Didactica
Analiza modului in care a fost aplicat baremul de corectare si notareAnaliza modului in care a fost aplicat baremul de corectare si notare Testul administrat la clasa a VI-a a fost corectat de un singur cadru didactic, profesor de limba romana, folosind baremul construit. S-au constatat urmatoarele : la subiectul I itemii aveau raspunsuri exacte, marja de a a gasi raspunsuri alternative fiind foarte mica. la celelate tipuri de itemi, obiectivitatea de notare scade, astfel baremul a fost construit detaliat. Elaborarea baremului/ schemei de corectare si notare se concretizeaza in stabilirea punctajului pentru fiecare item, iar in cazul itemilor subiectivi, ce presupun un nivel ridicat de originalitate in elaborarea raspunsurilor, chiar pentru componentele fiecarui item. In acceptiunea lui I. T. Radu (2000, pp. 220-221), in contextul evaluarii rezultatelor scolare, termenul de "barem" are doua acceptiuni: etalon de apreciere a unei probe, indicand conditiile principale ale raspunsului asteptat si punctajul atribuit fiecarui item; in contextul evaluarilor/ examinarilor nationale se opereaza cu aceasta acceptiune a baremului de corectare si notare; performantele minime in legatura cu realizarea obiectivelor corespunzatoare continuturilor verificate, indicand nivelul minim de pregatire al elevului necesar continuarii programului cu sanse de reusita; sub acest aspect, baremele minime sunt concepute pentru evaluarea randamentului elevilor si reglarea activitatii instructiv-educative, constituindu-se ca repere pentru definirea performantelor acceptabile in vederea delimitarii starii de reusita de cea de esec. Baremul de corectare si notare - componenta a probei de evaluare Proiectarea unei probe de evaluare este o activitate complexa, ce presupune parcurgerea mai multor etape, obiectivate in anumite componente ale probei, fiecare avand anumite functii si semnificatii in raport cu proba de evaluare privita ca intreg. Elaborarea probei de evaluare are caracter procesual, realizandu-se in etape consacrate unor demersuri specifice (Panturu coord., 2008, pp. 310-322): stabilirea scopului probei - presupune anticiparea finalitatii evaluative, respectiv a functiilor pe care este destinata sa le indeplineasca evaluarea; scopul probei determina natura probei; precizarea obiectivelor/ competentelor vizate de evaluare - delimitarea acestora determina structura probei; stabilirea continuturilor supuse verificarii; construirea matricei de specificatii - presupune stabilirea corespondentelor dintre obiective si continuturi;
redactarea probei in concordanta cu obiectivele de evaluare vizate; alcatuirea grilei de corectare (modelul raspunsurilor corecte si complete); elaborarea baremului de corectare si notare. Chiar daca temporal baremul este plasat la finalul elaborarii unei probe de evaluare, el se constituie ca un reper semnificativ in toate etapele si componentele acesteia. Si in acest caz, devine adevarata afirmatia potrivit careia in educatie trebuie "inceput cu sfarsitul". In fond, un barem de corectare reprezinta un referential de evaluare care inainte de aceasta ipostaza se regaseste in referentialul de formare. Astfel, construirea probei de evaluare in ansamblu trebuie realizata pornind de la referentialul de formare care devine si referential de evaluare. Precizarea este cu atat mai necesara daca avem in vedere orientarea invatamantului romanesc spre formarea, respectiv evaluarea competentelor elevilor si nu a informatiilor punctuale, izolate, insumate. Evaluarea competentelor inseamna, in primul rand, a determina in detaliu ansamblul componentelor sale care permit ca ea sa fie inteleasa de evaluator. Asa cum precizeaza J. Vogler, "competenta nu este reductibila la o suma de activitati sau exercitii prezentate intr-o ordine oarecare. Ea nu este un punct de sosire, ci un punct de plecare, pornind de la care trebuie reorganizate activitatile de evaluare si situatiile de invatare" (apud Potolea, Manolescu, 2005, p. 65). Elaborarea baremului de corectare sau a modalitatii de calculare a scorurilor va permite evaluarea precisa si identica a raspunsurilor formulate de fiecare subiect. In cazul itemilor subiectivi, baremul de corectare include elemente ale raspunsului care vor fi punctate. Daca este vorba de teste nestandardizate sau elaborate de profesor, etapa urmatoare include aplicarea testului, in timp ce in cazul testelor standardizate aceasta etapa este pregatita de etapele de pretestare si de revizuire, reformulare si definitivare a acestuia. A. Anastasi (1976, p. 413) indica insa ca, si in cazul testelor nestandardizate trebuie realizata o pretestare care sa includa o analiza a itemilor (calcularea coeficientului de dificultate si a celui de discriminare). Pretestarea are in vedere verificarea calitatilor globale ale testului (Karmel si Karmel, 1978; Radu, 2000; Moise, 2003) - obiectivitate, aplicabilitate, fidelitate si validitate, precum si a calitatilor fiecarui item - dificultate si putere de discriminare. Propuneri privind optimizarea baremului: Pentru itemii subiectivi sau semiobiectivi trebuie realizata o schema foarte clara de notare, pentru evitarea variatiilor intre scorurile acordate de diferiti corectori Baremul trebuie sa fie la fel inteles si interpretat de orice evaluator ( raspunsurile trebuie sa fie clare, precise, fara ambiguitati ). Pentru a realiza o evaluare relevanta testele scrise trebuie sa puna mai putin accentul pe masurarea cunostintelor si mai mult pe aplicarea lor in situatii cunoscute sau in contexte noi. Orice instrument de evaluare trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: validitatea, fidelitatea, obiectivitatea si aplicabilitatea. In cazul in care elevii vor adopta alte raspunsuri, evident ca acestea vor fi luate in considerare, realizandu-se ad-hoc baremul de corectare corespunzator. Este chiar de preferat sa existe si alte raspunsuri pe care profesorul trebuie sa le prezinte in fata intregii clase, pentru a sublinia o data in plus existenta mai multor raspunsuri si, de aici chiar frumusetea limbii romane. Ar fi indicata evidentierea celor care utilizeaza alte solutii decat majoritatea.
|