Componentele principale ale procesului de invatamant

Componentele principale ale procesului de  invatamant

Activitatea cotidiana a institutorului /profesorului consta in realizarea de lectii la anumite clase, care se afla in perimetrul unei unitati scolare. Scolile fac parte dintr-un sistem mai larg de invatamant. Privit ca sistem*), invatamantul cuprinde:

un flux de intrare, reprezentat de continuturi, obiective, resurse umane si materiale (spatii, dotari, personal didactic si auxiliar, elevi etc.);

un proces - procesul de invatamant care angajeaza resursele (materiale si umane), in vederea atingerii obiectivelor;

un flux de iesire, reprezentat de absolventi inzestrati cu cunostinte, deprinderi, capacitati, comportamente, atitudini, competente profesionale.

In figura 1.3 este redata schematic aceasta caracterizare.

Flux de intrare                          Flux de iesire

Fig. 1.3

Sistemul de invatamant se inscrie ca subsistem in sistemul social care l-a creat si pentru care functioneaza. Analiza invatamantului ca sistem este un mod superior de gandire, reprezinta o abordare moderna a acestui domeniu. Ea porneste de la teza ca, prin natura lui, invatamantul este un proces complex si dinamic. In desfasurarea lui intervin o multitudine de factori care actioneaza in calitate de conditii sau cauze. Acestea devin elemente componente ale procesului de invatamant.

Pe baza unei analize socio-pedagogice, I. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de invatamant:

(1) Asa cum rezulta din fig.1.4, pe primul loc in cadrul sistemului se situeaza obiectivele. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate, tipul de rezultate scontate. Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa invete elevii, ce informatii, cunostinte sa dobandeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni, deprinderi, etc.).

Obiectivele se formuleaza la inceputul procesului de instruire, dar devin palpabile la incheierea actiunii instructiv /educative.

(2) Agentii actiunii (profesorii, elevii, parintii), cu interactiunile complexe care se instituie intre ei, formeaza 'campul educational', in care termenii de baza sunt profesorul si elevii.

Profesorului i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale, pregatire adecvata, calitati atitudinale si aptitudinale, stil de predare, anumite trasaturi de personalitate etc.). Elevii se disting prin caracteristici de varsta si individuale, nivel de dezvoltare fizica /intelectuala, capacitati, aptitudini, motivatie pentru studiu etc.

Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic, profesorul avand rolul de a organiza 'campul educational', de a proiecta, conduce si indruma activitatea de formare a elevilor.

(3) Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. Procesul de invatamant vehiculeaza continuturi stiintifice, tehnice, literar-artistice, filosofice, religioase (religia reprezinta una din formele culturii). Prin procesul de invatamant se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului invatamantului.

(4) Mijloacele de invatamant, atat cele clasice (creta, tabla, cartea), cat si cele moderne (aparatura audio-vizuala, calculatorul), precum si materialele didactice sunt menite sa inlesneasca predarea si insusirea cunostintelor si deprinderilor. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut 'asistat' de mijloace tehnice moderne.

(5) Formele de organizare (lectii, activitati practice, excursii si vizite didactice etc.) au menirea de a articula, in forme de munca adecvate, componentele analizate (continuturi, mijloace obiective), de a largi aria de contacte cu realitatea concreta.

(6) Relatiile ce se stabilesc intre agentii actiunii - elevi, profesori, clasa (grupa) de elevi - formeaza campul relational cu valente formative certe. Acestea reprezinta practic un 'laborator' de invatare sociala.

Elevii isi desfasoara prestatia in fata clasei, se expun judecatii colective, resimt opinia colectivului, indeplinesc roluri in grup, dobandesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti.

Cu toate ca invatarea este o activitate individuala, procesul de invatamant da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta, de cooperare, emulatie si competitie, de dominare si supunere. De relatiile stabilite in procesul didactic depinde climatul activitatii, atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. Grupul, colectivul devine 'creuzetul' de formare a caracterului.

(7) Timpul reprezinta, de asemenea, o componenta a sistemului in discutie. Activitatea scolara este segmentata in unitati de timp: ciclul scolar, anul scolar, semestrul, saptamana, ziua, ora. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta in activitatea scolara.

Intre componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune; modificarea fiecareia se rasfrange asupra celorlalte, ceea ce releva caracterul de sistem.

Procesul de invatamant reprezinta o retea complexa de interactiuni, este un sistem deschis in continua schimbare si echilibrare. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (carac-teristicile individuale ale elevilor, influentele extrascolare), altele apar ca efecte, rezultate (cunostintele, deprinderile elevilor). Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun, ceea ce va duce la imbunatatirea rezultatelor ulterioare. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie in spirala sau in zig-zag, in care pasi inainte pot alterna cu regrese.

Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa, element definitoriu al oricarui sistem (12). Informatia, provenita de la iesirea sistemului, care semnaleaza rezultatul atins, urmeaza o cale inversa, de la 'efecte' la 'cauze', de la 'iesiri' la 'intrari'. In functie de necesitati, informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de invatamant, pentru corectarea greselilor, depasirea dificultatilor, pentru imbunatatirea rezultatelor.

In concluzie, analiza sistemica a procesului de invatamant ofera posibilitatea:

prezentarii globale a 'arhitecturii' procesului de invatamant;

sesizarii importantei conexiunii inverse in functionarea procesului de invatamant, inteles ca sistem cu reglare si autoreglare;

identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-invatare;

fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de invatamant (5).