Didactica moderna, procesul de invatamant si teoria spatiului de instruire

DIDACTICA MODERNA, PROCESUL DE INVATAMANT SI TEORIA SPATIULUI DE INSTRUIRE

Daca didactica clasica a studiat clasa de elevi mai cu seama sub aspect organizatoric / static oarecum, didactica contemporana vizeaza clasa de elevi ca un mediu educational dinamic, axandu-si cercetarile pe „aspecte socio-relationale si pe dinamica cognitiva – afectiva – sociala si educationala” (Romita, B.I., 2000, p.50).

Din punct de vedere didactic clasa de elevi reprezinta „spatiul destinat eminamente procesului instructiv-educativ, avand ca finalitate dezvoltarea proceselor intelectuale si a motivatiei pentru studiu in conditiile unei omogenitati relative a compozitiei interne a colectivului” (Romita, B.I., 2000, p.50).

Perspectiva didactica asupra clasei de elevi are la baza teoria spatiului de instruire – educare.  

Aceasta teorie priveste procesul de invatamant ca unul complex influentat de mai multi factori. Intre acestia, cei mai importanti sunt cei prezentati in figura de mai jos:

Analiza figurii de mai sus ne releva un spatiu de instruire pentru realizarea unei situatii instructiv – educative oarecare. Cazul este unul de gen universal-valabil. In orice spatiu de instruire cadrul didactic si elevul sunt elementele centrale, fiind pe rand sau simultan subiecti/obiecti ai procesului de predare – invatare – evaluare in vederea realizarii unor obiective educationale, prin transmiterea unui anumit continut de invatamant, modelat cu ajutorul unei strategii didactice. De obicei, aceasta strategie este conceputa de cadrul didactic, dar nu este imposibila si tocmai de aceea este si de dorit implicarea activa si a educabilului in realizarea si, mai cu seama, in aplicarea strategiei didactice. Toate acestea sunt concepute si se manifesta sub influenta unui sistem de coordonate socioculturale.  

1.     cadrul didactic (C.D.) – subiect al actului de instruire – educare;

2.     educabilul (E.) – pe care teoriile pedagogiei moderne il considera subiect / obiect al procesului de predare – invatare – evaluare. Educabilul trebuie sa fie parte activa a procesului didactic, implicandu-se in modul de organizare si desfasurare al acestuia, alaturi de cadrul didactic, ca un proces ce-i priveste direct, si in aceiasi masura pe ambii parteneri educationali;

3.     continutul transmis (C.) – trebuie privit ca fiind materialul asupra caruia cei doi actori educationali opereaza in virtutea indeplinirii obiectivelor educationale urmarite;

4.     obiectivele educationale (O.) – finalitatile la care se doreste a se ajunge in urma activitatii de predare – invatare – evaluare, dar si cele la care se ajunge efectiv, acestea ca punct de plecare pentru noile faze ale procesului didactic;

Eseu: Fisa de lucru - cu ce calatorim in cosmos Eseu: Comunicarea si climatul organizational - procesul de schimbare

5.     metodele (M.) – calea aleasa de actorii actului educational pentru a ajunge la obiectivele educationale urmarite;

6.     mijloacele (m.) – diverse materiale educationale care prin combinarea lor cu metodele si procedeele didactice constituie un suport deosebit pentru cresterea eficientei si a randamentului procesului educational, in drumul sau spre atingerea obiectivelor educationale urmarite;

7.     sistemul influentelor socioculturale (S.) – sistemul de norme, valori, principii si credinte care influenteaza formularea obiectivele educationale, dar si atitudinea subiectilor didactici fata de procesul educativ;

8.     strategia didactica (St.) – modalitatea in care cadrul didactic conduce procesul de predare – invatare – evaluare prin combinarea metodelor, mijloacelor, tipurilor de invatare si modalitatilor de organizare a clasei de elevi spre indeplinirea obiectivelor educative propuse. Nu vom detalia aici problematica strategiei didactice deoarece aceasta este o chestiune delicata careia ii vom acorda un intreg curs.

Fiecare din acesti factori reprezinta o dimensiune a spatiului de instruire, totalitatea lor construind spatiul de instruire ca atare. Pentru fiecare proces didactic, trebuie gasita combinatia optima intre acesti factori.

Combinarea factorilor spatiului de instruire se face de catre cadrul didactic in functie de:

conceptia pedagogica dominanta a epocii si a cadrului didactic ca individ;

obiectivele educative urmarite;

natura continutului

experienta anterioara a educabililor cu care lucreaza, experienta considerata atat ca grup cat si individual;

normativitatea didactica

dotarea materiala de care se dispune la un moment dat;

timpul scolar disponibil. 

Aceasta sarcina a combinarii factorilor spatiului educational revine cadrului didactic care este, alaturi de educabil, unul din cele doua elemente centrale ale spatiului de instruire si se concretizeaza in planificari si proiecte de lectie. Cel de al doilea element central al spatiului educativ, educabilul, devine activ in situatii de organizare si, mai cu seama, in desfasurarea efectiva a procesului paideutic.

Cadrul didactic nu trebuie sa scape din vedere ca in momentul organizarii activitatii de predare – invatare, pedagogia moderna ii cere sa considere educabilul parte activa a acesteia si  sa-l trateze ca atare. Nerespectarea acestor cerinte elementare duce la crearea unui proces didactic stereotip, plictisitor si care nu ia in calcul elementare teorii ale pedagogiei moderne, menite sa creasca eficienta procesul didactic.

DE RETINUT

1. didactica este teoria generala a procesului de invatamant; a fost lansata de Comenius prin lucrarea „Didactica Magna”; prin aplicarea ei la diverse discipline de studiu au luat nastere didacticele speciale;

2. procesul de invatamant indeplineste trei functii (informativa, formativa si educativa) de la acestea se desprind doua caractere (informativ-formativ si formativ-educativ);

3. abordat sistematic procesul de invatamant este un ansamblu de elemente aflate in interactiune si interdependenta care vizeaza realizarea unor obiective educative prestabilite;

1.     procesul de invatamant este definibil ca ansamblul activitatilor de predare – invatare – evaluare, activitati comune cadrului didactic si elevilor sai; desfasurate cu ajutorul unei metodologii si a unor mijloace didactice specifice in virtutea realizarii unor obiective educative, stabilite anterior;

2.     predarea – activitatea cadrului didactic realizata ca ansamblul actiunilor desfasurate de acesta in cadrul lectiei prin care organizeaza, conduce si indruma activitatea de invatare a elevilor;

3.     invatare scolara este o „forma particulara a invatarii umane, ea realizandu-se  intr-un cadru institutionalizat – scoala – sub indrumarea si conducerea unor specialisti – educatori, invatatori, profesori etc.” (Jinga, I.; Istrate, E., 2001, p.185);

4.     evaluarea este o componenta, predominant formativa, a procesului de invatamant, care prin compararea rezultatelor obtinute cu obiectivele propuse si planificate, urmareste autoreglarea si eficientizarea procesului didactic;

5.     relatia predare – invatare – evaluare este una dialectica;

6.     prin natura sa procesul de invatamant este o relatie de comunicare interumana si culturala;

7.     in centrul spatiului de instruire modern sta activitatea de predare – invatare – evaluare, comuna cadrului didactic si elevului in egala masura. 

ACTIVITATI DE SEMINAR:

1. Prezentati parcursul evolutiv al didacticii ca teorie generala a procesului de invatamant, de la momentul Comenius si pana in prezent.

2.Pornind de la functiile si caracterele procesului de invatamant prezentati cel puti cinci exemple concrete de activitati didactice pentru fiecare dintre acestea.

3.Amintiti-va cea mai buna ora de curs sau seminar (in functie de impresia care a avut-o asupra d-voastra) si analizati-o potrivit uneia din perspectivele de mai jos:

a.     proces de invatamant – abordare sistemica;

b.     proces de invatamant ca relatie predare – invatare – evaluare;

c.      proces de invatamant ca act de comunicare;

d.     procesul de invatamant din perspectiva teoriei spatiului de instruire.

OBS: analiza se face pornind de la exemple concrete si vizeaza aspecte pozitive / negative, precum si modul in care ar fi putut fi evitate aceste aspecte negative.