Transportul aerian - o componenta importanta a transporturilor internationale

Transportul aerian - o componenta importanta a transporturilor internationale

Transporturile aeriene reprezinta o arie de comert in care aeronavele sunt angajate pentru a transporta pasageri, marfa si posta. Companiile de transport aerian opereaza servicii pe rute aeriene locale, regionale, nationale si internationale.

In conformitate cu nomenclatorul de activitati propus de Uniunea Europeana, sectorul transporturilor aeriene cuprinde companiile care actioneaza exclusiv sau in principal in transportul de marfuri si de persoane pe calea aerului in cursele de linie si charter, precum si activitatea prestata cu elicoptere, avioane taxi si avioane private.

Locul pe care il ocupa transporturile aeriene de pasageri in transporturile internationale de pasageri este redat in cifre in tabelul nr.1 cat si grafic in figura nr.1. Parcursul pasagerilor se exprima in pasageri - km si se determina in functie de numarul de pasageri transportati si numarul de km parcursi de fiecare pasager.

Tabelul nr.1 "Parcursul pasagerilor pe tipuri de transport" (milioane pasageri-km)

Sursa: www.insee.ro

Se observa ca principala preferinta de transport este cea feroviara iar cea mai slaba cerinta de transport se manifesta in domeniul maritim. Pe locul doi al preferintelor calatorilor se afla transportul rutier iar locul trei este ocupat de transportul arian. Se constata insa o scadere in fiecare an pentru cerintele de transport feroviar, rutier, maritim sau aerian. In anul 2006 doar transporturile pe cai navigabile inregistrand o crestere cu 29%.

Figura nr.1: "Evolutia tipurilor de transport intre anii 2005 si 2007"

Milioane Pasageri

1.1 Originea si dezvoltarea transportului aerian international

Primele servicii de pasageri au inceput din 1910, cand dirijabilele au inceput sa opereze intre cateva orase din Germania.

Prima cursa regulata de pasageri a inceput din 1914 in Statele Unite.

Inainte de primul razboi mondial au avut loc cateva curse experimentale de transport postal din Anglia spre India, in cateva tari din Europa si Statlele Unite, dar mentinerea lor cu regularitate nu a avut loc decat dupa razboi.

In 1918 departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite si-a achizitionat primul escadron de avioane si a inaugurat serviciile aeriene ce faceau legatura dintre principalele orase de pe Coasta de est.

Serviciile aeriene transamericane (de pe o coasta pe alta) au inceput din 1921, numai zboruri de zi, dar dupa 3 ani si cele de noapte a caror aterizare era asigurata de un lant de faruri asezate de-a lungul pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau si se stingeau facilitand aterizarea.

Cu legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Postal, in 1925, Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite a inceput sa se debarcheze de propria flota si sa transfere operatiile sale companiilor particulare. Spre sfarsitul anului 1920 cateva din aceste companii au inceput sa asigure servicii de transport de pasageri folosind monoplane mari cu cabina inchisa (ex.: trimotorul Ford cu o capacitate de 15 pasageri).

Pentru ca transportul la sol a fost ingreunat, consecinta a primului razboi mondial, multe guverne au dezvoltat extensiv un sistem aerian de transport de calatori, urmand, bineinteles si transporturile postale. Cu toate ca serviciile aeriene de posta (sau PAR- AVION) din Europa nu se puteau compara cu cele americane care erau destul de rapide (de stilul "de la o zi la alta"), transportul pasagerilor in Europa a devenit mult mai sofisticat. Din 1929, Anglia opera o ruta comerciala din Londra catre India, si pana in 1930 mai multe state europene au inceput sa opereze zboruri combinate de posta, marfa si pasageri pe distante lungi catre Orientul Mijlociu, Orientul Indepartat, Africa si America Latina.

Anii dintre 1919 si inceputul celui de al doilea razboi mondial in 1939 au inclus o serie de descoperiri semnificative in ceea ce priveste prezicerea vremii, echipamentele de navigatie, aerodinamica.

Pe durata celui de-al doilea razboi mondial, caile aeriene erau parte integranta din sistemul national de aparare din majoritatea statelor europene precum si din Statele Unite; aproximativ jumatate din activul de aeronave existent la momentul acela a servit transporturile militare. Cursele de calatori internationale s-au dezvoltat in perioada imediat urmatoare razboiului; spre mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce calatoreau cu avionul pe deasupra Atlanticului a depasit cu mult numarul tuturor pasagerilor de pe cursele oceanice. Pe teritoriul Statelor Unite, din punct de vedere al distantei de parcurs, liniile aeriene au inlocuit caile ferate. La sfarsitul anilor 50 introducerea turbojeturilor in transportul national, international si continental a insemnat un avantaj major in ceea ce priveste timpul de zbor.

O noua generatie de avioane cu reactie si-a inceput operatiile in 1970, iar anglo-francezul Concorde, a intrat in serviciu pe 2 martie 1969, fiind primul si unicul avion supersonic de pasageri din lume. Avea patru motoare Rolls Royce - echivalentul a 164 de Ferrari Maranellos sub fiecare aripa. Inainte de a fi retras din serviciu, pe 24 octombrie 2003, si deplasandu-se cu 3508 km/h, la altitudini de trei ori mai mari decat Everestul, parcurgea distanta New York - Londra in numai trei ore si jumatate.

Operatiile de transport aerian sunt monitorizate si reglate de cateva corporatii nationale si internationale. In Statele Unite, Actul de Comert Aerian din 1926 a inceput prin stabilirea standardelor pentru aeronave si piloti.

In 1940, noua Administratie Civila (CM) a continuat cu activitati similare, iar separat Comitetul Aeronautic Civil (CAC, organizatie similara existand si in Europa-ECAC) a primit un mandat prin care era autorizat sa optimizeze rutele aeriene de pasageri precum si sa investigheze accidentele aeriene. O alta reorganizare a avut loc in 1958, cand, Comitetul pentru Siguranta Transporturilor i-a fost acordata exclusivitatea investigatiilor accidentelor, si Administratia Aeronautica Civila a fost redenumita in Agentia Federala de Aviatie, care a devenit din 1967 Administratia Federala a Aviatiei. Dezvoltarea extraordinara a transporturilor aeriene in perioada imediat urmatoare razboiului a dus la formarea Organizatiei Internationale a Aviatiei (ICAO), afiliata Natiunilor Unite. De cand a fost fondata in 1947, ICAO a facilitat stabilirea standardelor la nivel mondial privind protectia si siguranta navigatiei, si a participat cu regularitate la perfectionarea legislatiei in domeniu. Pentru Europa exista o astfel de organizatie numita Organizatia Europeana pentru Siguranta Spatiului Aerian - EUROCONTROL.

Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanta lor, si servicii auxiliare cum ar fi: intretinerea aeronavelor si motoarelor, pregatirea personalului (care include pilotii, insotitorii de bord, agentii, echipajele de sol, s.a.).

1.2 Transporturile aeriene - o componenta a transporturilor internationale

Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana. Traficul international de marfuri s-a dublat la fiecare 5 ani. Astazi traficul international nu numai marfurile asa numite clasice ca si supliment de bagaj la transportul calatorilor, ci au aparut linii aeriene specializate in transportul de marfuri[1].

La acestea au contribuit in primul rand operativitatea si rapiditatea derularii expeditiei, dar si reducerea in mod constant a pretului de transport, confortabilitatea primirii si expedierii marfurilor, siguranta si nu in ultimul rand cooperarea existenta intre companiile aeriene ceea ce simplifica foarte mult activitatea beneficiarilor de transport.

Aceste facilitati au fost posibil de realizat ca urmare a dezvoltarii bazei tehnico-materiale. In intreaga lume, transportul pasagerilor si a marfurilor in trafic international se desfasoara numai cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv. Fiecare stat a stabilit reguli proprii ceea ce a complicat foarte mult activitatea de transporturi internationale pe calea aerului.

Chiar in prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii multilaterale, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal avand la baza si unele intelegeri bilaterale.

De asemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate in domeniul transporturilor in trafic aerian s-a adoptat cooperarea internationala intre companiile de navigatie. Astfel cooperarea imbraca forme diferite de contacte care permit asigurarea si acordarea de servicii prompte si sigure.

Traficul aerian are o valoare comerciala nationala si ca urmare in abordarea politicilor nationale a transporturilor aeriene s-au statornicit practic privind:

a)       protejarea traficului intern prin transportatorii aerieni nationali cu particularitatea ca pentru Comunitatea Europeana acest inteles s-a extins recent la nivelul intercomunitar;

b)       acordarea accesului transportatorilor straini la traficul national in transporturile internationale pe baza de reciprocitate.

Principalele componente ale bazei tehnico-materiale ale sistemului de transport aerian sunt aeronavele si aeroporturile. Avioanele circula in spatiul aerian. Pentru traficul aerian, spatiul aerian este limitat pe orizontala la frontierele tarii, iar in plan vertical variaza de la tara la tara. Acest spatiu este extins prin conventii si tot prin conventii este folosit si spatiul de deasupra marilor si oceanelor[2].

Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna nationala.

Transporturile aeriene civile internationale se organizeaza si se deruleaza in baza unor Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale ca organism specializat al ONU.

Atat transporturile aeriene pe curse regulate cat si transporturile aeriene pe curse charter cunosc anumite particularitati si structurari care trebuiesc cunoscute avand in vedere faptul ca implica diferentieri de organizare si derulare precum si costuri si preturi diferite.

1.3 Caracteristicile transporturilor aeriene

Activitatea de transport aerian a cunoscut o importanta dezvoltare determinata de cresterea economiei, de implicarea Romaniei in schimbul international de marfuri, in turismul international. La acesta, se adauga caracteristicile specifice transportului aerian, care, in corelare cu caracteristicile celorlalte moduri de transport,capata pentru anumite obiecte de transport o importanta tot mai mare.

Referat: Abordari teoretice asupra factorilor de influenta ai atractivitatii investitionale Referat: Mediul de faceri european

Diversificarea mijloacelor de transport a aparut din necesitatea de a folosi noi cai de comunicatie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotarasc eficienta transportului.

Mijloacele de transport aerian poseda mai multe caracteristici specifice si anume: rapiditate, convertibilitate, oportunitate, confort, siguranta, accesibilitate si economicitate[3].

Rapiditatea este data de viteza de deplasare a aeronavelor si constituie un avantaj hotarator in special pentru doua situatii: pentru distantele lungi si foarte lungi si pentru traseele unde mijloacele terestre traverseaza zona care, prin configuratia terenului, determina un parcurs deosebit de lung sau dificil de parcurs. Viteza mare ofera mijloacelor de transport aerian posibilitatea evitarii zonelor cu conditii meteorologice ostile.

Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitatea in adaptarea aeronavei pentru diverse genuri de transport, servicii, actiuni (transport de marfa, pasageri in mai multe clase, mixt, pentru scopuri speciale).

Oprtunitatea se manifesta prin punerea la dispozitia beneficiarilor a capacitatii de transport necesare, in locul si timpul solicitat, stabilirea de orarii in conformitate cu cererea beneficiarilor, aprecierea corespunzatoare a structurii activitatii de transport, in curse regulate charter si utilitate, mentinerea, extinderea, infiintarea de noi linii.

Regularizarea curselor aeriene presupune respectarea stricta a curselor programate si se determina ca un raport intre numarul curselor plecate conform orarului, fara intarzieri si numarul curselor programate. Frecventa curselor aeriene evidentiaza numarul de curse efectuate de o companie aeriana, pe o anumita ruta intr-o anumita perioada de timp. Regularitatea curselor este dependenta de conditiile meteorologice, de starea tehnica a aparatului, conditiile de navigatie aeriana si organizarea serviciilor la sol.

Accesibilitatea presupune cresterea posibilitatilor economice ale populatiei, de a folosi ca mijloc de transport aeronava. Ea reflecta, pe de o parte, cresterea veniturilor populatiei, iar pe de alta parte, cresterea eficientei economice a activitatii de transport.

Confortul presupune realizarea unei calatorii de scurta durata, fara a obosi organismul, precum si asigurarea unor conditii civilizate, placute, comode calatoriilor atat la sol, cat si in timpul zborului.

Siguranta prezinta o importanta deosebita pentru transportul aerian si reflecta calitatea companiei aeriene. Siguranta zborului este influentata de factori tehnici (aeronave cu performante ridicate, perfectionarea infrastructurii aeroportuare si de ruta, adoptarea unor sisteme de intretinere, reparatii si control moderne); factori umani (selectia si pregatirea continua a personalului navigant, proportionarea justa a echipajului in functie de numarul calatorilor); factori meteorologi si piraterie aeriana.

Principalele neajunsuri ale utilizarii transporturilor aeriene sunt: dependenta acestora de conditiile atmosferice (incertitudinea respectarii riguroase a orarului sau chiar nerealizarea calatoriei), costul relativ ridicat al calatoriei, investitiile mari pe care le necesita construirea si exploatarea unor aeroporturi moderne, imbarcarea si debarcarea turistilor se face in afara localitatilor, necesitand transferul la baza de cazare cu alte mijloace. Cu toate acestea, calea aerului continua sa fie din ce in ce mai solicitata in aranjamentele turistice si in calatoriile pe cont propriu, in special in traficul international.

Din punct de vedere al mobilului calatoriei, pasagerii companiilor aeriene, se impart in trei categorii distincte care necesita o tratare speciala, din partea companiei aeriene in elaborarea politicii sale comerciale[4]:

categoria de public care prefera calatoria cu avionul indiferent de cost. Acestia sunt pasagerii "absoluti" ai transportului aerian: personalitati, oameni de afaceri, artisti, etc.

a doua categorie de public este cel constrans sa calatoreasca cu avionul, ca singur mijloc de transport cu care poate intreprinde o calatorie: handicapati fizic, de exemplu.

cel mai insemnat segment de piata caruia i se adreseaza transportul aerian este publicul care nu este obligat sa calatoreasca cu avionul si care opteaza pentru acest mod de a calatori, comparandu-i avantajele si dezavantajele cu cele din transportul rutier, feroviar, marotim si fluvial.

Cea mai mare parte a acestui public calator este formata din turisti. Pentru acestia transportatorii aerieni si-au adaptat, in decursul timpului, politica de comercializare, atat pe planul tarifelor practicate cat si pe planul adaptarii gradului de confort al aparatelor de zbor.

Efectele economice obtinute din transportul aerian se manifesta atat direct, prin activitatea propriu-zisa de transport, cat si indirect, prin beneficiile si economiile ce se obtin in ramurile economice care beneficiaza de serviciile transportului aerian.

Mediul de deplasare al aeronavelor este atmosfera terestra careia nu i se pot impune conditii sau amenajari (se poate vorbi de unele amenajari ale spatiului aerian, in ceea ce priveste indrumarea zborului, prin sisteme de radiolocatie, instalatii de indepartare a pasarilor, a cetii, iluminat).

1.4 Clasificarea serviciilor de transport aerian

In  conformitate cu nomenclatorul activitatilor propuse de UE, "sectorul transporturilor aeriene", cuprinde companiile care activeaza exclusiv sau in principal in transportul de persoane si de marfuri, pe calea aerului, in cursele de linie sau charter, precum si activitatea prestata cu elicoptere, avioane taxi sau avioane private.

"Traficul aerian civil" este grupat in doua mari subsectoare:

1. Aviatia comerciala;
2. Aviatia generala.

Numarul aeronavelor civile inmatriculate si cu certificat de navigabilitate din Romania se prezinta astfel:

Tabel nr.2 "Aeronavele civile inmatriculate (la sfarsitul anului)"

Sursa: www.insee.ro

A.     "Aviatia comerciala" se poate clasifica astfel:

1.     Dupa obiectul transportului:

Transportul de pasageri (cu curse de linie sau charter);

Transportul de marfa (cu avioane cargo, avioane de transport combinat pasaferi/marfa sau de pasageri, cu marfa transportata in cala avionului);

Transportul de mesagerie si de posta.

Transportul aerian comercial pe aeroporturile din Romania in anii 2005, 2006 si 2007 este prezentat in tabelul nr.3.

Tabelul nr.3: "Transport aerian comercial"

Sursa: www.insee.ro

Figura nr. 2: " Numarul de pasageri imbarcati si debarcati in transportul aerian comercial din Romania"

Se remarca o crestere a numarului de pasageri in transportul aerian comercial cu 103,1 procente in anul 2007 fata de anul 2006. Imbarcarile si debarcarile de pasageri din aeronavele nationale si straine care decoleaza/aterizeaza pe aeroporturile de pe teritoriul Romaniei, precum si miscarile de aeronave pe aeroporturi constituie traficul aeroporturilor.

2.     Dupa destinatia transportului:

Transporturi interne, se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna nationala;

Transporturi internationale, se organizeaza si se deruleaza in baza unor conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (OACI) ca organism specializat al ONU.

3.     Dupa principiul de organizare si cadrul de reglementare:

Transporturi aeriene pe curse regulate;

Transporturi aeriene pe curse charter.

Aviatia civila isi organizeaza activitatea in urmatoarele forme:

Curse regulate, curse charter, activitati utilitare. Cursele regulate se desfasoara pe anumite itinerarii (linii9 dupa un program prestabilit, pe o perioada de timp delimitata. Calatoria se efectueaza pe baza de bilet, al carui tarif este stabilit in functie de distanta, perioada, categorie de calatori.

Asociatia de Transport Aerian International a fixat doua perioade de timp pentru stabilirea orariilor;

Perioada de iarna: 1 noiembrie - 31 martie;

Perioada de vara: 1 aprilie - 31 octombrie.

Dupa felul incarcaturii cursele regulate sunt: de pasageri, de marfuri si mixte (pentru transportul pasagerilor si pentru transportul de marfa si posta).

Pentru zilele sau perioadele de timp in care cererile de transport depasesc capacitatea nominala a avionului se recurge fie la inlocuirea acestuia cu altul de capacitate mai mare, fie se organozeaza una sau mai multe curse aditionale, care au acelasi ritm cu cele existente.

Prelungirea unei linii existente sau deschiderea unei linii noi presupune desfasurarea urmatoarelor activitati:

a)       studiul pietei prin care sunt prospectate posibilitatile de trafic pentru noua linie sau escala. Cu aceasta ocazie sunt cercetate: traficul potential, componenta traficului (calatori, marfuri, posta), interesele pentru care calatoresc pasagerii (turistice, de afaceri), perioada sau ziua din saptamana cand cerintele de trafic sunt maxime. Pe baza acestui studiu se apreciaza programul curselor (numarul de curse saptamanale), tipul avionului;

b)       incheierea acordului aerian semnat de guvernele statelor interesate, prin care se reglementeaza transportul aerian regulat. Provizoriu, se acorda o autorizatie de operare, pana la incheierea acordului aerian;

c)        incheierea contractului de reprezentanta generala si vanzari prin care se asigura reprezentarea companiei, precum si vanzarea serviciilor oferite de companie. Daca, contractul este incheiat cu o agentie de voiaj, concomitent trebuie incheiat si un contract "interline" cu compania nationala pentru a se asigura recunoasterea documentelor de transport in mod reciproc.

d)       incheierea contractului de handling prin care se asigura efectuarea servirii avionului, pasagerilor, transportul bagajelor, marfurilor si postei, precum si modul de decontare a serviciilor;

e)       incheierea contractului de alimentare se refera la alimentarea avioanelor companiei cu cobustibil. In acest sens, este necesar sa se incheie un contract cu o companie petroliera specializata;

f)        precizarea programului curselor care se face concomitent cu comunicarea acestuia in publicatiile de specialitate internationale, cu reclama catre publicul calator;

g)       primirea autorizatiei de survol de la autoritatile aeriene ale statelor survolate si a celei de survol si aterizare, pentru statul cu escala finala.

Dupa parcurgerea acestor etape, se poate inaugura o noua cursa a companiei. Pentru noua cursa se intocmeste orarul si se stabilesc numarul zborurilor saptamanale. La intocmirea orarului se iau in considerare urmatoarele elemente: disponibilitatile tehnice (ca numar, tip de avion si ora de zbor); disponibilitatea de echipaje (ca timp si tipuri de avioane); evolutia traficului (pe anumite perioade ale anilor precedenti); fisele de survol; restrictii de zgomot, de servire tehnica, de servire comerciala a cursei (timpul intre doua curse, pentru imbarcare-debarcare a pasagerilor), de trafic (conditionata de capacitatea de servire a aeroporturilor).

B.     "Aviatia generala"

Sectorul de aviatie generala al transporturilor aeriene contine zboruri de tipul celor neconventionale (adica nu urmeaza neaparat un plan de zbor prestabilit) in acest tip de zbor intra zborurile si activitatile militare, de afaceri, comerciale, instructive sau scoala, recreationale.

Aeronavele utilizate pentru agrement, afaceri, in agricultura sau alte servicii speciale sau pentru instruirea in zbor pot fi denumite aeronave utilitare sau de aviatie generala. Cea mai raspandita utilizare a aeronavelor pentru servicii speciale este in agricultura. Aplicatiile agricole includ imprastierea de prafuri si ierbicide, ingrasaminte si seminte. Inspectia aeriana a conductelor si liniile de tensiune este de asemenea o importanta aplicatie. Alte utilizari ale aeronavelor pentru servicii speciale includ: cartografierea, patrularea deasupra padurilor, fotografierea aeriana precum si controlul rezervatiilor de vanat si al animalelor pradatoare. Aeronavele erau in trecut utilizate pentru operatiuni politiste si de salvare, dar elicopterele s-au dovedit mult mai potrivite pentru acest tip de munca.

Un sector al aviatiei generale, cel pentru industria transportului aerian, cuprinde activitati nonmilitare si care nu apartin companiilor aeriene de transport de linie: zbor in interes de afaceri, zboruri comerciale, zboruri scoala ti zboruri de agrement.

Zborurile pentru oamenii de afaceri includ avioane particulare precum si avioane mai mari ale unor corporatii.

Activitatile comerciale se refera la zboruri charter si la zboruri transport de marfa precum si la zboruri utilitare (tratarea recortelor, cartografiere si reclame). Activitatile de4 afaceri si comerciale reprezinta aproximativ jumatate din totalul orelor de zbor, iar zborul in interes de afaceri cam o treime din total. Cam o treime din numarul de pasageri transportati cu avionul pe distante intre orase in SUA sunt transportati cu avioane apartinand flotei de aviatie generala.

Inca de la inceputul anilor 1920, aviatia generala a devenit o parte integranta din sistemul de transport aerian in majoritatea tarilor. Echipamentul aviatiei generale cuprinde: elicoptere, avioane cu un motor, cu doua motoare si cu reactie; vitezele lor se esaloneaza de la 240km/h (cam 150 mile/h) pemtru un monomotor pana la 800km/ (cam 500mile/h) pentru avioanele cu reactie.

O mare dezvoltare a zborurilor de afaceri si comerciale in SUA a avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand, descentralizarea industriei americane a creat necesitatea unei deplasari rapide in interes de afaceri, in special in micile zone urbane unde nu existau curse aeriene regulate. Multe din avioanele monomotor si bimotorale mai mici sunt produse cu motoare torbopropulsoare. Avioanele bimotoare si cele cu reactie cu cabina de pasageri mai mare, introduse prin anii 1960, au fost presurizate, permitand operatiuni economice si eficiente la altitudini mari. Pilotate de piloti angajati cu program intreg (full-time), aceste avioane gazduiesc pana la 15 pasageri si sunt echipate cu:masute pliante, compartimente cu gustari, bauturi si cu toalete.

Chiar avioanele mici pot avea radar meteorologic iar gamele complete de aparate la bord de pe avioanele mai mari pot rivaliza cu echipamentul sofisticat de pe avioanele de linie.

Aeronavele pentru afaceri au o flexibilitate remarcabila in urgentarea programelor de lucru ale persoanelor cu putere executiva, permitand vizite in teritoriu care ar dura mai mult cu masina sau care ar deveni neconfortabile din cauza orarului fix al companiilor aeriene de stat. Multe corporatii mari au avioane proprii, cu servicii gen naveta intre marile uzine si pietele urbane pentru agentii lor de vanzari, ingineri si clienti potentiali. Folosind avioane de aviatie generala, unii operatori comerciali incheie contracte sa transporte corespondenta din orasele foarte mici catre orasele foarte mari, pentru redistribuire. Alti operatori comerciali transporta cecuri pentru banci si institutiile Sistemului Federal de rezervare.

1.5 IATA - Asociatia internationala de transport aerian

1.5.1 Scurt istoric

IATA a fost infiintata in cadrul Conferintei de la Haga si reprezinta o organizatie internationala de coordonare profesionala si de promovare a relatiilor internationale de coordonare profesionala si a relatiilor comerciale[5]. In anul 1939 isi inceteaza activitatea dar o reia in anul 1945 in cadrul conferintei de la Havana. Scopul IATA il reprezinta promovarea unui trafic aerian sigur, regulat si eficient si stimularea cooperarii intre societatile de transporturi aeriene. Organele IATA sunt urmatoarele:

Adunarea Generala care se convoaca o data pe an;

Comitetul de Directie;

Comitetul de lucru care rezolva problemele de natura financiara, juridica, tehnica si medicala;

Comitetul Consultativ de Trafic.

Conditiile de transport IATA se refera la modul de intocmire a documentelor, de rezolvare a reclamatiilor, de acoperire a pagubelor. Conform conditiilor de transport, teritoriile survolate se impart in 3 zone de trafic care sunt zone tarifare, fiecare avand anumite preturi si conditii de expediere specifice.

zona 1 (America de Nord, America de Sud, Groenlanda, Insulele Hawaii)

zona 2 (Europa, Africa, Orientul Mijlociu)

zona 3 (Asia, Australia, Noua Zeelanda, Insulele Oceanului Pacific)[6]

Zonele lumii conform IATA sunt ilustrate in figura nr.3 "IATA AREAS OF THE WORLD".

IATA este o asociatie non politica, non profit ce deserveste companiile aeriene, coordoneaza serviciile si activitatile care vizeaza standardele, eficienta, productivitatea si innoirile tehnice din domeniul de activitate. In IATA au intrat companii aeriene din tari cu regimuri politici diferite si cu niveluri de dezvoltare economica extrem de eterogene, variind substantial din punct de vedere al marimii si caracteristicilor de operare. In prezent exista peste 260 de membri din 140 de tari si aproximativ 81.000 de agenti calificati IATA[7]. Principalele avantaje oferite de aderarea la IATA tind la reducerea costurilor administrative si operative, care se obtine prin preluarea de catre organizatie a unor sarcini din aceste domenii, de integrare intr-un cadru institutional complex, care ofera factorilor de decizie accesul la un volum considerabil de date si nu in ultimul rand de posibilitatea de a mentine niveluri ridicate de siguranta si de eficienta la preturi competitive.

Prin aderarea la IATA o companie aeriana poate beneficia de oricare din servciile si activitatile urmatoare:

servicii comerciale de care companiile pot beneficia prin intermediul IATA;

AGENCY PROGRAMME

Colaboreaza cu UFTAA (Universal Federation oth Travel Agents Associations) si cu FITA (International Federation of Flight Forwarder`s Associations) .

Isi desfasoara activitatea in doua directii

a)       Passanger Agency Programme care cuprinde:

Passanger Sales Agency Rules;

Passanger Sales Agency Agreement;

Reduced Fare Rules for Passanger Agents;

BSP Provisions;

IATA/UFTAA/Agents Professional Training Programs;

Passanger Agency Conference.

b)       Cargo Agency Programme care cuprinde:

Cargo Agency Rules;

Cargo Agency Agreement;

Cargo Accounts Settlement System Provisions (CASS) este utilizat in Japonia, SUA, Australia, Noua Zeelanda, Italia, Canada, Mexic. Prezinta urmatoarele avantaje: asigura controlul creditelor si protejeaza operatiunile in numerar; simplifica valoarea deconturilor de vanzari ale agentilor; faciliteaza operatiunile de facturare si decontare; introduce procedurile standard de facturare electronica;

IATA/FIATA/Agents Professional Training Programms;

Cargo Agency Conferens.

Agency Programme asigura administrarea si controlul centralizat al activitatii agentilor IATA acreditati, in transportul de pasageri si cargo si contribuie la reducerea cheltuielilor companiilor cu o retea larga de agenti.

Agency training Programme (programul de pregatire): asigura cursuri de instruire a agentilor de vanzari.

Fraud Prevenition (prevenirea fraudelor): ofera informatii si asistenta in vederea evitarii sau identificarii cazurilor de frauda din transportul aerian.

Facilitation: faciliteaza miscarea pasagerilor, bagajelor, marfurilor, postei si a aeronavelor intre granitele diferitelor tari, reducand costurile impuse de procedurile guvernamentale.

Scheduling (programare): faciliteaza activitatea de programare  a zborurilor.

Airmail (posta aeriana):colaboreaza cu UPU - Uniunea Postala. Este universala in urmatoarele directii:

Tarife;

Promovare trafic;

Servicii operationale.

1.6 Raporturile asociatiei cu publicul larg, companiile aeriene, guverne, terti

Intr-o lume a companiilor aeriene in care schimbarile au avut loc cu o viteza foarte mare, unde privatizarea, aliantele si competitia crescanda au devenit realitati globale, companiile au inca nevoie de cooperare, pentru a oferi un produs de cel mai inalt standard posibil pasagerilor aerieni. Mare parte a acestei cooperari se realizeaza prin intermediul IATA, a carei misiune este de a reprezenta si servi industria aeriana.

Eforturile continue depuse de IATA asigura pasagerii ca se pot deplasa cu asa o mare usurinta, cu ajutorul vastei retele globale aeriene, ca si cand ar apela la o singura companie aeriana apartinand unei singure tari - si ca echipamentele membrilor IATA pot opera in siguranta, eficient si economic - sub incidenta unor reguli bine definite si clar intelese.

IATA reprezinta vocea colectiva a sectorului de transport cu cea mai rapida crestere care la randul sau face parte din industria cea mai larga - turism si calatorii.

Pentru publicul larg IATA simplifica procesul calatoriei. Prin controlul costurilor transportului aerian, IATA contribuie la reducerea preturilor biletelor de avion.

Datorita cooperarii companiilor aeriene prin intermediul IATA pasagerii individuali pot face un simplu apel telefonic pentru a rezerva un bilet, pot plati intr-o singura moneda si apoi sa foloseasca biletul pe mai multe companii aeriene, in mai multe tari - sau chiar sa-l returneze, pentru o rambursare cash. IATA ofera posibilitatea companiilor aeriene de a opera mai eficient. Ofera modalitati de tip joint (asociere) - trecand peste resursele unei singure companii - pentru a exploata oportunitatile, a reduce costurile si a rezolva problemele ce se pot ivi. Companiile aeriene isi unesc retelele individuale intr-un sistem mondial prin intermediul IATA, in ciuda diferentelor de limba, de moneda, de legislatie si traditii nationale.

IATA este un instrument folositor guvernelor in cooperarea acestora cu companiile aeriene, dar in acelasi timp foloseste experienta si expertizele acestora. Standardele de lucru ale industriei sunt dezvoltate in interiorul IATA. In sprijinul transportului sigur si eficient, IATA serveste politicii de stat a celor mai multe guverne ale lumii.

Pentru terti, IATA reprezinta o conexiune intre acestia si companiile aeriene. Agentiile de turism si cargo devin reprezentanti ai industriei prin intermediul IATA si obtin beneficiul unor standarde inalte de servicii in agentie si inalta calificare profesionala.

Modul de functionare al BSP

PASUL 1:

a)     agentul primeste un stoc de documente standard - STD-uri - preconizat sa acopere activitatea pe 4 luni; STD-urile sunt furnizate de Traffic Document Distribuitor; stocurile sunt reinnoite periodic conform unui grafic;

b)     agentul cere de la BSP Manager formularele administrative standard - Standard Administrative Form B;

c)      agentul trebuie sa obtina din partea fiecarei companii membre BSP, in numele careia va emite, STD-uri, un fel de carte de identificare - Carrier Identification Plates (CIP);

d)     agentul trebuie sa-si cumpere un printer pentru TKTS si un Agent Identification Plate.

PASUL 2:

Dupa obtinerea echipamentului si stpcului de STD-uri, agentul poate incepe sa vanda folosind BSP -STD-uri.

PASUL 3:

La sfarsitul fiecarei perioade de raportare, agentul trebuie sa intocmeasca un STF (Sales Transmital Form) pentru toate vanzarile BSP facute. Acest formular se transmite la un sediu central (Central EDP Center), impreuna refund-urile aferente perioadei, MPD-urile completate sau anulate cat si reemiterile de bilete. Rozul biletelor emise si al MPD-urilor, cupoanele verzi (void) si o copie dupa STF sunt pastrate in arhiva proprie a agentiei emitente.

PASUL 4:

Din momentul in care documnetele mentionate la pasul 3 ajung in centrul EDP, cursul lor este urmatorul:

a)     datele se prelucreaza si se obtin un "Agent Billing Analysis" pentru fiecare agent.

Aceasta analiza este obtinuta pe baza informatiilor prelucrate din una sau mai multe perioade de raportare;

b)     centrul va inmana fiecarei companii membre BSP o analiza a vanzarilor facute de agenti pe numele ei, asa cum apar ele din Sales Transmitals primite de la agenti;

c)      centrul tine evidenta stocurilor de STD si furnizeaza informatiile de completare.

PASUL 5:

Agentul face un singur transfer periodic cuprinzand toate transzactiile BSP facute in numele tuturor companiilor BSP.

PASUL 6:

Departamentul contabil al fiecarei companii BSP contabilizeaza datele de intrare si trimite - daca este necesar - fiecarui agent o situatie a debitelor si creditelor[8].