Importanta comunicarii in procesul educational

Fenomenul comunicarii este o trasatura centrala a culturii intrucat prin procesele de comunicare se transmit valorile, atitudinile si perceptiile sociale de la o generatie la alta. Privit istoric si functional, acest proces constituie insasi chintesenta umanizarii, a formarii si dezvoltarii psihologice a indivizilor, a manifestarii culturale si spirituale a oamenilor. Se poate spune astfel ca procesele de comunicare se confunda cu istoria si evolutia omului insusi. De-a lungul timpului mediile comunicationale s-au multiplicat de o maniera fara precedent ca raspuns la nevoile de informare mereu in crestere ale individului.

Educatiei ii revine misiunea de a selecta, prelucra, transmite si evalua informatiile dupa criteriile flexibilitatii, continuitatii si coerentei.

Orice act de comunicare inseamna educatie si orice educatie este un act de comunicare.

Ca act didactic fundamental, procesul de comunicare este atat mijloc cat si efect al educatiei.

Comunicarea orala ( verbala) vizeaza patru scopuri principale: sa fim receptati (auziti); sa fim intelesi; sa fim acceptati; sa provocam o reactie ( o schimbare de comportament sau de atitudine).

Exprimarea orala devine o forma de intelectualitate, intrucat limbajul " traduce" gandirea. Cu cat o gandire este mai limpede si coerenta, cu atat limbajul este mai clar; cu cat un limbaj este mai sigur si mai nuantat, cu atat gandirea este mai flexibila.

Comunicarea verbala este insotita si intarita de mijloace de comunicare nonverbale si paraverbale.

Deoarece comunicarea reprezinta un schimb de replici verbale, intr-o structura de tip dialog, elevul trebuie sa dobandeasca deprinderea de a fi alternativ si vorbitor si ascultator. Invatarea limbii si literaturii romane se realizeaza pe baza modelului comunicativ-functional, conform caruia tot ceea ce elevii invata trebuie sa fie util si functional in activitatea de comunicare verbala interumana. In conformitate cu modelul comunicativ-functional, nu este important ceea ce se preda, ci ceea ce ramane din ceea ce se preda, adica ceea ce se invata.

Comunicarea nu este o disciplina scolara, ci o activitate didactica. Procesul de invatamant, prin lectie, forma cea mai uzuala de organizare, pune invatatorul si elevaa in situatia unui act de comunicare. Cand unul vorbeste, ceilalti asculta, iar ascultarea se realizeaza in vederea intelegerii mesajelor spuse de ceilalti. Ca sa existe o buna si eficienta comunicare didactica este nevoie de asigurarea unor conditii care sa evite disfunctionalitatile, bruiajele care ar putea ingreuna schimbul de mesaje.

Curriculum-ul National pentru invatamantul primar, care cuprinde Programa scolara de limba si literatura romana, are ca temei necesitatea invatarii functionalitatii comunicarii. Nici o teorie nu se invata daca nu are o anumita functionalitate, un efort practic, concret. Receptarea, pe de o parte, si, pe de alta parte, exprimarea mesajelor verbale constituie doua dintre cele patru obiective cadru ale Programei scolare de limba si literatura romana. Acest lucru indica obligativitatea pentru toti elevii de a invata cum sa invete sa comunice intre ei. In scoala, invatatorul organizeaza exercitii si antrenamentede comunicare si jocuri privind rolurile sociale, pentru ca elevii sa deprinda abilitatea si capacitatile de a comunica in mod corect si decent cu interlocutorii lor. Totodata, comunicarea intre indivizi este cea mai buna forma de socializare umana, de stabilire a unor relatii de buna colaborare intre oameni.

Pedagogia comunicarii inseamna invatarea unui anumit comportament in relatiile interpersonale dintre oameni prin intermediul unui mesaj verbal. Comunicarea umana este necesara din perspectiva oamenilor ca fiinte sociale. Traind impreuna, oamenii au nevoie de relatii comunicationale care pot fi verbale, afective, simbolice. Comunicarea verbala se invata organizat in scoala, asa cum ar trebui sa se invete si comunicarea nonverbala (prin gesturi, mimica) ori paraverbala (prin verbalizari si gesturi sentimentale). Cand un om exprima o relatie comunicativa cu semenul sau, ii transmite un mesaj informational dar si unul sufletesc. Mesajul incorporeaza in sine gandire, iar limbajul devine imbracamintea gandului.

Din pacate, comunicarea dintre indivizi este adeseori blocata de incapacitatea vreunei parti a relatiei comunicative de a vorbi corect, de a construi un discurs, de a gandi o situatie. Alteori, vreun partener de conversatie nu are educatia ascultarii, vorbind neintrerupt, sau nefiind atent la mesaj. Iata de ce este nevoie de un exercitiu al comunicarii prin limbaj, care se realizeaza in primul rand in scoala. Prin exercitiul comunicarii, elevii invata rolurile sociale, modul de interactiune verbala, statuarea unor relatii democratice, in conformitate cu noul ideal educational. Comunicarea scolara presupune invatarea ascultarii si a dezvoltarii vorbirii.