Articulatiile - articulatiile fibroase, cartilaginoase, sinoviale

ARTICULATIILE

Articulatiile (articulationes) sunt structuri anatomice, constituite dintr-o serie de tesuturi care asigura legatura dintre doua sau mai multe oase. Articulatiile se diferentiaza din mezodermul embrionar, impreuna cu oasele care le compun. Exista mai multe tipuri morfologice de articulatii in functie de gradul de mobilitate si de natura tesutului care asigura. legatura intre oase. Nomina anatomica veterinaria (1983) distinge trei tipuri de articulatii: fibroase, cartalaginoase si sinoviale.

1. Articulatiile fibroase

Articulatiile fibroase, reprezentate de sindesmoze, suturi si gomfoze,  realizeaza legatura intre piesele osoase componente prin tesutul conjunctiv dens. In cazul sindesmozelor, legatura dintre oase se face prin ligamente interoase lungi. In suturi, tesutul conjunctiv formeaza un ligament sutural scurt, intre marginile oaselor. Gomfozele se intalnesc la implantarea dintilor in alveole, unde tesutul conjunctiv formeaza ligamentul alveolodentar.

Articulatiile cartilaginoase

Articulatiile cartilaginoase au ca mijloc de legatura intre oase tesutul cartilaginos hialin sau fibros. Sunt reprezentate de sincondroze (intalnite intre corpurile vertebrale sau sternebrale, intre oasele de la baza craniului) si simfize, cand legaturile intre oase de realizeaza in plan median

(exemplu: simfiza ischiopubiana) prin tesut cartilaginos fibros. Atat simfizele, cat si suturile pot evolua in sinostoze prin transformarea formatiunilor fibroase sau cartilaginoase de legatura in tesut osos.

3. Articulatiile sinoviale

Articulatiile sinoviale (articulationes synoviales) sau diartrodiale sunt articulatii mobile, caracterizate prin prezenta unei cavitati articulare,delimitata de o capsula articulara si de suprafete articulare acoperite de un cartilaj articular (fig. ).

Fig.  Schema unei articulatii sinoviale:

I - II - Celule sinoviale.

1 - Membrana sinoviala; 2 - Periost; 3 - Fund de sac; 4 - Cartilaj articular;

5 - Menisc articular; 6 - Epiteliu sinovial.

Cartilajul articular. Cartilajul articular, lipsit de pericondru, prezinta patru straturi imprecis delimitate: superficial, intermediar, profund si mineralizat. Stratul superficial contine condrocite mici, turtite, si fibre de colagen cu axul lung, orientat paralel cu suprafata articulara. Stratul intermediar sau de tranzitie cuprinde condrocite mari, sferice, mature,asezate in coloane perpendiculare pe suprafata articulara. Fibrele de colagen au aceeasi dispunere. Stratul matur cuprinde celule mature hipertrofice. Stratul mineralizat ia contact cu suprafata osoasa articulara,

Analiza: ADN-ul exista in genomul uman Analiza: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea

cuprinde fibre de colagen perpendiculare care patrund in os. Printre fasciculele de fibre de colagen se intalnesc rare fibre elastice, care asigura posibilitatea amortizarii socurilor. Cartilajul articular este lipsit de nervi si vase, hranindu-se prin difuziune din lichidul articular.

Glicozaminoglicanii (condroitin sulfatul, cheratan sulfatul si acidul hialuronic), care se gasesc in substanta fundamentala a cartilajului articular, se leaga de apa producand imbibarea matricei cartilaginoase. Atunci cand se exercita presiuni pe suprafetele articulare, apa este eliberata, lubre fiind articulatia. In cazul in care compresiunile inceteaza sau se reduc, fluidul articular este resorbit. Se realizeaza astfel o pompa eficienta pentru transportul substantelor nutritive si metabolice prin cartilajul articular.

Capsula articulara. Capsula articulara este formata de continuarea periostului de pe un os pe altul, inconjurand articulatia ca un manson.In stuctura sa intra: un strat extern, fibros si un strat intern, sinovial.

Stratul extern sau ligamentul capsular contine fibre de colagen de natura periostala, dispuse longitudinal sau oblic, ce se pot aglomera structurand ligamentele colaterale. Ligamentul capsular prezinta zone mai sarace in fibre, pe unde herniaza membrana sinoviala, formand funduri de sac. Matricea interfibrilara apare relativ abundenta la periferia capsulei articulare, iar fibroblastele sunt relativ frecvente, transformandu-se in condroblaste la nivelul zonelor de insertie pe os.

Stratul intern al capsulei articulare sau membrana sinoviala captuseste ligamentul capsular si alte formatiuni intraarticulare, inserandu-se pe circumferinta cartilajelor articulare, pe care nu le acopera. Membranasinoviala este alcatuita din tesut conjunctiv putin dens, cu un numar redus de fibre de colagen, cu fibre elastice, fibroblaste si adipocite. Sinoviala trimite inspre cavitatea articulara prelungiri cu aspect de plici sau vili sinoviali, care au un ax conjunctiv, bogat in artere si capilare. In membrana sinoviala periferica se disting doua straturi: strat extern, vascular, atasat strans de ligamentul capsular, format dintr-o retea vasculara densa, cu numeroase terminatiuni nervoase si tesut adipos; un strat intern,foarte subtire, format din celule sinoviale, cuboidale, de origine mezenchimala, dispuse ca intr-un epiteliu sirnplu, care se aplatizeaza la presiuni mari.

Celulele sinoviale sau sinoviocitele sunt de doua feluri: fagocitare si secretorii. Sinoviocitele fagocitare (celulele I sau M) sunt asemanatoare macrofagelor, prezentand in citoplasma numerosi lizozomi, un complex Golgi dezvoltat si un redus reticul endoplasmic rugos. Sinoviocitele secretorii (celulele II sau F) apar mai dense la fluxul de electroni, iar reticulul endoplasmic rugos este foarte dezvoltat. Ele secreta proteine si acid hialuronic, pe care le exociteaza in lichidul sinovial. Nu exista jonctiuni stranse intre celulele sinoviale si nici cu membrana bazala. Sinoviocitele participa

la realizarea schimburilor dintre sangele din capilare si lichidul sinovial din cavitatea articulara, impiedicand trecerea proteinelor serice. Capilare sanguine si limfatice aprovizioneaza membrana sinoviala cu substantele necesare producerii lichidului articular de catre sinoviocitele secretorii.

Sinoviocitele fagociatare indeparteaza detritusurile celulare din cavitatea articulara.

Lichidul sinovial. Lichidul sinovial reprezinta un dializat al plasmei sanguine, ce umple spatiul cavitatii articulare. Este limpede, incolor sau palid galbui. Contine ioni de clor, fosfati, bicarbonati si neelectroliti in aceleasi concentratii ca si in sange. Nivelul glucozei este mai scazut,

iar raportul globulinelor apare mai ridicat, deoarece membrana sinoviala este permeabila pentru moleculele mici. In lichidul sinovial lipseste fibrinogenul, dar se gaseste o cantitate mare de acid hialuronic puternic polimerizat. Acidul hialuronic confera vascozitate si proprietati lubrefiante

lichidului sinovial. Totodata, controleaza mobilitatea cationilor, rata de difuziune a particulelor si moleculelor mari, inhiband sedimentarea acestora. Tot acidul hialuronic regleaza componenta proteica a lichiduluiarticular, intervenind ca un factor in ciclul nutritional al cartilajului vascular.

In lichidul sinovial mai sunt prezente proteaze, fosfataza alcalina,monocite, macrofage, celule mezenchimale, celule sinoviale descuamate si diverse categorii de leucocite. Lichidul sinovial lubrefiaza suprafetele articulare si asigura nutritia cartilajului articular avascular. Proportia

dintre aceste elemente se modifica in inflamatiile articulare.

Tesutul conjunctiv periarticular apare foarte vascularizat si inervat,incat inflamarea lui genereaza o sensibilitate crescuta zonelor articulare.

4. Dezvoltarea articulaTiilor

Articulatiile se diferentiaza din mezenchimul situat intre doua viitoare raze osoase. In articulatiile mobile (diartroze), din mezenchimul local se diferentiaza cartilajul articular ce acopera suprafetele in contact. Prin clivarea mezenchimului se formeaza cavitatea articulara. Pericondrul va deveni periost si va forma capsula articulara. Pe fata interna a capsulei, celulele mezenchimale vor genera membrana sinoviala. In articulatiile cu structuri intraarticulare (discuri sau meniscuri),  mezenchimul din zona articulara va genera aceste structuri.

In alte tipuri de articulatii, mezenchimul va deveni tesut fibros, formand ligamentele si membranele interosoase, sau va deveni tesut cartilaginos, formand sincondroze.

Tulburarile de dezvoltare ale articulatiilor sunt rare, fiind determinate de dezvoltarea anormala a oaselor ce participa la articulatii. La taurine, s-au descris siutatii de anchiloza generalizata.