) si complementaritatea lor (se se intregesc unele pe altele, isi corijeaza reciproc limitele)" (Zlate, 2000, pp.116 - 117).

Prin demersul clasificator se identifica (pentru a fi adoptate drept criterii) acele note definitorii ale metodelor care le fac aplicabile in cunoasterea psihologica.

In demersul clasificator s-au stabilit drept criterii de clasificare a metodelor psihologiei: a) caracterul lor, b) specificul relatiilor investigate, c) natura relatiei cercetator-subiect, d) scopul lor, e) evolutia lor istorica, f) gradul de penetratie in profunzimea fenomenului studiat, g) indicele de standardizare a procedurii de cercetare.

Dupa caracterul metodelor se diferentiaza metodele obiective si subiective. Metodele obiective se caracterizeaza prin impartialitate, independenta fata de factori accidentali iar cele subiective prin implicarea subiectivitatii cercetatorului in abordarea fenomenului studiat.

Dupa specificul relatiilor investigate se diferentiaza metodele cantitative si calitative.

Primele permit masurarea, cantarirea si exprimarea prin a

Dupa natura relatiei cercetator-subiect se disting metode directe si indirecte. Primele implica un contact direct intre cercetator si fenomenul studiat, cele din a doua categorie presupun un intermediar intre acestea, fenomenul studiat nefiin abordabil direct.

Dupa scopul metodelor se diferentiaza metode:

o      de recoltare, de prelucrare si/sau interpretarea informatiilor,

o      de investigatie intensiva si/sau extensiva,

o      de diagnoza si/sau prognoza,

o      de cercetare si/sau aplicative.

Fiecare dintre ele, asa cum arata denumirea lor, permit atingerea unei mari diversitati de scopuri ale cunoasterii psihologice. Astfel se pot utiliza metode de recoltare a datelor fie intr-o investigatie intensiva fie intr-o investigatie extensiva, fie in ambele scopuri, fiecare dintre ele mai avand ca scop specific fie diagnoza fie prognoza, fie ambele, intr-o cercetare fundamentala sau aplicativa, ori intr-o cercetare cu dublu scop, atat fundamental cat si aplicativ. Cu cat sunt mai multe scopurile aplicarii unor metode, cu atat caracterul acelor metode devine mai elaborat si necesita o monitorizare mai atenta.

M.Saburin diferentiaza intre metodele prestiintifice si metodele stiintifice ale psihologiei (acest criteriu se aplica de altfel, metodelor in general). In prima categorie sunt incluse superstitiile, credintele, intuitiile nejustificate stiintific, deductiile si sistematizare experientei personale. Metodele stiintifice sunt la randul lor istorice si descriptive. Primele se aplica in inventarierea evenimentelor trecute, a antecedentelor, cele din a doua categorie in descrierea evenimentelor (observatia sistematica; metoda corelationala; metoda genetica, studiul ex-post facto)

La aceste probleme ale metodei care preocupa toate stiintele, in psihologie se adauga cateva specifice care sunt subliniate de demersul descriptiv - explicativ - interpretativ.

Metodele utilizate in psihologie sunt: observatia, experimentul, ancheta psihologica, convorbirea, metoda povestirilor de viata, metoda biografica, metoda analizei produselor activitatii, metoda modelarii si simularii, metoda psihometrica. Fiecare dintre ele se aplica si in alte stiinte dar in psihologie aplicarea lor are anumite particularitati. De exemplu aplicarea observatiei in psihologie trebuie sa se faca in conditiile unei riguroase specificari a: continutului observatiei (ce se observa), formelor observatiei, conditiilor necesare pentru asigurarea unei bune calitati si depasirea obstacolelor care apar in asigurarea calitatii corespunzatoare.

Continuturile observatiei sunt atat aspectele care au o mare stabilitate in timp (simptomatica stabila) precum inaltimea, greutatea, constitutia individului cat si aspectele care se schimba in permanenta (simptomatica labila, flexibila) ale comportamentelor individului (expresiile emotionale). Formele in care se realizeaza observatia sunt clasificate dupa diverse criterii. Astfel, dupa orientarea ei se diferentiaza autoobservatia si observatia celuilalt. Dupa prezenta intentiei in observatie se distinge observatia ocazionala de observatia sistematica. In functie de pozitia observator se diferentiaza observatia directa, indirecta, cu observator ignorat si cu observator ascuns. Dupa implicarea observatorului in activitatea in contextul careia se realizeaza observatia poate fi: pasiva (fara implicare directa), participativa (cu participare nemijlocita la activitate) iar dupa durata observarii poate fi continua sau discontinua.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

Printre conditiile unei bune observatii se enumera: stabilirea clara a scopului, selectarea formelor adecvate faptului observat, elaborarea protocolului de observatie, consemnarea imediata a observatiilor, efectuarea numarului adecvat de observatii si stabilirea unor modalitati de verificare si control.

Printre cele mai importante impedimente ale unei bune observatii au fost retinute: 1.influenta subiectivitatii observatorului si 2.influenta subiectivtatii celui observat (de la particularitatile lor de receptie/perceptie pana la intregul lor sistem de valori si de asteptari cu privire la evolutia fenomenului observat). Aspectele psihice observate pot fi influentate de asteptarile observatorului (care poate sa inregistreze doar ceea ce se asteapta sa vada - profetia care se implineste) si de dorinta subiectului care fie vrea sa mascheze ceva fie vrea sa corespunda asteptarilor observatorului.

Si in ce priveste experimentul, ca metoda cu un mare grad de obiectivitate, in psihologie apar anumite aspecte care nu apar in celelalte stiinte. Astfel, el depinde de instrumentele si tehnicile de masurare dar si de relatia dintre experimentator si subiect care poate modifica functiile psihice supuse experimentului. Pentru realizarea experimentului sunt necesare urmatoarele demersuri: generarea surselor de variatie (stabilirea variabilelor), formularea paradigmei experimentale, emiterea si testarea ipotezei, manipularea experimentala (mai ales a variabilei independente), construirea planului experimental (Beuvois, Roulin, Tiberghien, apud Zlate, 2000, p.131). Asa cum se poate observa, principalele componente ale unui experiment sunt variabilele si situatia experimentala. Variabilele independente sunt introduse deliberat de experimentator iar variabilele dependente sunt cele care care se modifica functie de parametrii acestora. Dupa numarul variabilelor independente utilizate, de modul de prezentare a stimulilor si de cuplare a lor cu raspunsurile dar si dupa specificul masuratorilor realizate se diferentiaza o mare diversitate de tipuri de experimente: natural/artificial/de laborator, activ/pasiv, proiectat/ex post facto, simultan/succesiv, functional/factorial, pilot/crucial.

Utilizarea experimentului in psihologie este conditionata de restrictii ce tin de dimensiunea fenomenelor investigate, de anumite norme morale si de specificul cunoasterii in psihologie.

O metoda specifica a psihologiei este psihometria. Aceasta isi propune recoltarea unor informatii obiective despre starea actuala a functiilor psihice ale subiectului, informatii in baza carora sa se poate face predictii cu privire la evolutia lor ulterioara. Testele psihologice se clasifica dupa modul de aplicare (teste individuale si colective), dupa durata (teste cu timp limitat si teste cu timp nelimitat), dupa materialul folosit (teste verbale si nonverbale) si dupa continut (teste de performanta, de personalitate si de comportament). Pentru a permite un diagnostic corect si un prognostic de incredere, testele trebuie sa satisfaca o serie de conditii ca: validitatea, fidelitatea, etalonarea si standardizarea (Zlate, 2000, p.141)

Complexitatea obiectului de cercetare al psihologiei dar si a relatiei dintre acesta si metodele prin care este abordat imprima o serie de particularitati metodelor psihologiei.

In psihologie cunoasterea se realizeaza indirect, manifestarile exterioare, comportamentale sunt considerate indicatori ai starilor si relatiilor interne, subiective. Cercetatorul faptelor psihice nu se poate rezuma la a constata, explica si prevedea sau reproduce cat mai exact faptele, cu detasare fata de obiectul studiat. El se implica sau chiar se identifica cu destinul "obiectului". Metodele de cercetare nu au aceeasi rigurozitate ca in stiintele exacte. De aceea cresterea gradului de obiectivitate a metodelor de cercetare devine imperios necesara pentru veridicitatea cunoasterii psihologice.

M.Zlate identifica doua categorii de demersuri prin care poate fi accentuata obiectivitatea metodelor in cercetarea si cunosaterea psihologica:

o      masuri generale, aplicabile tuturor metodelor pentru cresterea gradului lor de obiectivitate

o      masuri specifice fiecarei metode prin care de fapt se vizeaza diminuarea subiectivitatii cercetatorului (Zlate, 2000, p.148)

Printre masurile care pot creste gradul de obiectivitate a tuturor metodelor psihologiei se mentioneaza:

o      claritate, precizie si rigoare in formularea problemelor studiate;

o      operationalizarea corecta a conceptelor;

o      aplicarea mai multor metode pentru studierea aceluiasi fenomen si studierea aceluiasi fenomen cu o metoda aplicata in cat mai diverse situatii;

o      cercetarea fenomenelor psihice in dinamica lor reala.

1.2. Definirea, componentele si tipurile metodologiei psihologice; relatia dintre metoda si metodologie

Metodele nu se aplica izolat si independent una de alta ci organizat si in acord cu anumite principii teoretico-stiintifice, pe baza unei anumite conceptii generale asupra fenomenelor cercetate. Conceptia generala si principiile determina selectarea anumitor metode si nu a altora, aplicarea metodelor si mai ales interpretarea rezultatelor cercetarii.

Metodologia unei stiinte, inclusiv metodologia psihologiei include:conceptia despre obiectul investigat, tehnicile si procedeele de colecatre a datelor, tehnicile si procedeele de prelucrare a datelor recoltate, procedeele logice de analiza, constructie si reconstructie a teoriei. (Zlate, 2000, p.153)

Dupa principiile teoretice care au generat un anumit mod de abordare a realitatii sociale se diferentiaza doua mari tipuri de metodologii: obiective si interpretative (L.Vlasceanu, apud Zlate, 2000, p.155)

Metodologiile obiective, specifice behaviorismului:

o      se orienteaza spre fapte observabile, masurabile, cuantificabile;

o      reunesc metode obiective de descoperire a relatiilor cauzale dintre fapte

o      pornesc de la ipoteze clar formulate si vizeaza verificarea si testarea acestora;

o      isi propun formularea unor legi;

o      opereaza generalizari;

o      interpreteaza datele dupa ce au fost descoperite, testate, sistematizate;

o      cerceteaza atat pentru a explica cat si pentru a influenta, manipula faptele studiate.

Metodologiile interpretative, specifice psihologiei umaniste:

o      vizeaza in principal descoperirea universului uman;

o      identifica datele si le interpreteaza ipotetic in timpul identificarii lor;

o      se bazeaza pe intelegerea introspectiva;

o      recurg la generalizare doar dupa ce au interpretat faptele studiate;

o      recunosc implicatiile participarii cercetatorului;

o      modifica relatia subiect-obiect in cercetare.

Metodologiile obiective sunt specifice abordarilor nomotetice, cantitative, pozitiviste iar cele interpretative sunt specifice abordarilor idiografice, calitative, hermeneutice. In psihologie se recurge frecvent la o metodologie mixta bazata pe complementaritatea dintre metodologiile obiective si subiective care permite utilizarea mai adecvata a metodelor.

Unii autori diferentiaza intre metodologii coercitive si metodologii noncoercitive in psihologie (Matalon, Nozik). Metodologia noncoercitiva este cea care lasa cercetatorului (care isi asuma toata responsabilitatea) dreptul de a decide si de a isi asuma toate riscurile. Cercetatorul poate introduce ipoteze non-verificabile bazate pe factori non-controlabili sau putin cunoscuti care pot perturba fenomenele studiate. Tipul acesta de metodologie este specific cercetarii de teren. M.Zlate observa ca orice metodologie cand devine aplicata devine coercitiva, normativa. La sfarsitul cercetarii, metodologia devine mai flexibila, permitand introducerea unor noi ipoteze care sa sugereze abordari viitoare. (Zlate, 2000, p.156)

Relatia dintre metoda si metodologie este una complexa de interinfluenta dar in care primeaza metodologia: "Numai o conceptie teoretica riguroasa, bine circumscrisa si intemeiata este in masura sa orienteze si sa ghideze alegerea si aplicarea metodelor () Conceptia, teoria, "obliga" pur si simplu cercetatorul nu numai sa selecteze o anumita metoda, dar si sa elaboreze una noua" (Zlate, 2000, p.157)

Tema de reflectie/autoevaluare:

Cu care dintre metodele si metodologiile psihologiei asigura cunoasterii psihologice un caracter mai accentuat stiintific?

Rezumat

Unitatea de invatare 1: Metoda si metodologie in psihologie

Cuprinde comentarii generale cu privire la metodele psihologiei si informatii cu privire la definirea si clasificarea metodelor precum si la definirea, componentele si tipurile metodologiei psihologice si la relatia dintre metoda si metodologie. Cele mai importante probleme ale metodei, in general, sunt: definirea ei, identificarea criteriilor de clasificare si clasificarea metodelor, stabilirea diferentelor specifice dintre metode, stabilirea relatiilor dintre metoda si metodologie in dinamica demersului cunoasterii. Metodele psihologiei care au caracter instrumental, de interventie, de informare, de interpretare si actiune (Zlate, 2000) necesita precizarea si a altor aspecte care sa permita evidentierea specificului aplicarii lor in cunoasterea psihologica. In demersul clasificator s-au stabilit drept criterii de clasificare a metodelor psihologiei: a) caracterul lor, b) specificul relatiilor investigate, c) natura relatiei cercetator-subiect, d) scopul lor, e) evolutia lor istorica, f) gradul de penetratie in profunzimea fenomenului studiat, g) indicele de standardizare a procedurii de cercetare. Metodele utilizate in psihologie sunt: observatia, experimentul, ancheta psihologica, convorbirea, metoda povestirilor de viata, metoda biografica, metoda analizei produselor activitatii, metoda modelarii si simularii, metoda psihometrica. Fiecare dintre ele se aplica si in alte stiinte dar in psihologie aplicarea lor are anumite particularitati. De exemplu aplicarea observatiei in psihologie trebuie sa se faca in conditiile unei riguroase specificari a: continutului observatiei (ce se observa), formelor observatiei, conditiilor necesare pentru asigurarea unei bune calitati si depasirea obstacolelor care apar in asigurarea calitatii corespunzatoare. In psihologie cunoasterea se realizeaza indirect, manifestarile exterioare, comportamentale sunt considerate indicatori ai starilor si relatiilor interne, subiective. Cercetatorul faptelor psihice nu se poate rezuma la a constata, explica si prevedea sau reproduce cat mai exact faptele, cu detasare fata de obiectul studiat. El se implica sau chiar se identifica cu destinul "obiectului". Metodele de cercetare nu au aceeasi rigurozitate ca in stiintele exacte. De aceea cresterea gradului de obiectivitate a metodelor de cercetare devine imperios necesara pentru veridicitatea cunoasterii psihologice. Metodele nu se aplica izolat si independent una de alta ci organizat si in acord cu anumite principii teoretico-stiintifice, pe baza unei anumite conceptii generale asupra fenomenelor cercetate. Conceptia generala si principiile determina selectarea anumitor metode si nu a altora, aplicarea metodelor si mai ales interpretarea rezultatelor cercetarii.Dupa principiile teoretice care au generat un anumit mod de abordare a realitatii sociale se diferentiaza doua mari tipuri de metodologii: obiective si interpretative (L.Vlasceanu, apud Zlate, 2000, p.155) Metodologiile obiective sunt specifice abordarilor nomotetice, cantitative, pozitiviste. Metodologiile interpretative sunt specifice abordarilor idiografice, calitative, hermeneutice. In psihologie se recurge frecvent la o metodologie mixta bazata pe complementaritatea dintre metodologiile obiective si subiective. Unii autori diferentiaza intre metodologii coercitive si metodologii noncoercitive in psihologie (Matalon, Nozik). Relatia dintre metoda si metodologie este una complexa de interinfluenta dar in care primeaza metodologia: "Numai o conceptie teoretica riguroasa, bine circumscrisa si intemeiata este in masura sa orienteze si sa ghideze alegerea si aplicarea metodelor () Conceptia, teoria, "obliga" pur si simplu cercetatorul nu numai sa selecteze o anumita metoda, dar si sa elaboreze una noua" (Zlate, 2000, p.157)

Intrebari/probleme de autoevaluare

Enumerati cele mai importante probleme ale metodei, in general;

Enumerati trei caracteristici ale metodelor psihologiei;

Enumerati criteriile de clasificare a metodelor psihologiei;

Enumerati metodele utilizate in psihologie;

Definiti metodologia;

Enumerati componentele metodologiei;

Descrieti metodologiile obiective;

Descrieti metodologiile interpretative;

Precizati cateva avantaje ale metodologiei mixte;

Definiti relatia dintre metoda si metodologie.

BIBLIOGRAFIE MINIMALA

CRETU, T.(2001), Psihologie generala, Editura Credis, Bucuresti

ZLATE, M., (2006), Fundamentele psihologiei, Editura Universitara, Bucuresti

ZLATE, M., (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi.

LECTURI SUPLIMENTARE

PAROT, F; RICHELLE, M, (1995), Introducere in psihologie, Ed.Humanitas, Bucuresti

MANZAT, I., (1996), "Experimentul mental din perspectiva psihologica", in BOTEZ, A., (coord.) Filozofia mentalului, Ed.stiintifica, Bucuresti, pg.274-293

RADU, I.,  MICLEA, M., (1993), Metodologie psihologica si analiza datelor, Ed.Sincron,Cluj-Napoca