Fiziologia glandelor endocrine - glanda tiroida, glandele paratiroide

Tema: - Fiziologia glandelor endocrine:

Subiect

fiziologia tiroidei si glandelor paratiroide: determinarea metabolismului bazal, reflexografia

Fiziologia glandelor endocrine

Glanda tiroida

Hormonii tiroidieni, tirosina (T₄) si triiodotironina (T₃) sunt sintetizati de celulele foliculare iar calcitonina se secreta din celulele parafoliculare.

In forma circulanta, hormonii (T₄ si mai putin T₃) sunt legati de proteine, in ordinea afinitatii: de globuline (TBG), prealbumine (TBPA) si albumine (TBA).

Doar fractiunea libera (0,03% din T₄ si 0,3% din T₃) este activa la nivel tisular si este factor de reglare a axului hipofizo-tiroidian.

Timpul de injumatatire al T₄ este de 6-7 zile, al T₃ de 2-3 zile. T₃ este de 3 ori mai activ decat T₄.

La nivel periferic, aproximativ 30% din tiroxina circulanta este convertita in T₃.

Studiul functiilor normale si patologice ale glandei tiroide impune deseori, ca si in cazul altor glande cu secretie interna, extirparea ei ca mijloc sigur de producere a fenomenelor de insuficienta tiroidiana experimentala.

Ablatia exclusiva a tiroidei este insa greu de realizat la rozatoare si animale mici in general.

Odata cu tiroida sunt indepartate total sau partial si paratiroidele, a caror lipsa poate fi supleata pana la un punct printr-un surplus de calciu in alimentatie.

Tiroidectomia la sobolan comporta urmatorii timpi importanti:

Animalul anesteziat cu eter este fixat in pozitie dorsala cu capul in extensie. Se face o incizie mediana de aproximativ 2 cm in dreptul cartilagiului tiroid si se ajunge astfel al muschii sternomastoidieni si sternohioidieni, care se indeparteaza pentru a pune in evidenta tiroida bilobata, dispusa pretraheal sub cartilagiul tiroid.

Se diseca glanda cu atentie sub lupa si se scoate in intregime dupa ligatura prealabila a vaselor, evitandu-se lezarea nervului recurent situat sub polul inferior al celor doi lobi.

Interventia astfel efectuata este de fapt o tireoparatiroidectomie.

Dupa ce s-a controlat inca odata suprafata anterolaterala a traheei in vederea indepartarii eventualelor resturi glandulare, se reface atat planul musculos cat si cel cutanat prin cateva puncte de sutura.

Animalele vor primi postoperator o solutie de 1% lactat de calciu in apa de baut.

Incovenientele tiroidectomiei de la sobolan pot fi evitate daca se lucreaza pe caine, pisica sau iepure, la care extirparea exclusiva a tiroidelor devine posibila.

Explorarea functionala a glandei tiroide se realizeaza prin probe directe si indirecte.

Probe indirecte de explorare tiroidiana:

Metabolismul bazal (MB):

Masoara consumul de oxigen in conditii bazale. Produsul cantitatii de oxigen (in litri) cu echivalentul caloric mediu al unui litru de oxigen (4,83 calorii la un coeficient respirator de 0,02) permite determinarea valorilor absolute.

Rezultatele se exprima insa procentual de valorile normale in functie de: varsta, sex si suprafata corporala (din tabele).

La populatia din tara noastra valorile normale se situeaza intre 0 si +15%. In hipertiroidie se produc cresteri de +95% iar in hipotiroidie scaderi la aproximativ +80% din normal.

Valorile M.B. sunt influentate mai ales in sensul cresterii de numerosi factori extratiroidieni. Din acest motiv valoarea clinica a probei trebuie apreciata cu precautie.

Cresteri ale metabolismului bazal pot fi determinate de:

stari febrile

boli ale sistemului nervos:

o       nevroza astenica

o       manie

boli cardiovasculare:

o       hipertensiune arteriala

o       stenoza aortica

boli respiratorii:

o       emfizem etc.

boli hemoragice:

Eseu: Musculatura genunchiului - muschi cu actiune principala si secundara Referat: Olimpiada de Biologie - subiecte

o       leucemie

o       anemie severa

boli endocrine:

o       diabet insipid

o       feocromocitom

sarcina.

Scaderi ale M.B. pot apare in:

denutritie

boala Addison

nefroza

Reflexograma achiliana:

Masoara durata relaxarii musculare in timpul reflexului provocat prin percutarea tendonului lui Achile. Valorile normale: 240-340 msec. Relaxarea este mai rapida in hipertiroidie (dar nu constant) si mai lenta in hipotiroidie.

Colesterolemia:

Scade in hipertiroidism si creste in hipotiroidism.

Probe directe de explorare tiroidiana:

Aceste probe pot fi:

bazale (determinari de hormoni sau iod in plasma)

dinamice (teste de apreciere a raspunsului tiroidian la diferite solicitari)

Probe directe bazale:

Dozarea tiroxinei si T₃ serice:

Se realizeaza radioimunologic prin tehnica Murphy-Patte.

Valorile normale RIA sunt:

pentru T₄ de 6-12 μg/100 ml;

pentru T₃ de 0,075-0,175 μg/100 ml.

Iodul legat proteic (PBI)

Determinarea a reprezentat multa vreme singura cale de apreciere a nivelului T₄ si T₃ seric.

Valori normale: 4-8 μg/100 ml.

Iodocaptarea tiroidiana:

In principiu consta din determinarea capacitatii glandei tiroide de a capta iodul radioactiv (I¹³¹ sau I¹³²) administrat in circulatia pacientului (2-15 microli).

Valori normale:

la 2 ore: 3-10%

la 24 ore: 8-30%

Dozarea TSH seric:

Este indicata pentru diagnosticul de hipotiroidism primar. Prin metoda radioimunologica valorile normale sunt sub 2 ng/ml sec.

Cresterile apar in hipotiroidismul primar sau in tumori secretoare de TSH:

Probe directe dinamice:

Testul de supresiune cu T₃:

Administrarea de T₃ in doze de 60-100 μg/zi timp de 7-10 zile determina scaderea marcata (cu 50%)a iodocaptarii apreciate scintigrafic la 24 de ore dupa administrarea izotopului sau radioizometric la 2 ore.

Absenta acestei reactii indica prezenta unei hipotiroidii.

Testul de stimulare cu tireotrop (TSH)

Administrarea i.m. a 5-10 u. TSH de 2-3 zile determina, la 12-24 ore dupa ultima administrare cresterea iodocaptarii, absenta in hipotiroidia primara.

Glandele paratiroide

Parathormonul (PTH)

produs de secretie al glandelor paratiroide;

provoaca hipercalcemie si fosfaturie.

Rolul sau:

la nivelul tesutului osos determina mobilizarea calciului;

la nivelul nefronului reduce reabsorbtia fosfatilor;

in intestin mareste absorbtia calciului printr-un efect mediat de vitamina D.

Rolul glandelor paratiroide poate fi evidentiat experimental prin extirpare.

Extirparea paratiroidelor la caine:

Numarul si locul glandelor paratiroide variind de la o specie la alta, succesul paratiroidectomiei depinde in mare masura de marimea si dispozitia lor topografica.

Sunt situate fie pe fata postero-laterala, fie la polii opusi ai tiroidei in plin parenchim glandular. De aceea, nu pot fi totdeauna extirpate in totalitate datorita imposibilitatii de a le pune in evidenta.

Spre deosebire de alte animale, la caine, ele pot fi identificate cu ochiul liber pe baza culorii ceva mai deschise decat a tiroidei si a capsului proprii, perforate de un mic vas sanguin.

In majoritatea cazurilor se gasesc doua glande supero-externe si alte doua, infero-interne. Dupa sectiunea pielii de-a lungul liniei mediane a gatului, se desfac muschii sternomastoidian si sternohioidian, departandu-se lateral, pentru a pune in evidenta traheea si pachetul vasculo-nervos drept si stang.

Sub cartilagiul tiroid se gaseste glanda tiroida de culoare ceva mai deschisa decat tesutul muscular.

Explorarea regiunii se va face cu grija, evitandu-se sangerarea care ingreuneaza recunoasterea glandelor paratiroide. Odata identificate se procedeaza la enuclearea lor si la ligaturarea pediculului vascular in vederea extirparii. Daca extirparea nu este posibila, se recomanda cauterizarea paratiroidelor. Tesutul tiroidian sangerand se sutureaza cu fire de catgut, iar incizia pielii se inchide de obicei per primam.

Pentru a realiza o insuficienta paratiroidiana manifesta este suficient sa se extirpe doar jumatate din tesutul glandular. Manifestarile tetaniforme grave pot fi evitate postoperator prin adaugare la hrana cainelui a 1-2 linguri de creta pe zi. Acestea devin deseori mortale in ziua a 3-a sau a 4-a de la operatie si de aceea trebuiesc prevenite din timp.

Explorarea functionala a glandei se realizeaza prin probe indirecte si directe.

Probele indirecte de explorare paratiroidiana:

Exploreaza pasiv sau dinamic calcemia si diversele sale implicatii.

Determinarile de calciu si fosfor in sange si urina:

Hipercalcemia cu hipofosforemie insotesc hiperparatiroidismul in timp ce variatiile de sens sunt caracteristice hipoparatiroidismului (tetanie).

Valori normale:

calciu global plasmatic: 9-1 mg% (4,5-5,5 mEq/l)

calciu urinar: 300 mg/24 ore

fosfor plasmatic: 3-4,5 mg% (1,7-2,6 mEq/l)

Determinarea fosfatazei alcaline:

Activitatea enzimatica creste in conditiile unei activitati osteogenetice intense (hiperparatiroidism, la copii, etc.).

Electromiografia si electroencefalografia:

Se pun in evidenta tulburarile de hiperexcitabilitate din tetanie fara a preciza cauza.

Testul de toleranta la calciu (Howard, Hopkin si Connor, 1953)

Dupa 48 ore de dieta constanta, se perfuzeaza timp de 4 ore un litru ser fiziologic cu 15 mg calciu/kg corp, dozandu-se calcemia, fosforul anorganic, proteinemia inainte si la 2, 4, 8 si 24 ore de la inceputul perfuziei.

Se determina si fosfaturia / 24 ore inainte si dupa perfuzie. Testul este util in hipoparatiroidii, unde apare o fosfaturie dramatica spre deosebire de scadere usoara observata la normali.

Testul de incarcare cu parathormon (Ellsworth-Howard, 1931)

Se administreaza 200 unitati parathormon i.v. se recolteaza urina 3 ore inainte si 5 ore dupa injectare, determinandu-se fosfaturia. La normali se obtine cresteri de 5-6 ori in timp ce la hipoparatiroidieni depasesc de 10 ori normalul.

In pseudohipoparatiroidii fosfaturia nu creste decat de 1-2 ori.

Testul de hipocalcemia provocata:          

Regimul alimentar sarac in calciu si administrarea a 9 g fitat de sodiu/zi determina inca din primele 2-3 zile aparitia hipocalcemiei si crezie de tetanie la hipoparatiroidieni, in timp ce la normali parathotmonul eliberat impiedica aparitia tulburarilor timp de o saptamana.

In acelasi sens actioneaza si perfuzia cu EDTA utilizata de asemeni ca proba de solicitare.

Probe directe de explorare paratiroidiana:

Dozarea directa (RIA) de parathormon (si calcitonina) nu se practica decat in putin unitati medicale.