Adaptarea si inadaptarea scolara

Adaptarea si inadaptarea scolara

J. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare si acomodare in cadrul interactiunii om-mediu.

Adaptarea este, deci, acordul individului cu mediul (in primul rand cu mediul social social), presupunand acomodarea optima la mediul dat si raspunsul favorabil la solicitarile si exigentele sale.

Pornind de la aceasta definitie, la care adaugam particularitatile specifice activitatii instructiv educative, putem sa aratam ca adaptarea scolara este data de calitatea si eficienta realizarii concordantei relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare, concretizate intr-un rezultat favorabil al procesului de invatamant.

Un elev adaptat din punct de vedere scolar face fata cerintelor educative conform disponibilitatilor sale bio-psiho-sociale, in acord cu regulile pretinse de programa scolara. Cu alte cuvinte, acesta si-a insusit cu succes rolul si statusul de elev.

Daca adaptarea scolara reprezinta un deziderat major, vizat in cadrul oricarui sistem de invatamant, inadaptarea scolara este un fenomen de mare amploare, cu o cauzalitate si o etiologie multipla, ce se doreste limitat si pe cat posibil controlat. Astfel, pregatirea copilului pentru o buna adaptare la cerintele scolii se face inca din primii ani de viata ai copilului, in familie si la gradinita (grupa pregatitoare urmareste tocmai acest lucru), premergator, deci perioadei scolare.    

Problemele de inadaptare scolara nu sunt insa apanajul primului an de scolarizare. Desi intalnite inca de la intrarea in scoala, situatiile de inadaptare pot sa apara la orice varsta de-a lungul perioadei petrecute de elev in scoala, fiind insa mai frecvente la tranzitia de la o etapa de scolarizare la alta (clasa I, a V-a, a VIII-a etc.), deoarece aceste treceri necesita prin insasi natura lor, o readaptare a elevului, la noi cerinte educative, la un alt mod de organizare al procesului de invatamant etc.

Pe de alta parte, tranzitia insasi este acuta in functie de perioadele de dezvoltare ontogenetica asa cum le descrie J. Piaget. Organizarea scolara este legata de schimbarile de dezvoltare; spre exemplu, cresterea puberala denota apropierea tranzitiei scoala generala-liceu. Aceasta se intampla deoarece pusse-urile de crestere si perioada in care acestea se produc au o profunda influenta asupra practicii educationale.

Fenomenele de adaptare si respectiv de inadaptare scolara pot fi recunoscute si identificate pe baza anumitor indicatori specifici. Vor fi prezentati in continuare doar indicatorii adaptarii scolare, deoarece acestia sunt valabili, prin inversiune, si pentru celalalt fenomen.