Cauzele insuccesului scolar

Cauzele insuccesului scolar

Cauzele insuccesului scolar sunt de tripla natura si anume:

Cauze de natura familiala

familii dezorganizate;

lipsa de conditii necesare vietii (hrana, imbracaminte, incaltaminte, spatiu de locuit);

lipsa conditiilor de invatatura;

exigentele exagerate ale unor parinti care cer copiilor rezultate peste posibilitatile reale;

lipsa controlului unor parinti asupra activitatii scolare si a celei extrascolare;

comportarea autoritara a unor parinti fata de copiii lor cu aplicarea de restrictii si sanctiuni exagerate;

lipsa legaturii unor parinti cu scoala, cu profesorii, cu dirigintele.

Cauze de natura fiziopsihosociologica:

tulburari fiziologice cum sunt cele senzoriale (auditive, vizuale), unele boli (maladii) cardiace, biliare, digestive, endocrine etc.;

tulburari psihice de comportament care pot fi de natura nevrotica ,mentala, afectiva si caracteriala;

tulburari psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice si sociale ca urmare a turburarilor relatiilor sociale si interpersonale in cadrul grupului social din care face parte.

Cauze de natura pedagogica

calitatea necorespunzatoare a organizarii scolare;

pregatirea necorespunzatoare a profesorilor;

continutul invatamantului necorespunzator cu exigentele contemporane;

baza tehnico-materiala si didactica necorespunzatoare;

lipsa de cooperare dintre profesori ce poate duce la supraincarcarea elevilor, studentilor;

orientarea scolara si profesionala necorespunzatoare;

evaluarea subiectiva care nedreptateste pe elevi si-i demobilizeaza la invatatura;

metodologia didactica pasiva si neadecvata unei participari active si euristice a elevilor in procesul instructiv-educativ;

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

insuficienta contributie a mass-mediei ,si a altor factori educativi in sustinerea rolului scolii.

Astazi este pe deplin dovedit ca nivelul de dezvoltare a diferitelor functii psihice si fizice ale copilului poate fi ameliorat intr-o oarecare masura prin activitati organizate corect[1], mai ales la copiii cu o intarziere temporala in ritmul dezvoltarii mintale, la cei lipsiti de influentele educative adecvate in cadrul familiei sau la cei cu o eficienta mintala scazuta ca efect al unor traume sau carente afective.

In matricea complexa a reusitei scolare ponderea factorilor intelectuali este destul de insemnata, cca 50% din varianta rezultatelor scolare fiind pusa pe seama inteligentei. Restul de 50% este pusa pe seama factorilor nonintelectuali de personalitate, precum si conditiilor de organizare a activitatii scolare, metodelor de predare.

Deficientele in perceptiile vizuale, auditive sau tulburarile limbajului oral pot determina pregatirea incompleta a copilului pentru invatarea citirii. Insuficienta dezvoltare a orientarii si a structurii spatiale a functiei simbolice a limbajului, a intelegerii masajelor verbale pot fi cauze ale imaturitatii pentru citire.

In dezvoltarea inteligentei si a capacitatii de autoreglare a copilului exista o anumita succesiune stadiala obligatorie iar actualizarea potentialitatilor psihice presupune organizarea cerintelor instructive in acord cu aceste posibilitati.

Diferentele individuale sunt definitorii pentru gradul de educabilitate a elevilor. Se cauta astfel, o concordanta intre caracteristicile psihofiziologice ale subiectului si exigentele sarcinilor scolare. Criteriul acestei concordante este succesul la invatatura exprimat in notare, ca modalitate de evaluare a randamentului scolar. Nota este un indice discutabil al valorii si al pregatirii elevului, depinzand nu numai de elev ci in mare masura si de cadrul didactic.

Inteligenta este unul din elementele constelatiei factorilor interni ai performantei scolare. La elevii cu insuficiente mintale, importanta factorilor intelectuali in determinarea reusitei - nereusitei este mai mare decat la cei normali sub aspect intelectual. Sunt deci situatii in care inteligenta, tocmai prin deficientele sale, devine factorul fundamental in determinarea randamentului scolar.

Unul din factorii de baza ai reusitei scolare este inteligenta scolara. Termenul de "inteligenta scolara", cu valoare pur operationala, ar desemna, in perspectiva conceptiei lui J. Piaget, echilibrul dinamic dintre asimilarea cerintelor scolare si acomodarea la acestea, la diferite niveluri de scolarizare. Se diferentiaza de inteligenta generala, globala, verbala, practica, etc, mai ales prin specificitatea continutului sau, dar se supune legilor generale ale dezvoltarii mintale. Inteligenta scolara exprima gradul de adaptare a elevului la cerintele activitatii de tip scolar. Ea depinde de variatiile permanente ale scolii, de sarcinile scolare si de personalitatea elevului; deci se raporteaza la capacitatea elevului de a-si insusi cunostinte scolare, deprinderi intelectuale etc. in conditii obisnuite, normale, de scolarizare carora li se adapteaza marea masa de elevi de aceeasi etate cronologica.

Puterea de munca, rezistenta la efort, vivacitatea personalitatii, ritmul si eficienta activitatii etc. influenteaza reusita scolara a elevilor. Inadaptarea elevilor lenti are un caracter foarte particular, avand frecvent origine psiho-somatica. Exista, in cazul acestor elevi o cronaxie defectuoasa, care poate fi constitutionala si care nu releva deloc rea-vointa din partea elevului. Orice incercare bruscanta, venita din partea scolii sau a familiei, de a-l face pe acest elev mai rapid, poate duce la confuzii, la esec, care agraveaza situatia tensionala a elevului[2]. Incetineala psihofiziologica excesiva, ritmul prea lent, pot genera, chiar si la un copil cu posibilitati intelectuale normale, o forma specifica a nereusitei scolare. "Astenia mintala", oboseala de integrare a informatiilor si de coordonare a verigilor activitatii, fac ca elevul sa fie lipsit de eficienta intelectuala. Eficacitatea inteligentei scolare depinde, alaturi de perseverenta si de rapiditatea functionarii mintale. In contrast cu elevul pasiv (astenic), cel activ (stenic) se caracterizeaza printr-o mare capacitate de a invinge dificultatile exterioare, care ii stimuleaza energia fizica si mintala. Daca activismul se asociaza cu aptitudini scolare dezvoltate, firea perseverenta va parcurge o cale ascendenta in activitatea scolara.

Activitatea scolara poate provoca oboseala prevenind de fapt epuizarea rezervelor de energie ale organismului (prin interventia procesului de inhibitie). Oboseala elevului se manifesta nu atat la nivelul rezultatelor scolare, cat in amplitudinea oscilatiilor acestora[3]. Ritmul de aparitie a oboselii - arata M. Rosca - si in functie de intensitatea si continutul activitatii, de tonalitatea afectiva lectiei, de variatia capacitatii de munca pe parcursul unei zile, in functie de oscilatiile ritmice ale excitabilitatii scoartei cerebrale, de regimul de odihna etc. Starea subiectiva de oboseala se poate instala si pe fondul monotoniei care duce la saturatie. Intrucat atentia este o conditie indispensabila a desfasurarii lectiei si implicit a reusitei scolare, gradul de concentrare si intensitatea atentiei, stabilitatea si flexibilitatea ei se schimba in functie de calitatea predarii si de rezistenta elevului la efort . Oboseala elevului, explicabila in ultima instanta prin procese nervoase corticale, apare drept consecinta a implicarii functiilor psihice in activitatea scolara. Nu memorarea mecanica, reproducerea fidela etc. ci capacitatea de a intelege, curiozitatea intelectuala sunt factori interni care pot intarzia sau preveni aparitia nejustificata a fenomenului de oboseala.

Referitor la importanta procesului educativ, acum mai bine de doua sute de ani, J.J. Rousseau (1712-1779) adresa educatorilor un apel si un avertisment devenit celebru: "Educatori, invatati sa va cunoasteti copiii!". Marele pedagog francez semnala o carenta majora a educatiei - ignorarea copilului, a aspiratiilor, a intereselor si posibilitatilor sale.

In ultimele doua secole, s-au constituit scoli experimentale, s-au imaginat noi modele de educatie, s-a militat pentru o noua scoala, pentru un cadru moral si material adecvat aspiratiilor si trebuintelor copilului. Uneori s-a exagerat, ignorandu-se sau minimalizandu-se cea de-a doua sursa sau categorie de exigente care alimenteza finalitatea si continuturile educatiei - exigentele sociale. Dar ce s-a retinut la nivelul decizitional, a fost o sinteza echilibrata intre cererile societatii si asteptarile copilului, intre exigentele obiective si cele subiective; nu mai putin importanta a fost aparitia unei preocupari pentru ameliorarea climatului moral al vietii scolare, cu colorarul asocierii parintilor la activitatile scolare. Cu toate progresele obtinute, cu toate ameliorarile aduse continuturilor educatiei si localurilor scolare, subsistemului de formare a personalului didactic, problema calitatii vietii scolare si a statutului copilului in cadrul procesului instructiv-educativ continua a fi o problema deschisa[5].

La aceasta se adauga faptul ca, in cele mai multe tari nivelul cultural-pedagogic al familiilor si posibilitatiile acestora de a se ocupa in mod sistematic de viata si activitatea copiilor sunt foarte importante, la noi in tara sunt inca foarte reduse.

Daca cercetarea pedagogica angajata prin traditie in studierea posibilitatiilor inscrise pe agenda factorilor de decizie (continuturile educatiei, succesul sau insuccesul scolar, metodele predarii-invatarii eficiente, etc.) a abordat foarte rar probleme ca cele indicate mai sus, in schimb presa cotidiana, anumite publicatii medicale, parintii si uneori educatorii se intreaba de unde provine "esecul" scolar.

Tema starii de tensiune psihica in care are ca efect esecul scolar al elevilor urmareste sa invite factorii angajati in actul educativ - parinti, profesori, conducerea invatamantului, alte autoritati - la reflectie si luare de atitudine. Asa cum este si firesc, rezultatele anchetelor recent efectuate privind esecul scolar, reflecta etapa istorica pe care o strabatem, cu particularitatiile ei specifice de ordin social si economic, cu castigurile si neajunsurile inerente, care si-au pus amprenta pe problemele cu care se confrunta elevii.

De remarcat in acest sens sunt: unele aspecte noi survenite in orientarea scolara si profesionala a elevilor, cu implicatii pe termen scurt, dar si de perspectiva in viata economica a tarii, accentuarea unor carente de comunicare intre elevi, parinti si profesori, adancite si de starea materiala precara cu care se confrunta atat familiile, cat si scoala, dar si de o mentalitate cel putin curioasa a unor elevi, punctul de plecare intr-o mai putin buna intelegere a conceptului de democratie.

La aceasta se adauga preocuparea conducerii invatamantului in directia reformei sistemului educational si a ridicarii standardului de viata scolara, in ciuda insuficientei bazei economice, a limitelor infrastructurii scolare, a lipsei de calificare a unor educatori, a blazarii si indiferentei altora dintre ei, ca urmare a sentimentului acut de frustrare, datorat nesigurantei si salariilor mici.

Plecand inductiv de la date concrete de viata, cauzele generatoare ale "incruntarii" elevilor - termen generic prin care desemnam starea de tensiune psihica, de la ingandurare, tristete si anxietate, pana la frica si ura, in care se rasfrange negativ nu numai asupra activitatii lor dominante, invatatura, dar si asupra personalitatii lor in proces de formare, ajungem in finalul acestui studiu la sensibilizarea educatorilor (parinti, profesori) pentru a constientiza consecintele de natura predominant medicala, psihologica, sau pedagogica, pe care le antreneaza in viata elevilor unele conduite sau relatii inadecvate cu acestia, cu efect educativ acela de a preveni didactogenia[6] la elevi.

De remarcat este explicarea didactogeniei care desemneaza o stare patologica de anxietate si depresiune, invaluita la unii elevi, ca urmare a greselilor didactice ale educatorilor.

Cauzele "incruntarii" elevilor pot fi multiple de la cele mai neinsemnate: trezirea "prea de dimineata", admonestarea din partea unui membru al familiei, o neintelegere cu unul dintre frati, cu unul dintre colegi, o stare morbida trecatoare, pana la situatii dramatice create de imprejurarile inevitabile ale existentei, decesul unui parinte sau a unei rude apropiate, distrugerea locuintei in urma unei calamitati naturale, suferinta unei boli incurabile, etc.

O alta definitie a insuccesului scolar il descrie constand in neindeplinirea de catre elevi a cerintelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepantei dintre exigente, posibilitati si rezultate.