Productiile pielii sau fanerele - parul, copita, unghiile

Productiile pielii reprezinta structuri functionale ale tegumentului, evidente la suprafata cutisului. Ele se dezvolta din mugurii ectodermici.La mamifere, fanerele sunt reprezentate de par, lana, copite, ongloane,unghii si coarne, iar la pasari de pene, cioc, gheare, pinteni si solzi.

Parul

Parul (pilus) este o formatiune cornoasa, filiforma, flexibila, caracteristica mamiferelor. Prezinta o portiune libera, tulpina (sau tija) si o portiune profunda, localizata in piele sau radacina, ce se termina printr-o dilatatie ovoida, numita bulb pilos.

Bulbul pilos (bulbus pili) prezinta o excavatie in care patrunde o masa de tesut conjunctiv lax, bogat vascularizata si inervata, ce formeaza papila (papilla pili).

Tija si radacina firului de par sunt constituite din trei structuri dispuse concentric: maduva, cortexul si cuticula.

- Maduva (medulla) ocupa centrul firului de par, fiind formata din doua sau trei randuri de celule cuboidale sau turtite. In segmentul proximal al radacinii, celulele maduvei sunt mari, cu nuclei ovoidali, solidarizate prin desmozomi si incarcate cu incluzii de grasime si pigment.

In segmentul distal al tijei, celulele maduvei se cheratinizeaza, incarcandu-se cu tricohialina, nucleii devin picnotici sau dispar. In final, celulele maduvei se transforma in vezicule pline cu aer.

Celulele maduvei au o forma si dispunere caracteristica la diverse specii de animale, fapt ce permite identificarea provenientei de specie. Astfel, la cabaline, celulele maduvei au o forma dreptunghiulara, cu marginile ondulate, fiind separate intre ele printr-un spatiu relativ larg. La bovine, celulele maduvei sunt turtite, cu margini relativ rectilinii.

Celulele medularei sunt mai inalte decat late, granulare si imprecis delimitate la suine. La canide, celulele maduvei sunt relativ patrate, cu margini drepte. Caprinele au celulele maduvei de forma triunghiulara, cu baza orientata spre radacina firului de par. La felide, celulele maduvei sunt turtite si dispuse pe 1 - 3 randuri. Leporidele au in maduva celule

dreptunghiulare, dispuse in mai multe randuri. La cervidee, celulele maduvei sunt poligonale, cu margini subtiri, dispuse in fagure de miere.Firele de lana sunt lipsite de maduva.

- Cortexul (cortex pili) sau scoarta formeaza masa principala a firului de par, ocupand: 2/3 din grosimea firului la hominide; 1/3 din grosime la cabaline, bovine, suine si canide; 1/6 din grosime la caprine si felide si 1/10 din grosime la leporide si cervidee.

Celulele scoartei sunt cuboidale, cu nuclei sferici sau ovoidali in radacina si devin aplatizate, degenerand progresiv spre extremitatea libera a firului de par. La nivelul tijei, celulele scoartei formeaza un strat dens, compact, fiind dispuse cu axul lung paralel cu lungimea firului. Pot contine resturi nucleare si granule de pigment, ce imprima culoarea. Sunt solidarizate intre ele prin desmozomi.

- Cuticula (cuticula pili) apare ca un strat superficial, foarte subtire. La nivelul tijei, celulele cuticulare (epitheiocytus cuticularis) se transforma in "solzi" cornosi, microscopici, clari, anucleati, dispusi transversal fata de axul tijei si cu marginea libera, orientata spre varful firului de par.

La animalele domestice, parul acopera in intregime corpul, cu exceptia unor zone precum: pernitele digitale, copita, ongloanele, glandul penian, jonctiunile cutomucoase, mameloanele etc.

Foliculul pilos (folliculus pili) cuprinde ca un sac radacina firului de par, fiind alcatuit din doua teci epiteliale (interna si externa), ce deriva din ectoderm, si o teaca conjunctivo-fibroasa, de origine mezodermica.

Teaca epiteliala interna (vagina epithelialis radicularis interna) cuprinde radacina firului de par pana la deschiderea canalelor glandelor sebacee. Este formata din trei straturi concentrice: epidermicula, stratul epitelial intern si stratul epitelial extern.

Epidermicula sau cuticula vaginalei (cuticula vaginalis) este formata din celule cheratinizate, anucleate, cu aspect de solzi, dispusi cu marginea libera orientata spre papila, angrenandu-se intim cu celulele cuticulei si realizand o solida implantare a firului de par in foliculul pilos.

Stratul epitelial intern (Huley) sau granular (stratum epitheliale internum s. granuliferum) cuprinde 2 - 6 randuri de celule incarcate cu granule de tricohialina.

Stratul epitelial extern (Henle) (stratum epitheliale externum s.pallidum) cuprinde un singur rand de celule poliedrice cheratinizate. In apropierea deschiderii glandelor sebacee, teaca epiteliala interna devine ondulata, formand mai multe cute foliculare circulare, dupa care

teaca se subtiaza, celulele se dezintegreaza, se desprind si intra in componenta sebumului.

Teaca epiteliala externa (vagina epithelialis radicularis externa) este compusa din mai multe straturi de celule asemanatoare celor din stratul spinos al epidermului. Numarul de straturi se reduce pe masura apropierii de bulbul pilos. La nivelul deschiderii superficiale a foliculului pilos, teaca epiteliala externa se continua cu epidermul. Este delimitata de teaca fibroasa printr-o membrana bazala groasa, denumita membrana vitroasa, din cauza aspectului sau sticlos.

Teaca fibroasa (vagina dermalis radicularis) cuprinde fibre de colagen si elastice, dispuse pe doua planuri, circular intern si longitudinal extern. Pe aceasta teaca se insera fibrele musculare netede ale muschilor arectori (sau erectori), ce delimiteaza un unghi ascutit cu deschiderea spre epiderm, in care sunt situate glandele sebacee. Muschii arectori sunt inervati de fibre vegetative, fiind foarte dezvoltati de-a lungul spinarii la canide, unde produc zburlirea parului. Contractia muschilor arectori in timpul perioadelor reci permite formarea unor mici pungi de aer in blana, cu rol termoreglator.

La nivelul bulbului pilos, celulele epiteliale care acopera papila dermica formeaza matricea celulara a parului. Ele genereaza cheratinocite, celule care se vor cheratiniza pentru a forma firul de par. Keratinocitele parului nu trec prin faza de cheratohialina, nu se descuameaza,contin putine lipide si mult sulf. Cheratina din firul de par este tare,fiind caracteristica pentru corn, pene si par. In timp ce in epiderma aparitia de noi cheratinocite este continua din cauza descuamarilor, in foliculul pilos, matricea celulara trece prin perioade de repaus, fara activitati mitotice, ce alterneaza cu perioade de diviziuni celulare. Activitatea ciclica a bulbului pilos este corelata cu schimburile sezonale ale parului la animale, cu naparlirea.

Perioada in care celulele matriceale ale bulbului pilos au o intensa activitate mitotica este denumita perioada anagena si corespunde cresterii parului. Dupa aceasta perioada, bulbul pilos intra intr-o faza regresiva denumita catagen. In timpul catagenului, proliferarea celulara descreste lent si, in final, inceteaza total, pana ce din bulb ramane o coloana redusa, dezorganizata, de celule. Bulbul este "impins" spre suprafata, pierzand legatura cu papila. Foliculul pilos intra intr-o faza de repaus de saptamani sau luni, denumita telogen. Firul de par ramane ancorat prin angrenarile cuticulei cu epidermicula, iar papila dermica este distantata de bulb si redusa la un restrans grup de celule, situat sub celulele matriceale ale bulbului.

O noua activitate mitotica si de cheratinizare se declanseaza atunci cand un nou fir de par se va forma. Din teaca epiteliala externa se dezvolta un mugure secundar, situat mai profund decat cel primar. In stadiul anagen, mugurii secundari cresc in profunzime, formand un nou bulb pilos in asociere cu o papila conjunctiva . Prin mitoze frecvente si prin cheratinizari succesive se produc organizarea si cresterea noului fir de par. Pe masura ce noul fir de par creste, radacina firului vechi este dislocata spre suprafata cutisului si eliminata.

Cresterea si caderea normala a firului de par (naparlirea) la animalele domestice se datoreaza activitatii mitotice si cheratinizarii ciclice a celulelor matriceale, fiind influentata de mai multi factori legati de sezon, ciclul luminos, temperatura si hormoni (steroizi, testosteron, adrenosteroizi si tiroidieni).

Pigmentul parului este produs de melanocitele epidermale dispuse deasupra papilei firului. Incaruntirea parului se datoreste incapacitatii melanocitelor din bulbul pilos de a produce tirozina.

Foliculii pilosi pot fi primari si secundari.

-Foliculii primari (folliculus pili primarius) au un diametru mai mare, sunt situati mai profund in derm  si se asociaza cu glande sebacee,sudoripare si cu un muschi arector. Ei dau nastere perilor primari.

- Foliculii secundari (folliculus pili secundarius) apar mai mici in diametru si sunt situati mai superficial. Pot avea o glanda sebacee, dar sunt lipsiti de glanda sudoripara si de muschi arector. Ei produc perii secundari.

Foliculul din care erupe un singur fir de par este numit folicul simplu. La carnivore si ovine exista foliculi complecsi (folliculus complexus),compusi dintr-un folicul primar si din mai multi foliculi secundari, dispusi in jurul celui primar. La nivelul deschiderii glandelor sebacee, foliculii fuzioneaza, astfel incat firele de par emerg printr-un singur orificiu folicular extern. Exista multe diferente in dispunerea foliculilor pilosi pe suprafata corpului animal. Cabalinele si bovinele au foliculi simpli, distribuiti uniform. La suine, foliculii simpli sunt dispusi in grupe de cate trei sau patru, delimitate de un tesut conjunctiv dens.

Analiza: ADN-ul exista in genomul uman Analiza: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea

Canidele prezinta foliculi compusi, ce genereaza un par primar lung,inconjurat de 3 - 9 peri secundari, ce emerg printr-o singura deschidere.Firul principal prezinta maduva si are un diametru de 150 µm, in timp ce firele secundare sunt lipsite de maduva si au 70 µm diametru. Foliculii compusi sunt dispusi in grupari de cate trei.

La felide, un folicul primar simplu este inconjurat de grupe de 3 - 5 foliculi compusi. In fiecare folicul compus exista trei fire de par primare si 6 - 12 fire de par secundare. Intregul smoc de peri iese la suprafata prin acelasi por. La felide se disting trei feluri de fire de par:

fire dimectoare, fire in spic si fire fine (lanugo).

La ovine exista regiuni cutanate restranse cu par gros (jar) pe fata si pe extremitatile membrelor, majoritatea suprafetei corpului fiind acoperita cu lana. Regiunile cu jar contin in principal foliculi simpli, in timp regiunile acoperite cu lana contin mari foliculi compusi. De regula,grupele de foliculi cuprind trei foliculi primari si mai multi foliculi secundari. Pe un milimetru patrat exista 10 - 80 fire de lana. Se intalnesc trei categorii de fire de par: jarul, parul scurt cu maduva de pe cap si extremitatile membrelor; parul mijlociu, cu maduva rudimentara,

gros, aspru, infipt adanc in hipoderm; lana, lipsita de maduva, cu o grosime intre 5 - 30 µm. Firul de lana este ondulat, prezentand 10 - 13 ondulatii pe milimetru. Celulele cuticulare sunt bine delimitate si intricate, fapt ce permite toarcerea lanei. Firul de lana este desfacut daca nu

este protejat de secretia glandelor sudoripare si sebacee, care formeaza usucul, ce confera luciul si elasticitatea lanii.

La caprine, foliculii primari se grupeaza cate trei, iar numarul foliculilor secundari variaza de la trei la sase pentru fiecare grup. La unele rase de iepuri (Chincilla), o grupare foliculara cuprinde 75 de fire, ce ies printr-un singur por folicular.

Mecanismele privind cresterea si schimbarea parului sunt inca  incomplet elucidate. La mamiferele salbatice, perii sunt inlocuiti annual, in anumite anotimpuri, prin procesul de naparlire. Rozatoarele de laborator isi schimba parul in valuri succesive, care incep ventral, dupa care progreseaza lateral si dorsal. Carnivorele au un model de naparlire in mozaic asincronizat, in care fiecare folicul isi are ritmul sau intrinsec.

Aspectul parului (luciu, tocire, crestere) poate furniza date despre starea generala a organismului.

Perii tactili

Perii tactili (pilus tactilis) sau senzoriali se gasesc la nivelul capului, fiind specializati pentru receptionarea excitatiilor tactile. Ei sunt generati de un folicul pilos foarte mare, ce cuprinde un sinus venos circular, situat intre straturile tecii fibroase (intern si extern). Sinusul

venos are rolul de a mentine in vecinatatea terminatiunilor nervoase o temperatura optima, favorabila receptionarii celor mai slabe excitatii.

La cabaline si rumegatoare, sinusul este parcurs longitudinal de trabecule fibroelastice. La suine si carnivore, stratul intern al tecii fibroase este foarte ingrosat, iar sinusul circular este lipsit de trabecule. Perii senzitivi sunt lipsiti de glande sudoripare. In schimb, numeroase terminatii dendritice ajung in teaca fibroasa a parului, in trabecule sinusale si in teaca epiteliala interna. Pe teaca fibroasa externa a foliculilor perilor tactili se insera fibre musculare striate, supuse controlului voluntar.

Perii senzitivi sunt intalniti sub forma de mustata la rozatoare si carnivore, si sub forma unor peri mari la solipede si suine.

Copita

Prezenta la mamiferele care fac sprijinul pe sol printr-un singur deget la fiecare membru, copita (ungula) reprezinta regiunea apexiala a degetului, invelita intr-o formatiune cornoasa. Indeplineste functii de protectie, de amortizare si de organ tactil.

In alcatuirea regiunii copitei intra o baza anatomica, ce cuprinde formatiuni osoase (falanga distala si o parte din falanga medie), articulare si tendinoase, invelite de un tegument modificat ce produce cutia de corn. Tegumentul regiunii apexiale este format din subcutis (hipoderm),  derm si epiderm (fig. 2.).

Fig. 2. Sectiune transversala prin peretele copitei:

1 - Baza osoasa; 2 - hipoderm; 3 - derm; 4 - lamela

podofiloasa; 5 - lamela cherafiloasa; 6 - tubi cornosi;

7 - glazura.

Hipodermul (sau subcutisul), redus cantitativ si format din tesut conjunctiv lax, este prezent numai in zonele in care dermul nu ajunge in contact direct cu baza anatomica.

Dermul (dermis s. corium) prezinta trei straturi: un strat periostal, rezultat din fuzionarea periostului cu stratul profund al dermului, cuprinde tesut conjunctiv dens, fibros, sarac in celule; un strat reticulat,format din tesut conjunctiv dens, fibros, bogat vascularizat, cu numeroase fibre elastice si nervoase; un strat papilar, bogat in celule, fibre conjunctive, terminatii nervoase si numerosi corpusculi senzitivi (Pacini, Krause).

Impreuna cu o parte din straturile epidermului (stratul generator si primele randuri de celule din stratul spinos), dermul formeaza o componenta macroscopica, denumit membrana cheratogena, ce produce cutia de corn a copitei. Membrana cheratogena se sistematizeaza intr-o portiune parietala, ce genereaza peretele cutiei de corn, si o portiune soleara, ce   produce cornul din care sunt formate talpa si furcuta. La nivelul portiunii parietale a membranei cheratogene se disting trei zone morfogenetice: bureletul perioplic, bureletul cutidural si podofilul.

- Bureletul perioplic (corium limbi) cuprinde dermul papilar, situat la marginea coronara, facand trecerea intre membrana cheratogena si cutisul membrului.

- Bureletul cutidural (corium coronae) este dermul papilar care produce cea mai mare cantitate din cornul copitei. Podofilul reprezinta dermul lamelar, avand o functie cheratogena redusa, dar indeplinind, in principal, un rol cheratofor.

Stratul papilar al dermului prezinta aspecte diferite in diversele regiuni ale membranei cheratogene. La nivelul bureletelor (perioplic si cutidural), la nivelul talpii si furcutei, papilele dermice sunt filiforme. In restul portiunii parietale a membranei cheratogene, papilele dermice au un aspect lamelat (dermis lamellata). Pe o membrana cheratogena exista aproximativ 500 - 600 lamele primare orientate vertical, mai inalte spre marginea soleara. La cabaline, pe fiecare lamela se gasese 100 - 200 de lamele dermice secundare, ce maresc suprafata de adeziune dintre derm si epiderm. Totalitatea papilelor dermice larnelare formeaza tesutul podofilos al copitei (corium parietalis), in timp ce papilele dermice filiforme de pe portiunea soleara formeaza tesutul velutos sau catifelat al copitei (corium soleare); ambele "tesuturi" sunt puternic vascularizate si extremde sensibile, fiind prevazute cu numerosi corpusculi senzitivi (Pacini si Krause).

La nivelul zonei parietale a copitei, dermul se interpune intre epiderm si baza anatomica, realizand o puternica legatura intre formatiunile cornoase si cele osteo-artro-tendinoase. Dermul parietal cuprinde o bogata retea de artere si vene avalvulate ce reduc compresiunile cutiei de corn pe falanga distala si favorizeaza circulatia venoasa. La nivelul talpii, dermul da nastere la papile filiforme lungi si se continua cu periostul fetei ventrale a falangei distale. Dermul furcutei prezinta papile filiforme scurte. Tesutul conjunctiv dermic se continua in cuzinetul digital (palmar sau plantar), o formatiune hipodermica cu rol de amortizare, format dintr-o masa de tesut adipos, intersectata de fascicule de fibre de colagen si elastice. La cabaline, cuzinetul este flancat de doua placi fibrocartilaginoase, denumite fibrocartilaje complementare, componente ale aparaturii de amortizare. O serie de glande sudoripare merocrine ramificate se gasesc in dermul care acopera furcuta. Canalul lor formeaza un traiect relativ sinuos prin derm si spiralat in epidermul furcutei.

Epidermul (epidermis) regiunii copitei sufera puternice modificari fata de epidermul tegumentar, participand la structurarea cutiei de corn (impropriu denumita "copita"). Cutia de corn (capsula ungulae) prezinta o portiune parietala, care se prelungeste caudal cu barele (pars inflexa), si o poritune soleara, care cuprinde talpa propriu-zisa (epidermis soleae) si furcuta (cuneus corneus). Peretele cutiei de corn este format din trei straturi: extern, mijlociu si intern.

- Stratul extern (tectorial, periopla sau glazura) este un strat subtire de corn moale, elastic, lucios, care acopera peretele si bulbii copitei. Lipseste in regiunea barelor si la animalele batrane. Este produs de stratul generator care acopera bureletul perioplic. Bureletul perioplic apare intens vascularizat, cu papile fine, orientate spre fata soleara. El produce, sustine si hraneste periopla. Periopla este lipsita de structuri tubulare, fiind formata din cateva randuri de celule cornificate plate.Periopla protejeaza peretele de uscare prin deshidratare.

- Stratul mijlociu sau epiderma tubulara (epidermis tubularis) este constituit din corn tubar si corn intertubar, reprezentand masa principala a peretelui cutiei de corn. Tubii cornosi sunt orientati paralel cu suprafata externa a peretelui cutiei de corn. Pe sectiune transversala,

tubii apar circulari, ovalari sau neregulati, avand o zona centrala cu corn alb, moale, asemanatoare maduvei firului de par. In peretele tubului, celulele cornificate sunt dispuse in trei zone: o zona interna, ce contine celule cornificate dispuse dupa un model helicoidal, cu spire laxe; o zona mijlocie, cu celule dispuse intr-o helicoida cu spire laxe si o zona externa, cu celule dispuse helicoidal strans. Aceasta dispunere helicoidala a celulelor in tubii cornosi confera elasticitate peretelui cutiei de corn, atenuand socurile atunci cand cutia de corn este lovita de o suprafata dura. Cornul intertubar umple spatiile dintre tubii cornosi,fiind format din celule cornificate, orientate paralel cu fata soleara.

Cornul din stratul mijlociu al peretelui cutiei de corn este produs de celulele stratului generator al epidermului care acopera dermul bureletului cutidural, o zona de tesut conjunctiv, inalt vascularizat, cu papile filiforme lungi, orientate ventral, care se extind pe o mica distanta incentrul tubilor de corn. Celulele generatoare care acopera varful papilelor produc un corn alb, moale, ce ocupa centrul tubilor, iar celulele generatoare situate pe versantii papilelor produc cornul tare din peretele tubilor. Celulele generatoare care acopera suprafetele interpapilare ale

bureletului perioplic produc cornul intertubar. Dermul bureletului cutidural este compus din fascicule conjunctive dense si din numeroase vase de sange.

La cabaline, pe fata externa a stratului mijlociu, tubii cornosi sunt foarte fini, ca niste fibre, formati dintr-un corn intermediar produs de bureletul perioplic. Ei alcatuiesc un strat marginal moale, elastic, lucios,interpus intre periopla si stratul tubular. Ca si periopla, stratul marginal acopera numai jumatatea proximala a fetei externe a peretelui, lipsind complet la animalele batrane.

In evolutia spre cornificare, epiteliul care acopera papilele filiforme ale bureletului cutidural nu prezinta stratul granular si lucidum si nu se incarca cu eleidina. Rezulta, astfel, un corn cu o consistenta mai densa decat a cornului din stratul marginal, care trece prin straturile generator si lucidum.

Prin activitatea stratului generator ce acopera papilele filiforme ale bureletului cutidural si perioplic, se realizeaza cresterea in lungime a peretelui cutiei de corn, iar cele doua burelete formeaza patul fertil al copitei.

- Stratul intern, lamelar (stratum lamellatum) este format din stratul generator si unul sau doua randuri de celule din stratul spinos alepidermului care acopera podofilul.

Tesutul epidermic din stratul lamelar formeaza aproximativ 600 de lamele primare, cornificate, orientate vertical, desprinse de pe fata interna a stratului mijlociu si angrenate cu lamelele podofilului. De pe fiecare lama primara se desprind perpendicular sau oblic, 100 - 200 de lame secundare.

Lamele epidermice primare sunt produse de stratul generator al epidermului care acopera lamele podofilului dermic. Pe masura ce se produc, celulele se cornifica, fiind deplasate spre stratul mijlociu al cutiei de corn. Lamele epidermice secundare se cornifica numai partial si prezinta sensibilitate, fiind inervate. Stratul generator al fiecarei lame secundare imbraca lamele dermice secundare, formand stranse interdigitatii. Centrul fiecarei lame secundare este format din celulele stratului generator ce se divid, producand celule ce se vor cornifica.

La nivelul talpii propriu-zise, cornul este format din corn tubar si intertubar. Cornul talpii este mai sfaramicios, trecand prin straturile granular si lucid si incarcandu-se cu cheratohialina si eleidina. Straturile superficiale ale cornului talpii se descuameaza. La nivelul jonctiunii

dintre lamele kerofilului si cornul talpii se circumscrie linia alba, care marcheaza limita dintre formatiunile insensibile si cele sensibile, fiind folosite ca punct de reper pentru potcovit.

Cornul barelor si al furcutei este un corn moale, elastic, tubar si intertubar, incomplet cheratinizat, mai neted decat al peretelui si al talpii.

Castanele si pintenii cabalinelor sunt formati din corn tubar si intertubar. Dermul lor prezinta papile lungi, intens vascularizate. Sunt lipsite de peri si glande.

Ongloanele

Prezente la rumegatoare si suine, ongloanele au o histostructura asemanatoare cu a copitei. Stratul lamelar intern cuprinde numai lamele primare inalte, dar scurte, lipsite de lamele secundare, ceea ce face ca atasarea cutiei de corn sa fie mai slaba.

La nivelul fetei soleare, talpa este redusa in suprafata, dar structurata ca si la cabaline. Lipseste furcuta, iar un calcai proeminent si intins ocupa o parte a fetei soleare, fiind acoperit de un corn moale, subtire, putin rezistent.

Ongloanele secundare, prezente la rumegatoare si suine, reprezinta vestigii digitale, acoperite cu material cornos si derm, cu aceeasi histostructura ca si ongloanele principale.

Unghiile

Sunt formatiuni cornoase care invelesc si protejeaza falanga distala a fiecarui deget la carnivore. Fiecare unghie prezinta un perete si o portiune soleara sau talpa.

Peretele unghiei acopera fetele dorso-laterale ale degetului, fara a face sprijin pe sol. Inre peretele cornos al unghiei si falanga distala se interpune un derm fibros, mai dezvoltat in regiunea dorso-mediana unde prezinta o proeminenta cu aspect de burelet. La limitele dintre bureletul dorsal si dermul de pe fetele laterale sunt prezente, pe fiecare parte, cateva papile dermice foarte inalte. Papilele dermice lipsesc pe suprafata bureletului dorsal, iar pe fetele laterale ale degetului, sunt mici si neregulate.

Epidermul care acopera bureletul dorsal este format dintr-un strat gros de celule spinoase si un strat foarte gros, intens pigmentat, de celule cornoase. Stratul cornos cuprinde un corn mai dens si rezistent,care nu a trecut prin stratul granulos si lucidum, acestea fiind absente.Stratul cornos acopera si fetele laterale ale varfului degetului, subtiindu-se treptat.

Pe fata dorsala, la limita dintre formatiunea cornoasa unguala si tegument, se observa o cuta a pielii. Aceasta cuta adera prin fata ventrala la stratul cornos al unghiei, iar pe fata dorsala prezinta par, glande sebacee si sudoripare.

Fata soleara a fiecarui deget prezinta o portiune craniala, invelita de unghie si o portiune caudala, ocupata de pernuta digitala, limita dintre ele fiind marcata de un sant adanc. In portiunea craniala, corionul este format din tesut conjunctiv dens, cu numeroase fibre de colagen, elastice si vase de sange. Epidermul acestei zone prezinta strat granulos si lucid, incat produc un corn friabil, ce se descuameaza usor. Acest corn este acoperit partial de marginile laterale ale peretelui cornos.

Cornul (cornu)

Este o formatiune cutanata cornoasa care imbraca apofizele cornuale ale osului frontal. Cuprinde in structura sa epiderm, derm si hipoderm.

Dermul cornual adera la periost formand, impreuna cu el, un strat periostal. Peste stratul periostal se suprapune stratul reticulat, care cuprinde putine celule conjunctive, numeroase fibre conjunctive, vase de sange si fibre senzitive. Stratul papilar al dermului cornual prezinta

papile subtiri si inalte, mai dese in regiunea bazei cornului, si mai rare catre varf. Hipodermul, foarte redus, este prezent numai la baza cornului si cuprinde un tesut conjunctiv dens, intens vascularizat.

Epidermul cornual este lipsit de straturile granulos si lucidum. Stratul cornos este cel mai dezvoltat si apare mai abundent catre varful cornului. Cornul este tubar si intertubar, fiind produs, ca si copita, prin activitatea stratului generator al epidermului, care imbraca papilele

dermice. La bovidee, papilele dermice sunt mai dese, iar tubii contorti sunt fini si foarte numerosi. Pe suprafata stratului cornos se depune un strat de corn fin, moale, asemanator perioplei, denumit epiceras, format la radacina cornului si extins numai pe o mica portiune spre varful cornului.

Cresterea cornului se realizeaza ciclic, numai in perioadele in care irigarea papilelor dermice este mai abundenta, fiind modulata hormonal.La cervidee, cresterea, maturarea si pierderea coarnelor se manifesta sezonal. Osul cornual se dezvolta printr-un gen de osificare encondrala.Mugurele cornual creste rapid, fiind invelit, la inceput, de tegument.Dupa maturarea cornului, tegumentul se necrozeaza si este inlaturat prin frecare. In functie de sezon, la baza cornului se dezvolta o zona de extirpare, care permite inlaturarea coarnelor si reluarea procesului in anul viitor. Viteza de crestere poate atinge 1 cm pe zi. Coarnele ramifi-

cate, caracteristice masculilor, au aceeasi structura si dezvoltare. La girafa, apofizele cornuale raman invelite in cutis si nu se schimba anual. Cornul rinocerilor este formt din aceeasi substanta cornoasa ca si parul.