Particularitatile procesului de invatamant in gradinita de copii si in ciclul primar

1 Caracteristici generale

Conceptul de proces de invatamant semnifica schimbare, transformare in timp si spatiu a experientelor de cunoastere, afective, emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor, a capacitatii lor fizice si intelectuale. Este vorba de transformari profunde, atat cantitative, cat si calitative, care vizeaza formarea integrala a personalitatii. Rezulta ca procesul de invatamant are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. Aceasta actiune se desfasoara intr-o ambianta specifica, in scoala, care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane, la nivel individual si de grup (Cretu, D., 1999).

Procesul de invatamant poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate, dirijate si evaluate in cadrul unor institutii specializate, sub indrumarea cadrelor didactice, special pregatite in acest scop, in vederea realizarii unor obiective instructiv-educative. Scopurile procesului de invatamant sunt:

transmiterea unor seturi de cunostinte

formarea unor capacitati

dobandirea de deprinderi

formarea unor atitudini

Procesul de invatamant comporta caracteristici aparte, dintre care amintim:

suporta determinari socioculturale si evolueaza in timp;

este specializat pe dimensiuni instructive si formative;

atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor;

genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana;

functioneaza in acord cu norme praxiologice;

combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (invatare) si cu validarea lor (evaluare);

genereaza autoinvatare.

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

Procesul de invatamant presupune o dualitate, cuprinzand forte care impun, stimuleaza sau inlesnesc transformarea - profesorul - si fiinte care suporta schimbarea, se implica activ in actul transformarii - elevii. Se poate spune ca procesul de invatamant reprezinta o unitate, o relatie a celor doi factori - profesor-elevi - si a activitatilor specifice acestora - predarea ce vizeaza activitatea profesorului si invatarea care exprima efortul elevilor.

Predarea si invatarea, ca activitati fundamentale ale procesului de invatamant, se afla intr-o unitate dialectica. Intre ele exista relatii multiple si foarte complexe. Activitatea profesorului este prezenta, fie chiar si indirect, si in studiul independent al elevilor.

Pe baza unei analize socio-pedagogice, I. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de invatamant:

Pe primul loc in cadrul sistemului se situeaza obiectivele. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate, tipul de rezultate scontate. Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa invete elevii, ce informatii, cunostinte sa dobandeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni, deprinderi etc.).

Obiectivele se formuleaza la inceputul procesului de instruire, dar devin palpabile la incheierea actiunii instructiv/educative.

Agentii actiunii (cadrele didactice, elevii, parintii), cu interactiunile complexe care se instituie intre ei, formeaza 'campul educational', in care termenii de baza sunt profesorul si elevii.

Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale, pregatire adecvata, calitati atitudinale si aptitudinale, stil de predare, anumite trasaturi de personalitate etc.). Elevii se disting prin caracteristici de varsta si individuale, nivel de dezvoltare fizica/intelectuala, capacitati, aptitudini, motivatie pentru studiu etc. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic, cadrul didactic avand rolul de a organiza 'campul educational', de a proiecta, conduce si indruma activitatea de formare a elevilor.

Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. Procesul de invatamant vehiculeaza continuturi stiintifice, tehnice, literar-artistice, filosofice, religioase (religia reprezinta una din formele culturii). Prin procesul de invatamant se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului invatamantului.

Mijloacele de invatamant, atat cele clasice (creta, tabla, cartea), cat si cele moderne (aparatura audio-vizuala, calculatorul), precum si materialele didactice sunt menite sa inlesneasca predarea si insusirea cunostintelor si deprinderilor. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut 'asistat' de mijloace tehnice moderne.

Formele de organizare (activitati, lectii, activitati practice, excursii si vizite didactice etc.) au rolul de a articula, in forme de munca adecvate, componentele analizate (continuturi, mijloace obiective), de a largi aria de contacte cu realitatea concreta.

Relatiile ce se stabilesc intre agentii actiunii - elevi, cadre didactice, clasa (grupa) de elevi - formeaza campul relational cu valente formative certe. Acestea reprezinta practic un 'laborator' de invatare sociala.

Copiii/elevii isi desfasoara prestatia in fata clasei, se expun judecatii colective, resimt opinia colectivului, indeplinesc roluri in grup, dobandesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti.

Cu toate ca invatarea este o activitate individuala, procesul de invatamant da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta, de cooperare, emulatie si competitie, de dominare si supunere. De relatiile stabilite in procesul didactic depinde climatul activitatii, atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. Grupul, colectivul devine 'creuzetul' de formare a caracterului.

Timpul reprezinta, de asemenea, o componenta a sistemului in discutie. Activitatea scolara este segmentata in unitati de timp: ciclul scolar, anul scolar, semestrul, saptamana, ziua, ora. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta in activitatea scolara.

Intre componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune; modificarea fiecareia se rasfrange asupra celorlalte, ceea ce releva caracterul de sistem.

Procesul de invatamant reprezinta o retea complexa de interactiuni, este un sistem deschis in continua schimbare si echilibrare. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor, influentele extrascolare), altele apar ca efecte, rezultate (cunostintele, deprinderile elevilor). Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun, ceea ce va duce la imbunatatirea rezultatelor ulterioare. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie in spirala sau in zig-zag, in care pasi inainte pot alterna cu regrese.

Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa, element definitoriu al oricarui sistem. Informatia, provenita de la iesirea sistemului, care semnaleaza rezultatul atins, urmeaza o cale inversa, de la 'efecte' la 'cauze', de la 'iesiri' la 'intrari'. In functie de necesitati, informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de invatamant, pentru corectarea greselilor, depasirea dificultatilor, pentru imbunatatirea rezultatelor.

In concluzie, analiza sistemica a procesului de invatamant ofera posibilitatea:

prezentarii globale a "arhitecturii" procesului de invatamant;

sesizarii importantei conexiunii inverse in functionarea procesului de invatamant, inteles ca sistem cu reglare si autoreglare;

identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-invatare;

fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de invatamant (Cretu, D., 1999).