Didactica educatiei fizice: procesul de invatamant

DIDACTICA EDUCATIEI FIZICE: PROCESUL DE INVATAMANT

I.1. Obiectul didacticii generale

Didactica este teoria si stiinta procesului de invatamant. Etimologia cuvantului ne orienteaza spre semnificatia sa principala - a invata, a invata pe altul. Didactica - in limba greaca - didaktike = a invata, didaskein = a invata pe altul, didaskal = invatator, didasko = invat.

Didactica este considerata parte a pedagogiei generale, alaturi de bazele social-filosofice ale educatiei si de teoria educatiei.

Datorita extinderii si adancirii cercetarii din ultimele decenii, didactica isi justifica statutul de stiinta distincta in ansamblul stiintelor educatiei. Din didactica generala s-au desprins subdisciplinele: didactica prescolara, didactica scolara, didactica mijloacelor de invatamant, didactica adultilor, didactica predarii disciplinelor (matematica, fizica, chimie, educatie fizica), didactica invatamantului special.

Obiectul de studiu al didacticii este procesul de invatamant, esenta si continutul procesului de invatamant, sistemul de invatamant, tehnologia instruirii, principiile didactice, metodele, mijloacele de invatamant, formele de organizare a procesului de invatamant, formele si metodele de evaluare a rezultatelor procesului de invatamant.

Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei dintre predare si invatare, dintre conduitele pedagogice ale subiectului actiunii (profesorul) si modalitatile de raspuns ale obiectului ei (elevii) in vederea asigurarii unei armonii dintre ele.

Asigurarea unui echilibru functional dintre predare si invatare este o preocupare a didacticii determinata de rezultatele cercetarilor psihologiei, psihologiei sociale si sociologiei.

Ea vizeaza masura in care predarea favorizeaza aparitia unei atmosfere cooparticipative, intre profesor si elev, intre elevi.

Valorificarea factorilor sociali in procesul de invatamant constituie una din problemele principale ale didacticii.

Didactica se concentreaza asupra eficientei pedagogice a procesului de invatamant. Evalueaza procesul de invatamant in prisma realizarii paradigmei, a obiectivelor. Corelatia intre obiective, tehnologia aplicata si consecintele asupra dezvoltarii personalitatii, preconizand totodata, masuri de ordin pedagogic pentru sporirea randamentului acestui proces. Este vorba de masurarea si aprecierea progresului in activitatea instructiv - educativa.

Didactica este preocupata de conducerea activitatii instructiv-educative, relatie care se stabileste in cadrul procesului de invatamant intre profesor si elev. Referitor la relatia profesor-elevi, didactica se orienteaza spre cunoasterea cat mai detaliata a functiilor cu care sunt investiti cei doi poli, astfel incat sa se realizeze o cooperare intre ei si un schimb reciproc si intensiv de mesaje.

I.2. Legatura didacticii cu metodicile de specialitate

Dupa cum am vazut, didactica studiaza procesul de invatamant in ceea ce are esential si general, independent de obiectul de invatamant, treapta sau tipul de scoala la care se desfasoara.

Pornind de la subdisciplinele acesteia (didactica scolara, didactica universitara), se constituie metodicile de predare care se preocupa cu problemele specifice ale procesului de invatamant la diferitele obiecte de studiu.

Acestea sunt considerate teorii speciale ale procesului de invatamant la un obiect de studiu, in cazul nostru educatia fizica. De aici rezulta si legatura stransa dintre didactica si metodica.

Studiind procesul de invatamant in ceea ce are el esential si general, didactica orienteaza metodicile de descoperire si rezolvare a unor probleme specifice, legate nemijlocit de predarea si asimilarea cunostintelor la un obiect de invatamant.

Didactica constituie baza teoretica a metodicii.

Aceasta nu inseamna ca metodica ar prelua doar tezele si concluziile didactice pentru a le concretiza la un obiect oarecare, in cazul nostru educatia fizica.

Ca teorie speciala, metodica se ocupa cu relatia dintre predare si invatare, intr-un camp de fenomene circumscrise de logica interna a obiectului de invatamant, explicand procesul pedagogic ce se constituie aici si pregatind modalitati de functionare a lui.

Daca didactica ofera baza teoretica metodicilor, la randul lor, acestea ofera material concret pentru generalizarile ce se elaboreaza in cadrul didacticii.

Metodicile nu sunt doar niste parti constitutive ale didacticii, dupa cum nici didactica nu este o suma de metodici.

Atat didactica ca si metodicile cuprind un volum de cunostinte ce urmeaza a fi valorificat din punct de vedere pedagogic.

Didactica, pe de o parte, metodicile pe de alta parte, vizeaza tocmai aceasta valorificare ce consta in dezvaluirea si explicarea modului in care constituie si se desfasoara procesul de invatamant, considerat, in principiu, ca fiind cadrul organizatoric si valorificarii.

I.3. Sistemul de invatamant si procesul de invatamant

Sistemul de invatamant este un subsistem al sistemului de educatie, care cuprinde totalitatea institutiilor de invatamant dintr-o tara, formand un ansamblu coordonat si subordonat principiilor de organizare si functionare stabilite de ministerul educatiei si cercetarii cu scopul de a realiza integrarea constienta a cetatenilor sai in viata umana si sociala, potrivit capacitatilor individuale si necesitatilor sociale.

Sistemul de invatamant este o unitate a unor institutii ce functioneaza independent si in interactiune urmarind realizarea unor obiective educative.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Sistemul de invatamant actual cuprinde: invatamantul prescolar, invatamantul primar, invatamantul mediu (gimnazial), invatamantul liceal, invatamantul superior (universitar), invatamantul postuniversitar, invatamantul special.

Procesul de invatamant constituie ansamblul de actiuni ce intervin in activitatea instructiv-educativa realizata in invatamant intr-o anumita societate, transformarile ce se produc prin aplicarea unor actiuni de invatare; educatia si instructia parcurse de elev, student in dezvoltarea lor.

Procesul de invatamant se desfasoara in carul diverselor unitati ale sistemului de invatamant.

I.3.1 Educatia fizica - proces instructiv-educativ

Pornind de la scopul obiectivelor educatiei fizice, am vazut ca au un rol important in formarea multilaterala a personalitatii tineretului, rezulta ca infaptuirea acestui scop, obiective nu poate fi decat rezultatul unei actiuni sistematic desfasurate, dirijate, persoane special instruite.

In procesul de invatamant, educatia fizica, educatorul exercita in mod constient si sitematic actiuni asupra educatilor intr-un cadru institutional organizat. Prin intermediul acestor actiuni educatorul transmite educatilor un sistem de cunostinte, formeaza priceperi si deprinderi, dezvolta aptitudini psiho-motrice si optimizeaza dezvoltarea fizica.

Concomitent asupra celor angrenati in activitatea de educatie fizica se actioneaza si in vederea formarii celorlalte laturi ale educatiei (intelectual, moral, estetic, profesional).

Acest proces de invatamant este considerat cea mai inalta forma de organizare si desfasurare a procesului instructiv-educativ, determinata de prezenta educatorului ca persoana investita de societate, si pregatita in mod special pentru conducerea acestui proces.

In acest proces instructiv-educativ ca inlantuire de fapte, fenomene si transformari, toate avand si un substrat psihopedagogic, urmand in cele din urma, imprimarea unei directii ascendente in dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane.

Intre actiune, ca prioritate interna a procesului de invatamant si produsul sau, formarea personalitatii, se stabileste o relatie de concordanta, impusa de folosirea si aplicarea unor norme si legitati psihopedagogice.

Cel care se preocupa de cunoasterea acestor norme si legitati, asigurand in acelasi timp materializarea lor, este educatorul.

Prin aceasta se exprima rolul sau conducator in procesul de invatamant.

Cunoscand si intelegand imperativele idealului educatiei fizice, precum si legitatile procesului de invatamant, el realizeaza conducerea adecvata a acestui proces.

I.3.2. Notele definitorii ale procesului de invatamant

Caracterul bilateral

Ca proces instructiv-educativ, educatia fizica are un caracter bilateral intrucat la acestea participa si conlucreaza cei doi poli - agentul (profesorul-subiectul educatiei) si receptorul (elevii-obiectul educatiei), fiecare avand atributii si roluri specifice.

Privita in sens pedagogic, predarea se refera la activitatea agentului de transmitere a cunostintelor, de organizare, coordonare si stimulare a activitatii elevilor si relatiilor dintre ei in vederea asigurarii unui cadru adecvat formarii personalitatii umane.

Invatarea la randul ei, inglobeaza totalitatea actiunilor pe care le intreprinde receptorul pentru a raspunde cat mai adecvat obiectivelor urmarite in predare.

Caracterul bilateral este consecinta interpretarii procesului instructiv-educativ prin prisma actionala, a interactiunii si conlucrarii dintre profesor si elev.

Interacsiunea si conlucrarea dintre cei doi poli presupune, de asemenea, asigurarea rolului conducator al profesorului si participarea activa din partea elevului.

Atributiile profesorului in procesul predarii pot fi sintetizate astfel:

stabilesc obiectivele instructiv-educative (temele de lectie) si operationale in concordanta cu cerintele programei si cu particularitatile elevilor cu care lucreaza;

selecteaza cele mai eficiente sisteme de actionare in scopul realizarii obiectivelor propuse;

programeaza continutul instruirii elevilor pe anumite intervale de pregatire;

evalueaza eficienta activitatii in raport cu realizarea obiectivelor propuse;

corecteaza in caz de nevoie in mod operativ programarea initiala in scopul optimizarii activitatii de educatie fizica;

creaza noi sisteme de actionare cu o dozare a efortului corespunzatoare etapei de lucru necesara maririi capacitatii de efort a elevilor;

urmaresc formarea moral-volitiva si cultivarea trasaturilor pozitive de caracter a elevilor.

Profesorul va tine legatura permanenta cu medicul pentru a orienta solicitarile in functie de indicatii, si ca efectul sanogenetic a practicarii exercitiului fizic sa se realizeze integral.

Activitatea elevilor angrenati in precticarea exercitiilor fizice consta in exersarea celor predate pentru a asimila cunostintele si a perfectiona priceperile, deprinderile, a deprinderilor si obisnuintelor de comportament, pentru a dezvolta aptitudinile psiho-motrice.

Elevilor le revin deci urmatoarele sarcini:

cunoscand obiectivele urmarite in activitatea desfasurata, sa execute exercitiile indicate de profesor;

raporteaza calitatea propriilor executii la modelul prezentat de profesor si cauta sa-l realizeze cat mai corect;

prin analiza si sinteza sa distinga ceea ce a realizat corect in comparatie cu modelul, precum si cele deficitare;

cauta sa inlature executiile deficitare fara a diminua preocuparile pentru consolidarea elementelor efectuate corect;

cauta sa-si imbunatateasca in permanenta nivelul de dezvoltare a aptitudinilor psiho-motricepentru a face fata noilor cerinte;

cauta sa-si formeze obisnuinte de a avea o tinuta corporala corecta;

potrivit cerintelor educative, se straduiesc sa-si modeleze conduita in raport cu exigentele ce decurg din acestea.

Procesul de invatamant ca unitate a informarii si formarii

Prin aceasta nota se sublineaza o alta caracteristica a procesului de invatamant: aceea privitoare la interactiunea dintre informatia si influentele ce emana de la profesor si consecintele lor pe planul dezvoltarii psihice a elevului.

Informarea sau instruirea presupune transmiterea unui sistem de cunostinte, de priceperi si deprinderi motrice, de norme de conduita, implicate de modelul instructiv-educativ caracteristic fiecarui subsistem de invatamant.

In aceste conditii elevii sunt informati, calauziti sa cunoasca toate elementele de continut, precum si obiectivele generale speciale si operationale, dar esnta activitatii cadrelor didactice, nu consta in acest aspect.

Informarea elevilor este numai un punct de plecare, deoarece elementul esential al predarii il constituie formarea elevilor, inzestrarea lor cu cunostinte, cu priceperi, deprinderi si aptitudini psiho-motrice trainice, cu o conduita exemplara, intr-un cuvant cu capacitatea de a aplica independent si adecvat cerintelor practicii toate elementele predate.

Cu alte cuvinte, etalonul eficientei procesului instructiv-educativ il constituie formarea elevilor ca personalitati active si nicidecum dimensiunea informatiilor detinute de acestia.

Educatia fizica solicita oameni de actiune, intreprinzatori, cu spirit independent si inovator.

Oricarei informari ce se realizeaza in procesul de invatamant ii este consubstantiala si o doza mai mare sau mai mica de formare.

Concluzionam astfel ca nu exista o informare sau formare pura, cele doua laturi realizandu-se concomitent, ponderea si realtia dintre ele depinzand de organizarea interna a procesului de invatamant, de modul in care se asigura functionarea interactiunii dintre informatie si subiect, de intensitatea participarii acestuia in procesul de asimilare a informatiei respective.

Mai mult, dupa cum informatia implica si este o conditie a formarii, tot asa si formarea sugereaza informare si este o conditie a ei.

Unitatea informare-formare constituie o cerinta logica a procesului de invatamant.

Procesul de invatamant ca sistem cu autoreglare

Este o caracteristica ce scoate in evidenta modul de functionare a procesului de invatamant, acesta fiind considerat ca un tip special de comanda si control, de dirijare a activitatii, de invatare si formare a personalitatii umane.

Posibilitatea unei astfel de interpretari este consecinta fireasca a aplicarii metodologiei cibernetice intr-un domeniu particular al realitatii.

Una din notele definitorii ale procesului de invatamant este acela ca el se constituie ca un cuplu, cu cei doi poli, intre care se realizeaza comunicarea de tip bilateral, de transmitere si receptie a informatiei (repertoriul profesorului, repertoriul elevilor).

Legaturile informationale dintre cele doua componente ale sistemului ii confera acestuia o relativa stabilitate si independenta.

Disparitia acestor legaturi echivaleaza cu destramarea sistemului.

Prin repertoriu in acest context se intelege ansamblul conceptelor, operatiilor, actiunilor de care dispun profesorul si elevul si cu care opereaza atat unul cat si celalalt in activitatea de predare si invatare.

Comunicarea este posibila numai atunci cand cele doua repertorii, considerate ca multimi, se intersecteaza (repertoriul comun).

Cu cat intersectia este mai mare, cu atat valoarea repertoriului comun este mai ridicata si comunicarea bilaterala este mai buna.

Daca sfera celor doua repertorii nu se intersecteaza, comunicarea nu este posibila.

Repertoriul elevului depinde de nivelul dezvoltarii sale psiho-fizice.

Mesajul didactic, varianta a celui educational, implica doua aspecte: unul semantic, codificabil, exprimat cu ajutorul limbajului si al altor semne conventionale si altul, ectosemantic, constituit din stari afective, reactii emotionale, mimica, gesturi, etc.

Comunicarea in procesul de invatamant este bilaterala, fiecare parte emite si receptioneaza informatia.

Emiterea si receptionarea au insa sensuri diferite de la un pol la altul.

Profesorul emite, elevul receptioneaza, urmeaza analiza, sinteza si raspunsul elevului. Transmiterea informatiei de la profesor la elev care receptioneaza si raspunde este FEEDBACK-ul sau conexiunea inversa.

Transmiterea cunostintelor corespunde comenzii, iar conexiunea inversa corespunde controlului.

Articularea celor doua functii si respectiv a legaturilor informationale corespunzatoare, directe si inverse, confera procesului de invatamant proprietatea autoreglarii.

Procesul de invatamant ca proces de cunoastere

Prin aceasta nota se sublineaza finalitatea generala a acestui proces, ca activitate specifica umana.

In esenta lui, procesul de invatamant este un proces de cunoastere in care elevii sunt condusi, indrumati sa patrunda si sa descopere realitatea obiectiva pentru a reflecta in constiinta sub forma de imagini, notiuni, principii, legi, etc.

Cunoasterea in procesul de invatamantse realizeaza prin intermediul invatarii.

In procesul de invatamant cunoasterea se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare, dintre activitatea profesorului si cea a elevului.

Continutul cunoasterii preexista, fiind prelucrat si asigurat prin functia predarii, devenind apoi, ca urmare a invatarii o achizitie personala a elevului in dubla sa ipostaza, reflectorie si operationala.

Orice cunostinta include doua functii: din punct de vedere a relatiei predare invatare - de reflecare si de operare.

Prin intermediul primei functii elevul reuseste sa cunoasca realitatea inconjuratoare, fapt ce se concretizeaza in aparitia imaginii, notiunii, ideii, etc.

Prin intermediul celei de-a doua functii cunostinta devine un instrument in vederea asimilarii altor cunostinte, fapt ce se concretizeaza in formarea capacitatii operationale.

Functia operationala se formeaza prin actiunile proprii ale elevilor stimulate si determinate de actul predarii.

Nu este un rezultat iminent al predarii, invatarii.

Daca elevul a insusit o serie de exercitii fizice dar nu le foloseste din proprie initiativa in activitatile din clasa sau in timpul liber inseamna ca nu a ajuns achizitie personala cu care sa opereze. Cunoaste dar nu le aplica.

Relatia dintre predare si invatare, pe fondul careia se realizeaza cunoasterea, se prezinta in mod diferentiat de la un stadiu la altul al dezvoltarii ontogenetice.

De la stadiul unei dependente aproape totale a invatarii de predare, evolueaza, prin cresterea independentei invatarii de predare, atingand punctul culminant in care invatarea devine autoinvatare.