Pancreasul endocrin - capilare si acini serosi

Pancreasul endocrin

Pancreasul endocrin este format din insule pancreatice (insulae pancreaticae) (Langerhans), care reprezinta aproximativ 1 - 2% din greutatea parenchimului. Insulele pancreatice au forme variate, sferice sau ovale, fiind delimitate de acinii pancreatici adiacenti printr-un tesut conjunctiv fin. Cele mai multe insule se gasesc in coada pancreasului, iar la canide lipsesc la nivelul extremitatii lobului pancreatic drept.

In cadrul insulelor, endocrinocitele sunt dispuse in cordoane anastomozate neregulat, printre care se gasesc capilare de tip sinusoid. Exista mai multe tipuri de endocrinocite (A, B, C, D si F) (fig. 8.).

Fig. 8. Pancreasul endocrin

1 - insule pancreatice; 2 - capilare: 3 - acini serosi.

Endocrinocitele alfa - A sau glucagonocitele sunt celule mari, poligonale, cu nucleu eucromatic, puternic incizat sau lobulat, la celulele active. In citoplasma, contin granulatii acidofile sau argirofile. Granulele sunt delimitate de membrana, prezentand un centru electronodens, inconjurat de o zona periferica luminoasa. Reticulul endoplasmic rugos, complexul Golgi si mitocondriile sunt mai putin dezvoltate ca in celulele B.

Endocrinocitele A produc glucagonul, un hormon hiperglicemiant, reprezentand 5 - 30% din populatia celulara a insulelor. La suine, numarul celulelor A descreste de la 50% la animalele nou-nascute la 8 - 30% la animalele adulte. La canide, celulele A lipsesc in extremitatea lobului pancreatic drept. La cabaline, celulele A ocupa centrul insuleler, iar la taurine si bubaline tind sa se dispuna la periferie.

Glucagonul contracareaza efectul hipoglicemiant al insulinei prin descompunerea glicogenulul hepatic si eliberarea glucozei. Celulele A pot fi distruse selectiv prin administrarea de saruri de cobalt.

Endocrinocitele beta - B sau insulinocitele apar mai mici, imprecis delimitate, poliedrice, neargirofile. Celulele B au un nucleu sferoidal, usor zimtat si nucleolat. Contin numeroase granule intracitoplasmatice, solubile in alcool. La canide, felide si hominide, granulele celulelor B sunt dispuse sferoidal sau rectangular, continand insulina cristalizata, in centru, si o membrana periferica. Se intalnesc si granule mai putin dense, denumite progranule, care contin proinsulina. Diferenta fata de granulele din celulele A consta in marimea lor si in densitatea electronica. Reticulul endoplasmic rugos este mai putin abundent decat in celulele A, complexul Golgi este mai dezvoltat, iar mitocondriile sunt mai mari. Nucleul este sferoidal si mai mic decat in celulele A.

Endocrinocitele B ocupa 60 - 80% din populatia celulelor insulare, ajungand la ovine pana la 98% (Dellmann, 1987). La cabaline sunt dispuse la periferia insulelor, iar la taurine, in centrul acestora. Celulele B realizeaza contacte cu numeroase fibre nervoase de origine simpatica si parasimpatica. Produc insulina, hormon hipoglicemiant, ce favorizeaza depunerea glicogenului in ficat si muschi, precum si transformarea acestuia in tesut adipos de rezerva. Aloxanul distruge selectiv celulele B, fiind intrebuintat pentru producerea experimentala a diabetului.

Endocrinocitele C apar neregulate sau slab granulate, reprezentand precursori ai celorlalte tipuri de celule din insulele pancretice (Dellmann - 1998). Cu ajutorul anticorpilor imunofluorescenti s-a observat ca produc gastrina, fiind asemanatoare cu celulele cromafine din mucoasa gastrica si duodenala.

Analiza: ADN-ul exista in genomul uman Analiza: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea

etc. ).

Tesutul conjunctiv dintr-un muschi scheletic ocupa circa 10 % din volumul sau, compartimentand muschiul in fascicule si facilitand contractia independenta a fasciculelor. Componentele conjunctive intramusculare indeplinesc un rol important in reglarea si integrarea contractiei unui muschi scheletic. Intrucat fiecare fibra musculara se contracta dupa legea "tot sau nimic", tesutul conjunctiv intramuscular permite o coordonare sub control nervos a contractiei muschiului ca organ unitar.

Cantitatea de tesut conjunctiv dintr-un muschi confera consistenta muschiului respectiv si calitatile sale alimentare. Cu cat un muschi scheletic contine mai putin tesut conjunctiv, cu atat este mai apreciat (exemplu, muschiul psoas). In tesutul conjunctiv intramuscular se observa

nuclei de celule endoteliale, de fibroblaste  si de neurolemnocite, care apar mai mici si densi, heterocromatici, decat nucleii fibrelor musculare. Proportia dintre aceste tipuri de nuclei variaza in functie de varsta.

2. Dezvoltarea musculaturii

Muschii scheletici, cu exceptia celor proveniti din mezoblastul arcurilor branhiale, se dezvolta di

Endocrinocitele delta sau celulele D sunt relativ rare (ocupand 5% la canide), situate la periferia insulelor, in vecinatatea celulelor A. Prezinta o marcata polaritate vasculara. Contin granule cu o densitate electronica moderata, delimitate de o endomembrana. Ele sintetizeaza somatostatinul, un hormon de crestere.

Endocrinocitele F, descrise la canide, produc o polipeptida pancreatica, ce stimuleaza secretia gastrica, inhiba motilitatea intestinala si secretia biliara. Formeaza o populatie de celule mici, granulate, fiind considerate ca o varietate de celule care produc horomoni gastro-entero-pancreatici, precum polipeptida pancreatica, polipeptida intestinala vasoactiva, colecistokininul sau pancreoziminul.

Vascularizatia insulelor pancreatice este realizata de o retea densa de capilare sinusoide cu rol trofic si functional. Capilarele apar foarte dilatate. Vasele limfatice se gasesc numal in jurul insulelor.

Fibrele nervoase simpatice ajung la insule insotind vasele sanguine. Fibrele parasimpatice axonale patrund in insule independent de vasele sanguine si stabilesc cu celulele insulare contacte denumite complexe neuroinsulare. La canide si felide se observa corpusculi Vater Pacini, dispusi periinsular. La alte specii se intallnesc microganglioni nervosi.

Ponderea fractiunii endocrine fata de cea exocrina a pancreasulul variaza de la o specie la alta, fiind de: 20 % la bovinele adulte, 6 - 7 % la tineretul bovin, 5 - 6 % la suine, 10% la cabaline si 3% la caprine. Numarul insulelor creste la cainii hraniti cu grasimi si glucide, dar scade sub influenza infometariil. La pasari, endocrinocitele B sunt foarte rare, iar glicogenul, mucopoliglucidele acide, riboproteinele si fosfataza alcalina au aceeasi dispunere intracelulara si variatie cantitativa ca si la suine.

1. Organogeneza pancreasului endocrin

Insulele pancreatice (Langerhans) se formeaza prin transformarea unor acini sau a unor conducte secretoare. Unele celule secretoare din acin se divid pe axul bazalo-apical si se plaseaza in apropierea membranei bazale, acumuland numeroase granule de secretie. Aceste celule ce pierd raportul cu lumenul acinului, se grupeaza pe capilarele sanguine, formand insule. Primele insule apar in mugurele pancreatic dorsal, din care se formeaza coada pancreasului. Aici, numarul si volumul insulelor este mult crescut fata de corpul si coada pancreasului.

La pasari si reptile, coada pancreasului este formata aproape in totalitate din insule Langerhans. La suine, pancreasul endocrin se diferentiaza in ultimile 15 zile ale vietiii foetale, la cobai in primele 40 de zile de dezvoltare intrauterina, iar la hominide la sfarsitul lunii a treia.