Regnul monera (procariota)

REGNUL MONERA (PROCARIOTA

Procariotele sunt organisme unicelulare, lipsite de nucleu individulizat, fara organite celulare in citoplasma (mitocondrii si aparat Golgi).

Din acest regn fac parte bacteriile si algele albastre - verzi, organisme unicelulare sau coloniale, substanta lor nucleara este reprezentata de nucleoid.

Nutritia este autotrofa sau heterotrofa.

Se reproduc asexuat prin diviziune directa (amitoza).

Procariotele se considera a fi primele organisme aparute pe Pamant.

INCRENGATURA EUBACTERIA

Bacteriile sunt organisme unicelulare sau coloniale, raspandite pretutindeni in natura: in sol, in apa, in aer, in corpul plantelor, animalelor si al omului.

Structura: O celula bacteriana este formata din:

- perete celular, la exteriorul caruia unele specii poate exista o capsula gelatinoasa;

- membrana celulara, ce poate prezenta la exterior unul sau mai multi cili, dispusi de jur imprejurul celulei sau numai la unul din capetele ei;

- citoplasma cu substanta nucleara difuza, numita nucleoid.

Forma bacteriilor poate fi:

- sferica (coci);

- bastonas - cilindrica (bacili);

- virgula (vibrioni);

- spirala (spirili).

Uneori pot forma colonii: diplococi (2 coci), stafilococi (aspect de ciorchine), streptococi ( aspect de sirag).

Nutritia la majoritatea bacteriilor este heterotrofa. Unele se hranesc cu substante organice pe care le descompun pana la produsi simpli - bacterii saprofite, altele utilizeaza substantele organice din celulele vii, producandu-le diferite boli - bacterii parazite. Un numar mic de bacterii au nutritie autotrofa - unele au capacitatea de fotosinteza (utilizeaza energia solara), altele au capacitatea de chimiosinteza (utilizeaza energia chimica eliberata in urma reactiilor chimice la intuneric).

Reproducerea se realizeaza asexuat - prin amitoza, foarte rar sexuat. In conditii nefavorabile de viata isi diferentiaza o forma de rezistenta numita spor.

Clasificarea bacteriilor dupa criterii fiziologice:

bacterii fermentative - produc fermentatii datorita enzimelor proprii: fermentatia lactica, acetica, butirica - proces intalnit la topirea plantelor textile;

bacterii fixatoare de azot - traiesc in radacinile plantelor leguminoase, formand nodozitati (Rhizobium leguminosarum);

bacterii de putrefactie - descompun resturi organice;

bacterii chimiosintetizante - nitrobacterii, sulfobacterii, ferobacterii;

bacterii fotogene - produc lumina in urma unor procese de oxidare;

bacterii cromogene - produc pigmenti (rosii, albastri, galbeni) neasimilatori;

bacterii patogene - produc boli de numite bacterioze, la plante (cancerul bacterian al pomilor, al tomatelor, raia neagra a cartofilor), animale si om (holera, febra tifoida, tuberculoza, ciuma, sifilisul, gonoreea, pneumonia, meningita). Stiinta care se ocupa cu studiul bacteriilor se numeste bacteriologie. Bacteriologi romani au fost: V. Babes, I. Cantacuzino.

INCRENGATURA ALGELOR ALBASTRE - VERZI (CYANOPHYTA)

Algele albastre - verzi sunt organisme unicelulare, cu celule izolate sau reunite in colonii, sferice sau filamentoase.

Traiesc in ape dulci sau marine, bogate in substante organice in descompunere, pe soluri, stanci si pereti umezi.

Nutritia este autotrofa, iar produsul lor de asimilatie este un amidon specific, asemanator glicogenului. Unele alge albastre, printre care si Nostoc, sunt capabile sa fixeze azotul atmosferic pe care-l utilizeaza in sinteza de substante organice mai complexe.

Reproducerea se realizeaza prin amitoza - injumatatirea celulelor din colonia algei, sau pe cale vegetativa prin heterocisti - celule cu pereti ingrosati, de culoare galbuie.

Reprezentantul tipic al algelor albastre - verzi este cleiul pamantului (Nostoc commnune). Colonia acestei alge este formata din numeroase celule sferice, de culoare verde - albastruie, iar din loc in loc apar heterocisti, cu rol in reproducerea vegetativa.

Structura: O celula a coloniei este formata dintr-un perete celular, la exterior, o membrana si citoplasma care, la periferie, contine pigmentul verde (clorofila), pigmentul albastru (ficocianina) si pigmentul rosu (ficoeritrina). Aceasta zona se numeste cromatoplasma. Zona centrala a citoplasmei - centroplasma - este reprezentata de un nucleu difuz numit nucleoid, ca la bacterii. Aceasta alga pe vreme de ploaie apare ca o masa gelatinoasa de culoare verde - inchis sau albastruie, iar pe vreme de uscaciune formeaza o pojghita scortoasa, uscata, de culoare neagra- verzuie.

Alti reprezentanti: Oscillatoria sp., Anabaena sp., Rivularia sp.

REGNUL PROTISTA (PROTOCTISTA

In acest regn sunt incadrate organismele vii eucariote, unicelulare sau pluricelulare, cu o mare diversitate in ceea ce priveste organizarea celulei, caracteristicile reproducerii si ale ciclului de viata.

Celula de tip eucariot inseamna un nivel complex de organizare al celulei, care pe langa nucleul bine individualizat, mai prezinta si organite celulare. Acest tip de celula a aparut cu circa 1,2 miliarde de ani in urma, cand unele organisme unicelulare au putut utiliza oxigenul acumulat in atmosfera. Ele foloseau oxigenul in procesele de descompunere ale substantelor organice si eliberare de energie. Aceste celule au fost inglobate de alte organisme unicelulare, realizandu-se o simbioza durabila. Primele organisme prezentau atat caractere de plante, cat si de animale.

INCRENGATURA PROTOZOARE (PROTOZOA)

In vechiul sistem de clasificare a organismelor vii, reprezentantii acestei increngaturi faceau parte din regnul animal.

Protozoarele sunt organisme unicelulare, eucariote, care populeaza diferite medii de viata. Protozoarele cuprind 3 clase : rizopode, sporozoare, ciliate.

CLASA SPOROZOARE

Cuprinde specii parazite (endoparazite) care produc boli la animale si om. In ciclul lor de viata formeaza spori, prin care rezista la conditiile nefavorabile aparute in mediul extern, de aceea se numesc sporozoare:

plasmodiul malariei (Plasmodium malariae) traieste parazit in sangele omului producand malaria, transmitatorul ei fiind femela tantarului anofel; malaria este o boala cronica ce duce la anemii grave;

babesia produce boala numita babesioza, descoperita de biologul roman V. Babes, transmitatorul bolii este capusa;

toxoplasma (Toxoplasma gondi) paraziteaza in diferite organe, in sistemul nervos la om si diferite animale.

INCRENGATURA FLAGELATE (EUGLENOPHYTA)

Flagelatele sunt organisme unicelulare si coloniale care prezinta intotdeauna un nucleu bine individualizat. Caracteristic acestui grup este di prezenta in stadiul vegetativ a flagelului, care serveste drept organ locomotor.

Reprezentantul tipic al flagelatelor este euglena verde (Euglena viridis). Euglena verde traieste in ape dulci statatoare (balti si lacuri).

Structura: Este formata dintr-o singura celula, cu aspect fuziform, dar poate sa-si schimbe permanent forma. La exterior prezinta o membrana celulara, iar in interior citoplasma. In partea anterioara prezinta un flagel cu care se deplaseaza in apa. La baza flagelului se afla o formatiune de culoare rosie - stigma - cu rol in captarea luminii. In apropierea stigmei se afla o vacuola pulsatila cu rol de excretie. In citoplasma se afla un nucleu mare, central, individualizat. La periferia citoplasmei se gasesc numerosi cromatofori, care contin pigmenti verzi-bruni-galbeni si numeroase vacuole mici.

Nutritia este autotrofa si se realizeaza prin fotosinteza, dar tinuta la intuneric euglena isi pierde clorofila si poate sa se hraneasca heterotrof.

Reproducerea se realizeaza prin diviziune directa (amitoza consta in aparitia unei strangulari longitudinale a celulei in partea sa mediana, determinata de invaginarea membranei si in final a nucleului, rezultand dintr-o celula - mama, doua celule - fiice).

Alte flagelate sunt parazite:

Tripanosoma - raspandita in zonele Africii centrale, traieste in sangele omului producand boala somnului, transmisa prin intepatura mustei tete;

Giardia paraziteaza ficatul si intestinul omului, producand boala numita giardioza.

Unele flagelate coloniale traiesc in ape dulci. De exemplu, Codonosiga, Proterospongia ale caror colonii sunt formate din indivizi flagelati, la exterior, cu rol in miscare si indivizi neflagelati, laa interior, cu rol de nutritie.

INCRENGATURA ALGELOR VERZI (CHLOROPHYTA)

Algele verzi sunt talofite care prezinta un tal (aparat vegetativ) unicelular, colonial sau pluricelular, filamentos (simplu si ramificat) sau lamelar. Cele unicelulare pot fi libere sau coloniale, in apele dulci si salmastre intra in nconstitutia planctonului.

Traiesc in ape dulci si salmastre fixate la adancimi mici, pe soluri si stanci umede (90% in apele dulci).

Structura: Celulele talului sunt formate la exterior dintr-un perete celular. Membrana celulara este de natura celulozica, dar la unele specii ea se impregneaza cu saruri de siliciu si de calciu, devenind rigida. In interiorul celulei exista citoplasma, un nucleu, numeroase vacuole, o stigma, unul sau cativa cromatofori mari sau multi si mici, de culoare verde, care contin clorofila "a" si "b", alaturi de care se afla intr-o proportie mica - xantofila si caarotina. In jurul lor se formeaza amidonul, ca produs al fotosintezei. La unele alge verzi, celulele vegetative prezinta 2-4 flageli egali.

Nutritia este autotrofa, iar produsul de asimilatie este amidonul.

Reproducerea

- asexuata - prin diviziune directa si prin spori mobili numiti zoospori;

sexuata - prin izogamie si heterogamie;

conjugare la unele specii - contopirea continutului a doua celule vegetative, din cele doua filamente (masculin si feminin) care se transforma in doi gameti imobili, rezultand zigotul.

Reprezentanti:

- alge cu tal unicelular imobil: verzeala zidurilor - Pleurococcus vulgaris - traieste pe scoarta copacilor;

- alge cu tal unicelular mobil: Chlamydomonas sp. - o celula izolata, fuziforma, la capatul anterior are doi flageli; traieste in apele dulci, stagnante;

- alge cu tal colonial: Volvox sp. - o colonie sferica alcatuita din numeroase celule biflagelate (120-22000 indivizi) legate intre ele prin prelungiri protoplasmatice, dispuse intr-un singur strat, constituind peretele coloniei. In colonie indivizii indeplinesc functii diferite: unii indivizi mai mari, biflagelati servesc la deplasarea coloniei, altii neflagelati au rol in nutritie si reproducere; Microsterias angulosa;

alge pluricelulare cu tal filamentos: matasea broastei - Spirogyra sp. - celulele formeaza un filament lung si subtire, in citoplasma exista un cloroplast in forma de panglica spiralata. Vara se reproduce asexuat, prin diviziunea transversala a celulelor, datorita careia filamentul se alungeste continuu, iar spre toamna sexuat, prin conjugare;

- alge pluricelulare cu tal filamentos ramificat: lana broastei - Cladophora sp. - tal aspru la pipait, traieste in ape dulci si sarate;

- alge cu tal lamelar masiv: salata de mare - Ulva lactuca- tal latit ca o frunza, traieste in apele marine si in Marea Neagra.

Proiect: Fiziologia analizatorului vizual Proiect: Ereditatea - perechi identice, mostenirea unui singur factor, factorul X, gene imperfecte, incrucisarea genetica, penetranta, poligene

Algele au luat nastere din procariote fotosintetizante si au evoluat in directii diferite. Dintre alge, algele verzi reprezinta o importanta linie evolutiva din care s-au diferentiat plantele terestre.

INCRENGATURA ALGELOR BRUNE (PHAEOPHYTA)

Algele brune sunt alge pluricelulare care traiesc in mari si oceane reci si temperate, in special in zona litorala, la adancimi mici, care permit patrunderea razelor solare.

Talul poate atinge dimensiuni mari, de la cativa metri pana la 300-400 m. Aspectul este filamentos, simplu sau ramificat; prezinta parti distincte:

o parte bazala in forma de crampon sau disc de fixare - rizoid, cu care se prind de substrat;

o parte cilindrica de forma unei tulpini - cauloid;

o parte latita, ca o frunza, lunga, ca o panglica sau ca niste filamente simple ori ramificate de forma unor tufe - filoid.

Structura: celulele talului au la exterior un perete celular gros, sarac in celuloza; in interior se afla citoplasma, cu numerosi cromatofori purtand pigmentul brun - fucoxantina, care mascheaza pigmentul verde - clorofila a si b, xantofila si carotina.

Nutritia este autotrofa, produsul fotosintezei fiind un polizaharid specific numit laminarina si o substanta din grupa taninurilor.

Reproducerea

asexuat, prin zoospori biflagelati;

sexuat, prin heterogamie si oogamie.

Ciclul evolutiv cuprinde 2 generatii : gametofitul - produce gametii haploizi : anterozoizi - masculini si oosfera  - feminin ; sporofitul - producator de zoospori, formati prin diviziune reductionala. In apa marii, prin contopirea gametilor va lua nastere celula- ou sau zigotul diploid din care va aparea o noua alga (sporofitul).

Reprezentanti : Cystoseira barbata traieste si pe litoralul Marii Negre ; Laminaria saccharina traieste in Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific; Fucus vesiculosus se gaseste in regiunile nordice ale Atlanticului si Pacificului ; Sargassum sp. Traieste in Atlantic, talul sau este cel mai lung, pana la 100 m, prin desprindere de substrat formeaza un ecosistem aparte - « marea sargasselor ». unele alge brune sunt utilizate in industria farmaceutica sau in alimentatie ; din altele se extrage iod si brom.

INCRENGATURA ALGELOR ROSII (RHODOPHYTA)

Algele rosii sunt talofite pluricelulare, aproape exclusiv marine, dar de mare adancime, unele populeaza si apele dulci.

Talul este pluricelular, filamentos, fixat pe substrat, simplu sau ramificat in cate doua ramuri sau in verticil, iar altele au forma unei frunze. La unele specii mai evoluate talul este diferentiat in : rizoid, cauloid, filoid, ca la algele brune. Ca dimensiuni, talul algelor rosii este mult mai mic decat la algele brune, atingand lungimea de aproximativ 0,5 m.

Structura: o celula a talului are o membrana interna celulozica si un strat extern de pectina, care adesea se gelifica, imbracand celula intr-o masa gelatinoasa din care se prepara agar - agarul. La unele alge peretele celular se impregneaza cu carbonat de calciu, dandu-le o forma rigida. Algele rosii s-au coservat in scoarta pamantului, alcatuind straturi geologice.

In interiorul celulei se afla citoplasma, un nucleu si numerosi cromatofori granulati de culoare rosie, datorita pigmentului ficoeritrina, care mascheaza ceilalti pigmenti existenti: clorofila a si b, xantofila, carotina, ficocianina.

Nutritia este autotrofa, ca produsi de asimilatie rezulta amilodextrina - este mai apropiata de glicogen de cat de amidon si picaturi de ulei.

Reproducerea

asexuat - spori imobili numiti rodospori sau carpospori;

sexuat - oogamie.

In ciclul de dezvoltare alterneaza doua generatii: gametofitul reprezentat prin alga insasi (haploida) si sporofitul (diploid) reprezentat prin doi sporofiti.

Reprezentanti: Ceramium rubrum - in Marea Neagra; Chondrus crispus, Porphyra sp. Din algele rosii se extrage agar-agarul sau geloza, folosita ca mediu de cultura in laboratoare.

REGNUL FUNGI

Acest regn formeaza grupul ciupercilor, aproximativ 100000 de specii, care traiesc in mediul terestru si foarte putine in mediul acvatic. Caracteristic ciupercilor este absenta plastidelor, de aceea se hranesc heterotrof, fie saprofit, fie parazit. Altele pot trai in simbioza cu algele, alcatuind corpul lichenilor sau cu radacinile plantelor superioare, alcatuind micorize.

Aparatul vegetativ al ciupercilor este un tal unicelular sau pluricelular, reprezentand un miceliu, alcatuit din hife. Peretele lor celular contine, la marea majoritate a speciilor chitina. Polizaharidul de baza este glicogenul. Hifele pot fi:

unicelulare, neseptate, cu numerosi nuclei in masa citoplasmatica,

pluricelulare, septate, fiecare celula fiind formata dintr-un perete celular, citoplasma si unul, doi sau mai multi nuclei.

Nutritia: toti fungii se hranesc heterotrof; secreta enzime cu care digera moleculele organice, pregatindu-le astfel pentru procesul de absorbtie. Din acest motiv fungii sunt importanti descompunatori ai plantelor si animalelor moarte din sol. Exista si fungi paraziti, in special in corpul plantelor; hifele patrund prin peretii celulari ai plantei-gazda, de unde absorb substantele hranitoare. Unii fungi obtin substantele necesare nutritiei, intrand in asociere cu o planta, formand micorize, se apreciaza ca 80% din lumea plantelor realizeaza micorize. In acest caz, fungii absorb sarurile minerale din sol si le pun la dispozitia radacinilor, primind in schimb substante hranitoare.

Reproducerea : asexuata prin portiuni de miceliu si prin spori, care in majoritatea cazurilor sunt imobili, neflagelati.

Dupa locul de formare in organele sporifere sau la suprafata lor exista:

spori interni - endospori (se formeaza in organele sporogene, cei mai importanti sunt ascosporii, care se formeaza in asce si sporii de la mucegai numiti sporociste sau sporangiospori);

spori externi - exospori (conidiile care pot fi unicelulare, bicelulare si pluricelulare, de diferite forme: sferice, ovale, cilindrice, piriforme; bazidiosporii se formeaza pe organe numite bazidii, sunt carcteristici bazidiomicetelor).

Reproducerea sexuata consta in contopirea continutului organelor sexuate, elementele sexuale nefiind puse in libertate, proces numit gametangiogamie sau cistogamie; ea poate fi de 2 feluri:

izogametangiogamie cand cei 2 gametangi (masculin si feminin) au aceeasi forma, de exemplu la zigomicete;

heteregametangiogamie cand cei 2 gametangi au forme si marimi diferite, de exemplu la ascomicete.

Un alt tip de reproducere sexuata , de exemplu la bazidiomicete, este somatogamia,  care are loc intre doua celule somatice, nespecializate, care se afla la capatul celor doua hife, rezultand un zigot diploid, din care va rezulta bazidia.

Ciclul de dezvoltare prezinta o generatie saprofitica (diploida) si una gametofitica (haploida).

Sunt considerate organisme foarte vechi, aparute cu 500 milioane de ani in urma. Din punct de vedere filogenetic este un grup heterogen. Originea lor este polifiletica, se presupune ca s-au dezvoltat din euglenofite sau din eucariote primitive.

In functie de structura talului si a tipului de reproducere, ciupercile se clasifica in:

Zygomicete, Ascomycete, Bazidiomycete, Lichenophyte.

INCRENGATURA ASCOMYCOTA

Corpul vegetativ al ascomicetelor este un miceliu septat, ramificat, pluricelular cu celule uninucleate. La cele inferioare (de exemplu drojdia de bere) aparatul vegetativ este o celula care prin inmugurire ia o oarecare forma de miceliu, devenind pluricelular si ramificat.

Nutritia: Sunt ciuperci saprofite si parazite pe plante, mai rar pe animale.

Reproducerea se poate realiza vegetativ, asexuat, sexuat.

Reproducerea vegetativa se poate realiza prin: portiuni de hife, prin scleroti - care regenereaza noi micelii de ciuperca, prin inmugurire.

Reproducerea asexuata are loc, la drojdii, prin spori.

Reproducerea sexuata are loc prin heterogametangiogamie (heterocistogamie).

Prin germinarea ascosporilor, rezulta micelii primare masculin si feminin. Pe miceliul masculin (-) se formeaza organul sexual masculin, anteridiu, prin diviziunea nucleului, din el rezulta mai multi nuclei, cu rol de gameti masculini. Pe miceliul feminin apare organul sexual femini, ascogonul unde se afla numerosi nuclei cu rol de oosfere.

Reprezentanti: drojdia de bere - Saccharomyces cerevisiae, produce fermentatia berii si dospirea painii datorita enzimei zimaza; drojdia vinului - Saccharomyces ellipsoideus, produce fermentatia vinului; mucegaiul verde - Penicillium notatum - se dezvolta pe fructele coapte; din diferite specii de Penicillium se obtin diferite antibiotice (penicilina, aureomicina); Aspergillus niger formeaza mucegaiul la fructe si uneori provoaca micoze la om; Peziza sp. - ciuperca ce traieste pe putregaiuri; zbarciogul traieste in paduri, comestibil; cornul secarei este specie parazita la secara; alte ascomicete produc boli numite fainari la cereale, stejar, vita de vie.

INCRENGATURA BAZIDIOMYCOTA

Din aceasta increngatura fac parte ciupercile cele mai evoluate, care se deosebesc de celelalte grupe prin prezenta organului sporifer numit bazidie, pe care se formeaza sporii numiti bazidiospori. De multe ori corpul de fructificare are forma de palarie, miceliul pluricelular este ramificat.

Nutritia: Majoritatea traiesc saprofit, in pamant, pe substante organice in descompunere, altele ca parazite pe diferite organisme vii, plante si animale.

Reproducerea: Prin germinarea a doi bazidiospori de sexe diferite, se vor diferentia doua micelii primare, cu celule unicelulare, haploide si de scurta durata. La un moment dat, capetele a doua hife se apropie, iar continutul unei celule trece in cea de-a doua si are loc plasmogamia, fara sa aiba loc si cariogamia, rezultand un miceliu secundar, de lunga durata.

Bazidiomicetele sunt ciupercile saprofite cu picior si palarie, comestibile si otravitoare.

Reprezentanti: Ciuperci comestibile: ciuperca de balegar - Psalliota campestris, hribul - Boletus edulis, galbiorii - Cantharellus cibarius; ciuperci otravitoare: muscarita - Amanita muscaria, palaria sarpelui - Amanita phalloides, hribul tiganesc - Boletus satanas. Exista si specii parazite ce produc mari pagube culturilor agricole: taciunele porumbului - Ustilago maydis, taciunele graului - Ustilago tritici, rugina graului - Puccinia graminis, malura graului - Tilletia tritici.

REGNUL PLANTAE

In acest regn sunt incluse doua grupe de baza: increngatura muschilor (Bryophyta) - plante nevasculare si increngatura Tracheophyta - plante vasculare. Reprezentantii acestui regn sunt plante eucariote pluricelulare, care se reproduc asexuat si sexuat.

Nutritia: Majoritatea sunt autotrofe, cu mici exceptii saprofite si parazite. Majoritatea sunt adaptate la mediul terestru, desi multe traiesc in mediul acvatic sau au nevoie de acest mediu pentru reproducere. In cloroplastele lor predomina pigmentii clorofilieni, asa incat sunt fototrofe. La cele mai multe plante apare o diferentiere structurala si functionala a tesuturilor, care duce la aparitia organelor: radacina, tulpina, frunze si flori.

Ciclul lor de viata este reprezentat prin alternanta a doua generatii: una gametofitica (haploida, sexuata) si una sporofitica (diploida, asexuata), care poate fi mai dezvoltata sau mai redusa, dependenta sau independenta una de alta.

INCRENGATURA MUSCHILOR (BRYOPHYTA)

Muschii sau briofitele sunt talofite evoluate, avasculare, care traiesc pe diferite substraturi: sol, scoarta copacilor, stanci, in apa, in turbarii. Sunt raspanditi din zona de campie pana in regiunea montana, de la ecuator pana in regiunile polare, circa 25000 specii.

Ciclul de viata cuprinde o alternanta de doua generatii: gametofitul este dominant atat ca dezvoltare, cat si ca durata; sporofitul este subordonat gametofitului pe care traieste si care-l hraneste.

Gametofitul, haploid, incepe cu sporul, care in conditii de umiditate formeaza un filament verde pluricelular si ramificat, asemanator cu algele filamentoase, numit protonema - genereaza mugurasi, din care se formeaza muschiul propriu - zis care este un tal.

Talul este de 2 tipuri:

tal eutalic - are forma de frunza, cu margini lobate, asezata paralel cu colul, considerat inferior, ce caracterizeaza muschii hepatici (exemplu, fierea pamantului - Marchantia polymorpha);

tip cormoid - este mai evoluat, diferentiat in rizoizi, tulpinita, frunzisoare, cu o pozitie verticala si simetrie radiara, care caracterizeaza muschii frunzosi (exemplu, muschiul de pamant - Polytrichum commune).

Talul muschilor nu este format din tesuturi specializate, ci din grupe de celule care indeplinesc anumite functii: la exteriorul talului epiderma cu rol de aparare care prezinta din loc in loc stomate, iar in centrul tulpinitei un grup de celule alungite, cu rol de sustinere a talului si de transport al substantelor nutritive. Lipseste cilindrul central cu vase conducatoare (lemnoase si liberiene).

Reproducerea: La maturitate, pe gametofit se formeaza organele de reproducere, arhegonul, care protejeaza gametul feminin - oosfera, si, anteridia in care se formeaza gametii masculini, biflagelati si bispiralati - anterozoizi.

Generatia sporifitica, diploida, incepe cu zigotul, care germineaza si formeaza sporogonul diferentiat in picior, seta si capsula. In capsula se afla celulele - mame ale sporilor care prin diviziune reductionala formeaza sporii maturi, haploizi, care reiau ciclul de viata al muschiului.

Nutritia este autotrofa - fotosinteza, datorita cloroplastelor cu clorofila din celule.

Reproducerea este asexuata prin spori si sexuata prin oogamie.

Reprezentanti: fierea pamantului - Marchantia polymorpha; muschiul de pamant - Polytrichum commune; muschiul de turba - Sphagnum sp - traieste in locuri mlastinoase, muschiul de fantana - Fontinalis antipyretica - traieste fixat pe stancile din apele montane (izvoare, parauri, rauri).

INCRENGATURA TRACHAEOPHYTA

Cuprinde toate plantele vasculare, al caror aparat vegetativ este un corm, diferentiat in radacina, tulpina, frunze. La aceste plante apar pentru prima data vasele conducatoare lemnoase (traheide si trahei) si liberiene.

Din aceasta increngatura fac parte 3 subincrengaturi: ferigi (Pteridofite), conifere (Gimnosperme), plante superioare cu flori (Angiosperme).

I. SUBINCRENGATURA FERIGILOR (PTERIDOPHYTA)

Ferigile sunt primele plante cormofite, cuprind peste 13000 specii recente si foarte multe specii fosile; adaptate la mediul terestru, majoritatea perene. Se numesc cormofite deoarece corpul lor este format din radacina, tulpina, frunze, prezentand tesuturi bine diferentiate, vase libero - lemnoase, de unde si numele de criptogame vasculare; vasele lemnoase sunt alcatuite din traheide (vase imperfecte). Ele au nevoie de multa umiditate, de aceea sunt raspandite prin paduri, la umbra copacilor, dar mai ales de-a lungul raurilor si paraurilor montane. Se dezvolta luxuriant in padurile tropicale umede, unde ajung la dimensiuni impresionante.

In ciclul de dezvoltare cuprind doua generatii independente,

- gametofitica haploida, sexuata

sporofitica - diploida, asexuata, care se succed in mod obligatoriu.

Gametofitul este reprezentat printr-o formatiune pluricelulara, bogata in cloroplaste, numita protal. El provine din germinarea unui spor haploid. Pe protal se diferentiaza organele de reproducere sexuata - arhegoane, care protejeaza gametul feminin numit oosfera si anteridiile in care se formeaza gametii masculini, biflagelati si pluriflagelati numiti anterozoizi. Oosfera este fecundata de un anterozoid si formeaza zigotul diploid, din care va rezulta sporofitul tanar, dupa care protalul moare.

Sporofitul incepe cu zigotul diploid, care prin germinare formeaza embrionul, caracteristic tuturor cormofitelor. Din embrion ia nastere sporofitul tanar si apoi cel matur, format din radacina, tulpina, frunze.

CLASA FILICATE (ferigi adevarate).

Cuprinde plante cu frunze dezvoltate, majoritatea sunt specii erbacee,la tropice exista si specii lemnoase. Tulpina este subterana -rizom, din care se desprind numeroase radacini asventive. Tulpina ferigilor este formata din epiderma, scoarta si cilindru central, in care se gaseste tesutul conducator lemnos si liberian. Tesutul lemnos este alcatuit din traheide, cel mai adesea de tip scalariform, insotite uneori de trahee. Cele doua tipuri de vase sunt dispuse in fascicule libero - lemnoase. Frunzele sunt in majoritatea cazurilor simplu sau dublu penate. Pe dosul frunzelor, in timpul verii, apar niste umflaturi de culoare bruna numite sori, protejati de un invelis membranos. La unele specii exista frunze purtatoare de sporangi numite sporofile. Sorul este format din mai multi sporangi, de forma ovala, legati de frunza printr-un pedicel. Din tesutul sporangelui in urma diviziunii reductionale se formeaza sporii haploizi. Cand sporii sunt maturi, peretele sporangelui crapa, iar sporii eliberativor fi dusi de vant pe sol, unde germineaza si incep din nou ciclul de viata al ferigii.

Reprezentanti: feriga comuna - Dryopteris filix-mas, specie comuna ce creste prin padurile noastre; tolul lupului - Pteridium aquilinum indica soluri acide; limba cerbului - Phyllitis scolopendrium creste pe coaste stancoase, se planteaza si in stancarii; pestisoara - Salvinia natans este planta plutitoare, fara radacini.

II. SUBINCRENGATURA CONIFEROFITINA (GYMNOSPERMAE)

Coniferele sunt plante lemnoase, arbori si arbusti care formeaza padurile de conifere din zona montana, la care apar pentru prima data florile grupate in conuri - de unde si numele de conifere. Au gametofitul foarte redus, inclus in sporofit; prin caracterele lor, fac trecerea intre pteridofite si angiosperme. In prezent traiesc circa 8000 specii.

Coniferele se inmultesc prin seminte, care sunt libere, neinchise in fruct.

In ciclul lor de dezvoltare alterneaza doua generatii - una sporofitica (asexuata, diploida) si una gametofitica (sexuata, haploida). Dupa fecundare, rezulta zigotul, din care va lua nastere samanta, care va incepe generatia sporofitica.

Sporofitul este reprezentat de un corm bine dezvoltat, format dintr+o radacina puternica, ramificata la suprafata solului datorita substratului stancos. Tulpina este dreapta, lemnoasa, iar coroana are aspectul unui con; produce o substanta cleioasa, lipicioasa, numita rasina, de unde si numele de rasinoase. Frunzele sunt aciculare, dispuse penat, in smocuri sau in jurul ramurilor, persistente si iarna, cad pe rand la intervale de 3-6 ani, de aceea coniferele raman verzi in permanenta, cu exceptia laricei sau zadei care toamna in fiecare an isi schimba frunzele, ca si arborii cu frunze cazatoare.

Gametofitul este reprezentat prin gameti care sunt formati in flori. Florile sunt grupate in conuri;

Conurile barbatesti sunt situate spre varful ramurilor si reprezinta o floare barbateasca, formata dintr-un ax al conului care sustine solzii staminali, purtatorii sacilor polinici, cu numeroase grauncioare de polen.

Conurile femeiesti sunt situate in varful unei ramuri de la baza coroanei si reprezinta o inflorescenta. Fiecare con este format dintr-un ax care sustine solzii carpelari cu doua ovule si o bractee.

Din zigotul diploid prin diviziuni repetate se va diferentia embrionul cu numeroase cotiledoane. Semintele libere, unele aripate, cad din conul seminal, pe sol si formeaza o noua planta - sporofitul. Aparitia semintei reprezinta un salt calitativ in procesul evolutiei plantelor.

Reprezentanti: pinul - Pinus sylvestris, molidul - Picea abies, bradul - Abies alba, tisa - Taxus baccata, ienuparul - Juniperus communis, jneapanul - Pinus mugus, laricele sau zada - Larix decidua - arbore ocrotit, zambrul - Pinus cembra - arbore ocrotit, arborele - vietii - Thuja orientalis, arborele mamut - Sequoia gigantea.

III. SUBINCRENGATURA ANGIOSPERMAE (ANGIOSPERMATOFITINA)

Angiospermele au derivat probabil din anumite forme de gimnosperme, in Cretacicul timpuriu. Numarul este de aproximativ 300000 de specii, iar la noi in tara sunt aproximativ 3600 de specii. Majoritatea sunt plante terestre, altele traiesc in locuri umede, in apa, iar un numar mic traiesc pe diferiti copaci, folosind umezeala aerului atmosferic.

Radacinile acestor plante pot fi ramuroase, pivotante sau fasciculate.

Tulpinile pot creste suprateran, cat si subteran. La majoritatea lemnul este format din trahee. Tulpinile ierboase si lemnoase pot fi ramificate si neramificate.

Frunzele au forme si marimi diferite.

Organul caracteristic de reproducere este floarea, considerata o ramura scurta, redusa, ale carei frunze modificate progresiv s-au specializat in vederea reproducerii sexuate. Majoritatea au flori hermafrodite, insa exista si plante cu flori unisexuate (arborii). Elementele de reproducere si invelisurile protectoare sunt distribuite pe receptacul.

Invelisul floral numit periant are rol de protectie, poate fi simplu - perigon si dublu - caliciu, totalitatea sepalelor, si, corola, totalitatea petalelor.

Totalitatea staminelor formeaza androceul, aparatul reproducator masculin. O stamina este formata din: filament, fixat pe receptacul, conectiv si 2 antere. In antere se afla grauncioarele de polen, cu rol de microspori, ce contine o celula vegetativa (microprotal) si o celula generativa (generatia gametofitica barbateasca din care rezulta gametii masculini numiti spermatii).

Totalitatea carpelelor (pistile) formeaza gineceul, aparatul reproducator feminin, format din ovar, stil, stigmat. In pistil se afla ovarul, care adaposteste in interior unul sau mai multe ovule. Ovulul majoritatii angiospermelor este format din 2 integumente lasand intre ele la partea superioara un orificiu numit micropil. Sub integument se gaseste nucela, cu rol de macrosporange. Dintr-o celula a nucelei, prin meioza, se formeaza macrosporul, care formeaza sacul embrionar (macroprotal) cu 8 nuclee: 3 spre micropil formeaza aparatul micropilar (superior), 3 spre polul opus (inferior, dintre care una este oosfera - gametul femel si 2 sunt celule surori numite sinergide, formeaza impreuna aparatul antipodial), 2 in centru formeaza nucleul secundar al sacului embrionar (2n). sacul embrionar cu continutul sau reprezinta generatia gametofitica femeiasca.

Inchiderea carpelelor la formarea ovarului a determinat o serie de modificari privind modul de deplasare a gametilor in sacul embrionar. Polenul ajuns pe stigmat germineaza, formand tubul polinic, care ajunge in sacul embrionar. Aici inainteaza celula vegetativa urmata de celula generativa, care prin diviziune formeaza doi gameti - spermatii. Una din spermatii se uneste cu oosfera, formand zigotul diploid (2n), apoi embrionului; a doua spermatie se contopeste cu nucleul secundar al sacului embrionar, formand zigotul accesoriu triploid (3n), din care rezulta endospermul secundar (albumen) bogat in substante de rezerva - angiospermele se caracterizeaza printr-o fecundatie dubla.

Din ovul rezulta samanta, din peretele ovarului rezulta fructele. Plantele la care ovulele sunt inchise in ovar se numesc angiosperme.

Tipul floral se include in 2 clase fundamentale:

dicotiledonate - flori pentaciclice si pentamere, simetrie radiara sau bilaterala;

monocotiledonate - flori pentaciclice si trimere.

Modificarile profunde in floare se datoresc si modului de polenizare. Astfel, la plantele care se polenizeaza prin vant (anemofile), invelisurile florale sunt modificate sau reduse. La plantele cu polenizare prin insecte (entomofile), periantul este diferit colorat, florile mici se grupeaza in inflorescente caracteristice.

Ciclul de viata este reprezentat prin alternarea a doua generatii. Generatia sporofitica este reprezentata de planta propriu-zisa, bine dezvoltata, reprezentand un corm, care protejeaza generatia gametofitica. Gametofitul reprezinta formarea grauncioarelor de polen (microsporogeneza) si formarea sacului embrionar (macrosporogeneza).

Angiospermele se deosebesc de gimnosperme prin:

sunt atat plante lemnoase, cat si ierboase;

in structura tulpinii apar traheele, vase lemnoase mai perfectionate, cu rol in conducerea sevei brute;

ovulele, din care iau nastere semintele, sunt inchise in ovar;

aparitia fructului care protejeaza semintele.

Clasa Dicotiledonate

Cuprinde plante ierboase si lemnoase cu radacini pivotante sau ramuroase. Frunzele sunt petiolate simple si compuse, cu nervetiune penata sau palmata. Florile sunt alcatuite din 5, 4 sau 2 elemente dispuse ciclic sau mai rar spirociclic. Embrionul are 2 cotiledoane.

Familia Ranunculacee : plante ierboase, perene, cu frunze adesea sectate si flori hermafrodite. Elementele florale sunt formate din 5 sepale libere (caliciul), 5 petale libere de diverse culori (corola), numeroase stamine (androceul) si numeroase carpele (gineceul) dispuse in spirala pe un receptacul. Fructul este din mai multe achene, numit poliachena.

Reprezentanti: piciorul cocosului - Ranunculus acer, grausorul - Ficaria verna, floarea pastelui - Anemone nemorosa, trei - rai - Hepatica nobilis, spanzul - Helleborus purascens, bujorul - Paeonia sp., omagul - Aconitum anthora, etc.

Familia Rosacee: Plante ierboase si lemnoase perene. Radacina este ramuroasa, tulpina simpla si ramificata, frunze alterne, penat - compuse, simple si cu stipele. Florile sunt actinomorfe pe tipul 5 sau un multiplu de 5, dispuse in cercuri concentrice. Fructul poate fi: poama, drupa, achena, poliachena, polidrupa. Majoritatea speciilor sunt pomi fructiferi sau arbusti a caror fructe sunt folosite in stare proaspata sau conservata (dulceturi, gemuri, compoturi) pentru ca sunt bogate in zaharuri si vitamine.

Reprezentanti: maces - Rosa canina, fragul - Fragaria vesca, murul - Rubus caesius, capsunul - Fragaria moschata, marul de gradina - Malus pumila, parul de gradina - Pyrus communis, gutuiul - Cydonia oblonga, ciresul - Cerasus avium, prunul - Prunus domestica, caisul - Armeniaca vulgaris, etc.

Familia Papilionacee (Leguminoase): plante erbacee sau lemnoase, cu radacina pivotanta cu nodozitati, tulpina dreapta, agatatoare, volubila si frunze penat-compuse, insotite de stipele. Floarea este hermafrodita cu simetrie bilaterala (zigomorfa), formata din 5 sepale unite la baza, 5 petale libere (corola dialipetala) de forme si marimi diferite: petala superioara mai mare numita stindard (vexil), doua laterale de forma unor aripioare si doua inferioare care alcatuiesc luntrita (carena). Staminele sunt 10, dintre care 9 cu filamente unite si 1 libera. Gineceul este superior alcatuit dintr-o singura carpela. Fructul este o pastaie. Aceste plante sunt folosite ca plante alimentare, furajere, medicinale, ca ingrasamant verde. Ele fixeaza azotul atmosferic datorita bacteriilor din nodozitati. Semintele lor contin proteine, grasimi, vitamine.

Reprezentanti: mazarea - Pisum sativum, fasolea - Phseolus vulgaris, lucerna - Medicago sativa, trifoiul rosu - Trifolium pratense, salcamul - Robinia pseudacacia, alunele de pamant - Arachis hipogea, soia - Glycine hispida, lintea - Lens culinaris.

Familia Umbelifere (Apiacee): plante erbacee cultivate si spontane, anuale, bienale si perene. Radacina pivotanta, adesea modificata, tulpina erbacee cu internodurile lungi si frunze penat sectate. Florile sunt grupate intr-o inflorescenta numita umbela. Floarea este formata din 5 sepale mici libere, 5 petale libere, 5 stamine, gineceul este inferior format din 2 carpele. Fructul este o diachena sau dicariopsa. Majoritatea plantelor din aceasta familie sunt utilizate in alimentatia omului si medicina. Datorita continutului lor in uleiuri eterice, mirositoare unele plante (coriandrul, chimenul) sunt folosite in aromatizarea branzeturilor, meezelurilor, bauturilor.

Reprezentanti: morcovul - Daucus carota, patrunjelul - Petroselium hortense, mararul - Anethum graveolens, leusteanul - Levisticum officinale, telina - Apium graveolens, chimenul - Carum carvi, cucuta - Cicuta virosa, planta otravitoare ce traieste pe malul apelor.

Familia Crucifere (Brassicacee): plante erbacee, mai rar lemnoase, anuale, bienale, perene, raspandite mai ales in emisfera boreala. Radacina pivotanta, tulpina simpla sau ramificata, frunzele alterne, intregi sau sectate. Florile, dispuse in inflorescente racemoase, sunt hermafrodite si actinomorfe, alcatuite dintr-un caliciu format din 4 sepale libere, iar corola din 4 petale libere. Androceul are 6 stamine, 4 lungi si 2 scurte. Gineceul este superior, alcatuit din 2 carpele concrescute. Cruciferele se folosesc in alimentatia omului (varza, conopida, ridichea, gulia), in trataarea unor boli (mustarul alb, traista ciobanului), in industrie (rapita) pentru uleiuri, lacuri si vopsele, in scopuri ornamentale (micsuneaua).

Reprezentanti: rapita - Brassica rapa, varza alba, varza rosie, varza de Bruxelles - Brassica oleracea, ridichea - Raphanus sativus, conopida - Brassica oleracea ssp. Botritis, mustarul alb - Sinapis alba, gulia -  Brassica oleracea var. gongilodes, traista ciobanului - Capsella bursa-pastoris, urda-vacii - Lepidium draba, micsuneaua - Cheiranthus cheirii.

Familia Solanacee : plante erbacee si arbusti, care contin in organele lor substante toxice numite alcaloizi (solanina). Radacina pivotanta, tulpina ramificata si frunze simple sau sectate dispuse altern. Florile sunt solitare sau grupate in inflorescente. Floarea este actinomorfa, hermafrodita, formata din 5 sepale concrescute (caliciu gamosepal), 5 petale concrescute (corola gamopetala), androceu format din 5 stamine cu antere mari, galbene, a caror filamente sunt concrescute cu petalele, gineceul are 2 carpele. Fructul este o baca.

Reprezentanti: cartoful - Solanu tuberosus, patlageaua rosie - Lycopersicon esculentum, patlageaua vanata - Solanum melongena, ardeiul - Capsicum anuum - plante almentare, ale caror tuberculi si fructe contin saruri minerale si vitamine A, C; tutunul - Nicotiana tabacum- planta industriala; matraguna - Atropa belladona, maselarita - Hyosciamus niger - plante medicinale; regina noptii - Nicotiana alata, petunia - Petunia hybrida - plante medicinale.

Familia Composite (Asteracee): plante erbacee, anuale sau perene. Radacina pivotanta, tulpina putin ramificata, cu frunze simple sau sectate, de obicei alterne. Florile sunt sesile, hermafrodite si unisexuate. Ele formeaza o inflorescenta numita calatidiu (capitul), protejata la exterior de numeroase bractee care alcatuiesc involucrul. Florile actinomorfe sau zigomorfe, au caliciu redus, corola alcatuita din 5 petale concrescute, formand un tub simplu (flori tubuloase) sau un tub scurt care se continua cu o prelungire in forma de limba (ligula), rezltata din concresterea a 3 sau 5 petale (flori ligulate). Androceul are 5 stamine fixate pe tubul corolei cu filamente libere, dar cu anterele concrescute formand un tub in jurul stilului. Gineceul este inferior si bicarpelar. Fructul este o achena.

Reprezentanti: floarea soarelui - Helianthus annum, cicoarea - Cichorium intybus- plante alimentare; papadia - Taraxacum officinale, coada soricelului - Achillea milefolium, anghinarea -  Cynara scolymus, musetelul - Chamomilla recutita - plante medicinale, margareta - Chrysanthemum sp., craite - Tagetes sp., carciumarese - Zinnia sp., banutei - Bellis perennis - plante decorative, albastrita - Centurea sp., palamida - Cirsium arvense - buruieni.

Familia Chenopodiacee: plante erbacee, anuale, bienale sau perene. Radacina pivotanta, metamorfozata in care se depoziteaza substante de rezerva. Tulpina scurta se numeste colet. Frunzele, de obicei alterne, adesea carnoase. Florile hermafrodite sunt grupate in spice si glomerule. Invelisul floral este format din 5 frunzisoare verzi numite tepale, concrescute la baza. Androceul este format din 5 stamine, iar gineceul superior este format din 3 carpele unite. La maturitate, baza carpelelor concrescute cu axa inflorescentei formeaza un glomerul. Fructul este o achena care se deschide la maturitate.

Reprezentanti: sfecla de zahar - Beta vulgaris, spanacul -  Spinacia oleracea.

Familia Fagacee: plante arborescente, arbori si arbusti. Radacina ramuroasa, tulpina lemnoasa formata din trunchi si coroana, frunze alterne intregi, penat-lobate cu stipele. Florile sunt unisexuate. Florile barbatesti formeaza inflorescente numite amenti, florile femeiesti sunt grupate cate 2-3 la un loc. fructul este o achena, care se numeste ghinda la stejar si jir la fag.

Reprezentanti: stejar - Quercus robur, fag - Fagus sylvatica, castanul dulce - Castanea sativa.

Clasa monocotiledonate

Cuprinde plante erbacee, mai rar lemnoase, tulpina de obicei neramificata si metamorfozata (bulbi, rizomi). Cilindrul central este format din numeroase fascicule libero-lemnoase, lipsite de cambiu. Frunzele sunt in general lineare, lanceolate, sesile, cu o teaca bine dezvoltata si nervatiunea paralela sau arcuata. Invelisul floral este nediferentiat in caliciu si corola. Floarea este pentaciclica si trimera. Embrionul semintei are un singur cotiledon.

Familia Liliacee: plante erbacee perene. Majoritatea au tulpina subterana (bulb, rizom sau tubercul) din care se formeaza radacina fasciculata, iar la exterior o tulpina ierboasa, care sustine frunzele dispuse altern, lineare sau lanceolate, sesile, cu nervuri paralele. Invelisul floral este format din 6 elemente, la fel colorate, numite tepale, dispuse pe 2 cercuri, numit perigon. Androceul este format din 6 stamine bine dezvoltate ddispuse si ele tot pe 2 cercuri concentrice. Gineceul este superior, format din 3 carpele. Fructul este o capsula sau o baca.

Reprezentanti: lalea - Tulipa gesneriana, crinul alb - Lilium candidum, vioreaua - Scilla bifolia, lacramioara - Convallaria majalis, brandusa de toamna - Colchicum autumnale, zambila - Hyacinthus orientalis, narcisa - Narcisssu poeticus - plante decorative cultivate si spontane; ceapa - Allium cepa, usturoiul - Allium sativum, prazul - Allium porrus - plante alimentare.

Familia Graminee (Poacee): plante erbacee, anuale sau perene. Radacina firoasa sau fasciculata, tulpina aeriana, cilindrica, goala in interior (exceptie la porumb si trestia de zahar), cu nodurile pline, denumita pai. Plantele perene prezinta un rizom (pirul crestat, paiusul). Frunzele sunt sesile, lipsite de petiol, cu o teaca bine dezvolata, care inconjoara tulpina intre doua noduri. Frunzele sunt liniare cu nervuri paralele.

Florile sunt grupate intr-o inflorescenta numita spic compuss, asezat in varful tulpinii. Spicul este format dintr-un ax principal pe care sunt fixate numeroase spiculete. Un spiculet este format din 3-5 flori, dintre care numai 2-3 fructifica. Fiecare spiculet este aparat de 2 frunze mici numite glume, una inferioara si alta superioara.

O floare propri-zisa se afla la baza unei frunzulite numita glumela (palee) inferioara, prevazuta cu o teapa numita arista. Opus glumelei inferioare se afla glumela, paleea superioara, care nu poarta arista. Glumele impreuna cu glumelele alcatuiesc pleava. La baza florii se gasesc 2 solzisori numiti lodicule, care probabil reprezinta resturile corolei de la celelalte monocotiledonate. Floarea are 3 stamine cu filamente lungi, cu anterele mari in forma de X si gineceul constituit dintr-o singura carpela prevazuta cu 1-3 stigmate paroase.

La porumb, florile barbatesti si cele femeiesti sunt separate si situate pe acelasi individ. Florile barbatesti se gasesc in varful tulpinii grupate intr-o inflorescenta numita panicul. O floare barbateasca este formata din 2 frunzisoare aparatoare si 3 stamine cu anterele in forma de X. Florile femeiesti se gasesc mai jos pe tulpina, pe ramuri scurte si groase numite stiuleti, care sunt protejati de frunze numite panusi. O floare femeiasca este formata dintr-un pistil, un ovar cu un singur ovul, un stil lung si un stigmat lipicios. Stigmatele ies din panusi la varful stiuletelui, formand matasea porumbului.

Fructul de la graminee se numeste cariopsa, este uscat, indehiscent si contine o singura samanta. Samanta are un embrion cu un singur cotiledon, bogata in amidon, gluten si ulei.

Reprezentanti: graul - Triticum aestivum, porumbul - Zea mays, orzul - Hordeum vulgare, ovazul - Avena sativa, orezul - Oryza sativa, secara - Secale cereale, trestia de zahar - Saccharum officinarum - plante alimentare; pirul - Agropyron repens, colilia - Stipa joannis, golomatul - Dactylis glomerata, coada vulpii - Alopecurus pratensis - plante furajere, stuful - Phragmites communis.