Libera circulatie a marfurilor - interzicerea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent

Libera circulatie a marfurilor a presupus:

interzicerea taxelor vamale intre statele membre, interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor vamale (TEE), instituirea unui tarif vamal comun (TVC) - uniunea vamala

interzicerea importurilor interne discriminatorii sau protectioniste

interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent restrictiilor cantitative (MEE)

interzicerea monopolurilor de stat cu caracter comercial.

Notiunea de marfa nu a fost definita de tratate, astfel incat acest aspect a fost stabilit pe cale jurisprudentiala - reprezinta marfa un produs ce poate fi evaluat in bani si care poate face obiectul unor tranzactii comerciale (jurisprudenta Comisia v. Italia, C 7/68).

Aceasta jurisprudenta, cunoscuta si sub numele de "Arta italiana", este grefata pe impunerea unei taxe pe exportul bunurilor artistice, istorice si arheologice, considerata nelegala de catre Comisie. Argumentul statului italian ca, in acest fel, se incerca protejarea mostenirii artistice si culturale, bunurile respective netrebuind sa fie considerate marfuri, a fost respins de Curte, care a aratat ca acestea au o valoare comerciala exprimata material, sunt supuse tranzactiilor comerciale, in plus statul italian percepand o taxa proportionala cu valoarea acelor bunuri.

Notiunea de marfa careia ii este aplicat acest principiu al liberei circulatii include atat produsele fabricate in interiorul statelor membre, cat si produsele ce au fost importate in mod legal dintr-un stat din afara Comunitatii (care se afla in libera circulatie in Comunitate).

Interzicerea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent

Taxa vamala, alaturi de introducerea de cote la import, reprezinta cea mai evidenta ingerinta a unui stat asupra liberei circulatii a marfurilor; taxele vamale au fost eliminate progresiv pana la data de 01.07.1968, insa o problema importanta a continuat sa fie reprezentata taxele cu efect echivalent - interzise, de asemenea, de legislatia comunitara (care, insa, nu defineste acest concept - astfel incat, inca o data, jurisprudenta Curtii de Justitie a fost aceea care a adus precizari importante asupra notiunii de taxa cu efect echivalent).

Astfel, in C 94/74 Industria Articoli Gommi Vari (I.G.A.V.) c. Ente nationale per la cellulosa e per la carta (E.N.C.C.), TEE a fost definita ca orice taxa impusa in mod unilateral de un stat membru asupra unui produs care traverseaza o frontiera si care, desi nu este desemnata oficial ca fiind taxa vamala, modifica costul acestuia, astfel incat produce acelasi efect restrictiv asupra liberei circulatii a marfurilor ca si o taxa vamala.

Eseu: Metoda valorii - ingineria valorii Document online: Istoria firmei Nokia - istoria companiei Nokia

In cauza, taxa pe distribuirea hartiei, fibrei de lemn si a cartonului se platea catre o institutie independenta, non-profit, guvernata de dreptul public. O parte din aceste venituri, care erau prelevate atat de la agentii economici italieni, cat si de la cei straini, a fost folosita pentru finantarea presei italiene. In acest context, fiind favorizati producatorii interni, Curtea a stabilit ca suntem in prezenta unei taxe cu efect echivalent, care, chiar daca nu era datorata statului, avea acelasi efect discriminatoriu in defavoarea agentilor economici straini.

Au mai fost considerate taxe cu efect echivalent taxa pentru acoperirea costurilor impuse de analiza statistica a circulatiei marfurilor peste granite, precum si taxa pentru controlul de calitate al produselor destinate exportului.

Pe de alta parte, Curtea a decis in anumite cazuri ca nu suntem in prezenta unei taxe cu efect echivalent, respectiv:

in cazul taxelor ce se percep de stat pentru anumite servicii furnizate, precum acela de depozitare temporara a marfurilor

in cazul taxelor ce fac parte din sistemul comunitar (ca exemplu, taxe impuse pentru realizarea politicii agricole comune sau taxa pentru inspectia sanitar-veterinara prevazuta de directivele europene).

In ceea ce priveste tariful vamal comun, trebuie mentionat ca acesta se aplica asupra marfurilor care intra pe teritoriul statelor membre din tari din afara Comunitatii, iar nu si asupra marfurilor produse in statele membre, la momentul traversarii granitei dintre statele producatoare (in interiorul Comunitatii).

Interzicerea  impozitarii discriminatorii si protectioniste

Prevederea in Tratatul Comunitatii Economice Europene a acestei interdictii se refera la situatia in care, printr-un anumit regim de impozitare intern, se ajunge sa se creeze o diferentiere intre producatorii interni si cei straini, in sensul favorizarii primilor.

Diferenta fata de o taxa vamala este aceea ca aceasta este perceputa in considerarea faptului ca marfa respectiva trece frontiera - impozitul se aplica in plan intern deopotriva produselor interne si celor importate, dar este discriminator. Pe de alta parte, taxa vamala sau cea cu efect echivalent este interzisa ca principiu, pe cand impozitarea interna este permisa (doar cea cu caracter discriminator fiind interzisa).

Au fost considerate impozite discriminatorii cele care, desi se aplicau uniform produselor straine si celor interne, au fost directionate in sustinerea numai a producatorilor interni. De asemenea, metoda de colectare a unui impozit, in sensul in care importatorii erau obligati sa plateasca taxa imediat dupa import, iar producatorii interni dupa o anumita perioada de timp, a fost considerata discriminatorie si interzisa.

Totodata, Curtea a aratat ca interdictia impozitarii discriminatorii se aplica nu numai produselor care fac parte din aceeasi categorie, dezvoltand in acest sens si o teorie a produselor similare, subliniind ca nici acestea nu pot fi impozitate intern diferit (a stabilit ca produsele similare acestea sunt produse "care au caracteristici similare si indeplinesc aceleasi nevoi din punctul de vedere al consumatorului").

S-a considerat astfel ca whisky-ul si vinul nu sunt produse similare prin modalitatea de productie si consumatorul tinta, insa vinurile de fructe din tarile Benelux sunt similare vinurilor din Franta, sherry-ului spaniol si vermutului italian, astfel incat impozitarea distincta promovata de Olanda era discriminatorie si neconforma interdictiei.

Daca discriminarea directa intre produsele importate si cele provenind de pe piata interna era usor de detectat, discriminarea indirecta sau determinarea efectului protectionist a dus la crearea unei bogate jurisprudente CEJ.

Taxarea diferita a categoriilor de marfuri in sensul impunerii unei taxe sensibil mai mari pentru produsele cu anumite caracteristici tehnice ce nu erau produse in plan intern, fata de produsele asemanatoare produse pe plan intern (cu alte caracteristici tehnice), a fost considerata impozit discriminatoriu indirect.

Astfel, in jurisprudenta C 112/84 Michel Humblot c. Directeur des services fiscaux, in Franta, autoturismele cu pana la 16 CV (chevaux vapeur) erau taxate proportional cu taxe pana la 1100 de franci, iar autoturismele cu peste 16 CV erau taxate cu aceeasi suma de 5000 de franci inainte de a fi puse in circulatie. Franta nu producea  autoturisme cu caracteristici tehnice ce sa le permita incadrarea la cele cu peste 16 CV, astfel incat, desi sistemul francez nu includea in mod formal o diferentiere intre marfuri in functie de originea lor, in realitate masura era una de protectie impotriva importului de autoturisme mai puternice (in general cele germane), fiind considerata ca nepermisa.

De asemenea, taxarea cu 38% a vinului in Marea Britanie raportat la 25% pentru bere, in conditiile in care Marea Britanie este o foarte mica producatoare de vin, a fost considerata o masura cu efect protectionist.

Curtea a aratat ca se poate face o comparatie reala intre bere si partea inferioara, din punctul de vedere al pretului, a pietii vinului si a concluzionat ca sistemul de taxare britanic avea efectul de a supune vinul importat unei suprataxe, de natura sa protejeze piata nationala a berii.