Surse de finantare din cadrul societatilor de transport maritim, documente privind derularea incasoului documentar, documentele cerute in operatiunea de acreditiv documentar

1. CE SURSE DE  FINANTARE DIN CADRUL SOCIETATILOR DE TRANSPORT MARITIM CUNOASTETI DESCRIETI ACESTE SURSE

. Sursele de finantare a intreprinderii

Activele imobilizate si activele circulante trebuie acoperite cu surse de finantare specifice. Astfel activele imobilizate, in principiu investitiile, sunt finantate din surse stabile: capitaluri proprii si capitaluri imprumutate.

Capitalurile proprii sunt furnizate de asociatii intreprinderii sau acumulate de intreprinderea insasi prin autofinantare. Cresterea intreprinderii se bazeaza, in mod curent, pe autofinantare.

Autofinantarea presupune ca intreprinderea isi asigura dezvoltarea cu forte proprii folosind drept surse de finantare o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. Pe baza celor doua surse de finantare se acopera atat nevoile de inlocuire a activelor imobilizate, cat si cresterea activului economic.

Sursele destinate autofinantarii se formeaza in cadrul intreprinderii reprezentand deci, surse interne. In principal, aceste surse provin din excedentul monetar creat din operatiuni economice si financiare, pozitive si negative, respectiv dintre incasari si plati.

Legat de notiunea de autofinantare se poate vorbi si despre capacitatea de autofinantare, adica surplusul monetar obtinut ca rezultat al tuturor operatiunilor de incasari si plati efectuate de intreprindere, intr-o perioada de timp, avand in vedere si incidenta fiscala.

Apelul la organisme specializate presupune efectuarea de imprumuturi pe termen lung sau mijlociu de la banci si alte institutii specializate (stabilimente financiare). De regula, bancile comerciale acorda credite pe termen mediu (2-7 ani) pentru cumpararea de active imobilizate (masini, instalatii, echipamente), iar statul, prin intermediul unor institutii financiare specializate, acorda credite pe termen lung pentru investitii de interes national.

Creditele bancare se acorda pe baza de garantii ferme prezentate de debitori. Toate conditiile creditului se negociaza intre banci si solicitator (debitor): rata dobanzii, termenul de rambursare, eventuala perioada de gratie, penalizari pentru nerespectarea clauzelor contractuale etc. Nivelul dobanzii la creditele bancare este sensibil mai ridicat decat cel utilizat de organismele financiare specializate.

Imprumutul obligatar este un contract de credit, o modalitate de procurare a resurselor financiare necesare asigurarii dezvoltarii si respectarii unor obligatii de plati asumate.

Pentru a emite un imprumut obligatar, societatile pe actiuni trebuie sa aiba cel putin doi ani de existenta si doua bilanturi legal aprobate de organele fiscale, sa ofere garantii obligatarilor fie direct prin patrimoniul propriu, fie indirect prin mijlocirea unor terti, precum banci, consortii bancare etc. Decizia de emisiune de obligatiuni revine consiliului de administratie al societatii pe actiuni sau adunarii generale a actionarilor cu o majoritate de cel putin doua treimi.

Pentru puterea publica sau diverse institutii ale statului, recurgerea la imprumutul obligatar urmareste finantarea investitiilor statului sau acoperirea deficitului bugetar fara a face apel la credite interne sau externe.

Imprumutul obligatar este accesibil numai societatilor pe actiuni sau statului si presupune o emisiune de obligatiuni.

Obligatiunea reprezinta un titlu de credit pe termen lung, emis de catre o societate pe actiuni sau o institutie guvernamentala a carei rambursare este in mod obisnuit garantata prin bunuri patrimoniale sau ipoteci. Pentru emitent obligatiunile constituie datorii care genereaza plati periodice sub forma de dobanzi, iar pentru subscriptori reprezinta drepturi de creanta. Fiecare creditor primeste un inscris, denumit obligatiune, cu o anumita valoare nominala. Obligatiunile reprezinta valori mobiliare, emise in diferite sume, care si pot fi transmise liber de la un detinator la altul.

Spre deosebire de actiuni, care confera dreptul de coproprietate si de participare la repartizarea profitului (in conditiile riscului asumat), cumpararea obligatiunilor reprezinta un credit acordat emitentului. Acesta trebuie rambursat in cursul unei perioade de timp conform contractului si genereaza remuneratii sigure la nivelul pietei, fara asumarea de riscuri din partea creditorilor. In caz de faliment al societatii, obligatarii au dreptul de actiune in justitie pentru recuperarea drepturilor lor (imprumutul si dobanda).

2. CARE SUNT RISCURILE DERULARII PLATILOR PRIN INCASO DOCUMENTAR

Avand in vedere faptul ca incasoul nu implica nici o obligatie sau garantie a platii in afara obligatiei asumate de cumparator prin contract, putem considera ca incaso reprezinta o sursa de riscuri deloc neglijabila pentru vanzator.

Exportatorul isi executa obligatiile stabilite prin contract, urmand ca apoi sa faca demersurile necesare pentru obtinerea platii. Teoretic, importatorul nu poate intra in posesia marfii decat dupä ce o achita, deci riscul exportatorului de a pierde marfa fara a obtine plata este, in principiu, eliminat. El ramane insa posibil in anumite conditii si alaturi de acesta mai pot apärea si altele:

1.     riscul intarzierii la plata – deoarece circuitul documentelor nu este precis ca la AD si este de durata, deci importatorul se prezinta mai tarziu pentru preluarea documentelor contra plata; se poate solicita un rabat la pret, o amanare;

2.     riscul de neplata – in care anumite conditii elementele de insecuritate apar, neplata putand fi urmarea faptului ca anumite fenomene sau evenimente il pun pe importator in situatie nefavorabila si in consecinta acesta refuza plata – calitatea scazuta a marfii; conjunctura slaba a marfii pe piata; existenta unor oferte mai avantajoase etc. Desi este posibil prin arbitrarea litigiului in instanta sa se recupereze contravaloarea marfii, aceasta reprezinta o operatie dificila.

3.     riscul reducerii incasarii ca urmare:

fie a scaderii valorii marfii datorita deprecierii sau chiar acceptarii exportatorului de a reduce valoarea marfii (avand in vedere a+b);

fie prin efectuarea de catre exportator a unor cheltuieli suplimentare de manipulare, depozitare si protectie etc.;

fie prin plata de catre exportator a unor dobanzi neluate in calculul de eficienta a exportatorului in situatia in care operatiunea este finantata de un tert (banca).

4.     riscul pierderii marfii

cand importatorul este de rea credinta si si-o insuseste sau o instraineaza;

perioada de stationare in depozite si costurile de depozitare sunt mai mari decat marfa in sine.

3. CE MODALITATI DE DIMINUARE A RISCURILUI DERULARII PLATILOR PRIN INCASO DOCUMENTAR CUNOASTETI

I.         Practicarea incasoului numai in relatiile cu parteneri siguri, cunoscuti;

II.       In conditiile in care se contracteaza marfa cu plata prin ID trebuie sa se tina seama de:

a.     Factori obiectivi:

1.     Natura marfii si pozitia ei pe piata:

Cu cat marfa e mai tare cu atat riscul de neplata e mai mare

Daca marfa e abundenta pe piata riscul e mare

2.     Pretul marfii:

Cu cat pretul e mai competitiv, interesul importatorului este mai mare si invers

3.     Calitatea marfii:

Calitate ridicata, risc scazut si invers

4.     Stabilitatea pietei:

Stabilitate ridicata, marfa e mai competitiva in momentul platii

5.     Conjunctura valutara

Daca valuta este in crestere, riscul creste

Daca deprecierea/aprecierea in raport cu nivelul de competitivitate al marfurilor este in avantajul/dezavantajul importatorului:

Fie se asteapta o depreciere puternica daca este sigur ca marfa nu va fi luata

Fie se grabeste sa o plateasca.

Alegerea domeniului de aplicare a ID trebuie sa se faca cu maxima grija si tinand mereu cont de interesul importatorului de a obtine marfa cat mai ieftin.

b.     Constructia pretului – ocupa un rol esential in reducerea riscului:

Includerea in pret a unei marje acoperitoare, echivalenta cu dobanda pe perioada estimata a intarzierii la plata;

Includerea in contract a unor penalitati de neplata;

Tratarea operatiunii ca o vanzare pe credit pe termen scurt cu dobanda aferenta evidentiata in mod separat.

c.      Actiuni de derulare in paralel de contracte comerciale cu marfuri similare pe aceeasi piata / prospectarea pietei si stabilirea unor potentiali clienti/cumparatori.

III.      Adoptarea unei atitudini active din partea exportatorului pe tot parcursul derularii operatiei de incaso:

a)     In faza de negociere a contractului:

Solicitarea unui avans suficient de mare de la importator in contul cheltuielilor viitoare si pentru returnarea/redirijarea marfii catre tara in situatia neplatii marfii.

Stipularea platii prin utilizarea cambiilor precizandu-se dreptul vanzatorului de a prezenta cumparatorului o cambie trasa asupra sa.

Includerea solicitarii prezentarii de catre importator a unei scrisori de garantie bancara privind efectuarea platii.

b)     In faza expedierii marfii:

Expedierea marfii corespunzator dpv calitativ si cantitativ;

Exportatorul trebuie sa-si indeplineasca obligatiile contractuale;

Daca exista indici cu privire la neplata, sa stopeze livrarea marfii;

Sa intocmeasca documentele corect;

Sa instructeze banca cu privire la situatia: de neplata, de intarziere la plata, de nerecuperare a cambiei;

Sa se emita documente care sa permita exportatorului sa controleze marfa pana la destinatie: conosamentul - intocmit in forma negociabila/andosat in alb si nu pe numele importatorului.

IV.     Obtinerea prin contract a unor clauze de garantare a platii;

V.       Vinculatia – expedierea marfurilor pe adresa unei banci corespondente bancii exportatorului sau pe adresa unei case de expeditie de unde marfurile sunt eliberate numai dupa ce se face dovada achitarii lor la banca (nu elimina riscul ca importatorul sa se razgandeasca in ceea ce priveste marfa – costuri ridicate, suportate de exportator); daca avem de-a face cu o livrare partiala, daca se observa ca prima transa nu a fost achitata urmatoarele transe vor fi suspendate. Pe tot parcursul exportului, exportatorul trebuie sa fie prezent prin el sau prin prepusi astfel incat sa nu existe moment in care sa nu aibe controlul direct asupra marfii in cauza.

4. CE DOCUMENTE CUNOASTETI PRIVIND DERULAREA INCASOULUI DOCUMENTAR

I. Ordinul de incasare care este chiar documentul denumit incaso documentar. El este intocmit de catre exportator, in conformitate cu conditiile stipulate in contractul comercial international. Acest ordin de incasare cuprinde anumite elemente care trebuie stipulate de exportator, clar si precis:

a) aspecte privind partile implicate:

- numele si adresa importatorului, respectiv domiciliul, la care trebuie facutä prezentarea documentelor;

- numele si adresa bancilor implicate;

- numele si adresa exportatorului - beneficiarului incasoului.

b) precizari privind elementele comerciale si documente:

- descrierea marfii, denumire, cantitati, pret unitar etc.;

- documentele care vor fi prezentate: factura, documente de transport, certificat de origine, certificat de asigurare etc.;

- detalii privind transportul si livrarea: referitoare la transbordari, livrari partiale etc.

c) precizari privind conditiile de plata:

- valoarea incasoului si moneda in care se va face plata;

- marcarea faptului daca documentele se vor preda contra plata sau contra acceptare (D/P, DAP - documente contra plata, D/A - documente contra acceptare);

- daca sunt permise platile partiale.

d) detalii precise referitoare la ceea ce trebuie facut, procedura ce va fi urmata in caz de neacceptare sau neplata; ordonatorul poate sa indice un mandatar al sau atunci cand apare refuzul de plata/acceptare. Fara aceste instructiuni, banca nu are obligatia sa pastreze documentele respective.

e) clauze privind plata incasoului - cuprind conditiile in care documentele vor fi platite:

remitere de documente contra plata imediata a acestora; termenul imediat semnificand “cel mai tarziu la sosirea marfii”; se mai poate insera si mentiunea “plata la prima prezentare de documente”; aceasta precizare trebuie insa facuta in toate documentele ( contract, factura).

documente contra acceptare - in acest caz setul de documente cuprinde si o cambie cu scadenta situata intre 30 si 180 zile de la prezentare; cambia este acceptata de importator si banca ii elibereaza documentele, care ii permit sa ridice marfa; marfa poate fi vanduta, rezultand fonduri cu care importatorul pläteste marfa la scadenta. Analizarea cambiei reprezinta o garantie pentru exportator.

acceptare cu remiterea documentelor contra plata - se intalneste in relatiile cu Orientul indepartat. Vanzatorul da instructiuni bancii ca trasul sa accepte o cambie trasa. Cumparatorul insa nu poate intra in posesia documentelor pana nu achita titlul.

f) ultimul tip de clauze ce trebuie cuprinse in ordinul de incasare sunt cele legate de modul de intocmire si de prezentare a documentelor. In general acestea sunt si se intocmesc ca in cazul AD.

Alte clauze:

- numärul incasoului;

- modul in care se face;

- rambursarea (telegrafic, avion etc.);

- cine suporta comisioanele si spezele etc.

5. CARE SUNT DOCUMENTELE CERUTE IN OPERATIUNEA DE ACREDITIV DOCUMENTAR

Consideratii generale privind prezentarea documentelor la banca.

a.     inainte de prezentarea documentelor la banca exportatorul trebuie sa fie sigur ca:

are toate documentele – numar de originale si copii,

fiecare document este complet,

toate documentele sunt ,,curate’’,

orice modificare, rectificare este stampilata de emitent,

continutul unui document nu contrazice continutul altor documente,

toate documentele sunt conforme cu acreditivul.

b.     prezentarea documentelor trebuie sa se faca :

in interiorul valabilitatii acreditivului,

in maximum 21 zile fara depasirea valabilitatii acreditivului,

la ghiseele bancii notificatoare/platitoare/acceptante.

Plata documentelor se face numai dupa verificarea lor:

a.     documente conforme cu acreditivul – in termen de 7 zile exportatorul este platit (cambii acceptate),

b.     documente neconforme – banca nu plateste documentele.

Tipuri de neconcordante:

1. minore dar care pot fi rectificate – de regula se inapoiaza documentele pentru a fi puse in buna ordine (cronologica)
2. minore dar care nu mai pot fi rectificate – banca poate face plata sub rezerva. Banca platitoare va cere inapoi bancii exportatorului banii plus dobanda (practica care uneori este interzisa chiar prin ordinul de deschidere),
3. majore problema este grava, marfa a fost expediata – operatiunea se transforma in incasso.

Exportatorul trebuie sa urmareasca marfurile pe parcurs extern, sa contacteze importatorul in vederea platii. Daca importatorul nu vrea sa faca plata, el trebuie sa vanda marfa sau sa o aduca acasa.

Factura comerciala

Factura – document redactat de exportator imediat dupa expedierea marfii; document de sinteza intrucat:

este actul primar in baza caruia opereaza in evidenta sa atat exportatorul cat si importatorul,

permite identificarea valorii de ansamblu a marfii vandute,

este documentul comercial cel mai important.

Sintetizand, factura cuprinde:

numele si adresa exportatorului,

numele si adresa importatorului,

locul si data emiterii,

descrierea marfii,

pretul unitar si/sau total al marfii,

costul transportului si al asigurarii,

conditiile de livrare,

totalul sumei incasat de catre exportator,

numarul si tipul coletelor,

continutul unui colet,

numarul licentei de export sau import,

marcajul si numerotarea coletelor,

semnatura exportatorului.

Uneori se poate cere factura consulara – similara celei comerciale, insa emisa de consulatul tarii importatoare in tara exportatoare.

Documentele de transport

Documentele de transport reprezinta inscrisuri prin care vanzatorul face dovada incarcarii sau preluarii spre incarcare a marfurilor.

In general, documentele de transport sunt :

documente tipizate;

diferentiate pe tipuri de transport astfel: maritim, transport multimodal, aerian, feroviar, rutier, fluvial, postal, curier, fiecaruia fiindu-i specific un anumit tip de document de transport.

Pentru a fi acceptat de banca, acesta trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

sa nu poarte nici o clauza sau adnotare care sa declare in mod expres starea defectuoasa a marfurilor;

trebuie sa fie emis de transportator sau de un agent al acestuia;

sa respecte toate mentiunile din acreditiv referitoare la transport;

nu pot depasi 21 de zile de la data emiterii lor, in caz contrar fiind considerate „vechi”.

Conosamentul maritim ( Marine/Ocean Bill of Landing – B/L)

Este un document, de regula tipizat, redactat in limba engleza si eliberat de comandantul vasului care asigura transportul respectiv. Prin el se certifica faptul ca marfa a fost preluata de la expeditor spre a fi predata in anumite conditii stabilite de parti, destinatarului.

Dintre documentele prezentate la plata de exportator, conosamentul, din punctul de vedere al bancii, are cea mai mare importanta, intrucat, in primul rand, constituie dovada ca intre caraus si expeditor a intervenit un contract de transport, document prin care carausul:

confirma primirea marfurilor;

se obliga sa le elibereze la destinatie, in anumite conditii de termene si timp.

Conosamentul reprezinta o hartie de valoare, un titlu reprezentativ, considerandu-se ca simpla posesie a conosamentului da dreptul de posesie asupra marfurilor. Datorita acestei proprietati a conosamentului, pentru banca emitenta el reprezinta gajul operatiunii. Daca ordonatorul refuza sa plateasca, banca care detine conosamentul poate ridica marfurile sau poate negocia valoarea lor in vederea recuperarii sumei platite exportatorului.

Din punct de vedere al dreptului de transmitere al dreptului de proprietate, conosamentele pot fi:

nominative: se precizeaza numele persoanei pentru care a fost emis;

la purtator: nu este mentionat numele proprietarului;

la ordin: se specifica pe conosament „a se livra la ordinul… la data…”,acest tip de conosament putand fi instrainat prin gir sau andosare.

Un conosament contine, de regula, urmatoarele precizari

numele companiei de transport;

Numele exportatorului (expeditorului);

Numele si adresa importatorului(destinatarului) sau la ordinul acestuia, a unei banci numite sau in alb;

Numele si adresa celui ce urmeaza a fi notificat , importatorul sau un tert, de sosirea marfii.Aceasta mentiune nu este necesara cand conosamentul este emis la ordin;

Numele vasului pe care s-a imbarcat marfa;

Denumirea porturilor de incarcare si de destinatie;

Locul unde se plateste navlul-la locul expeditiei sau la destinatie;

Numarul de originale in care a fost emis conosamentul;

Descrierea succinta a marfii;

Marcajul coletelor si numerotarea acestora pentru identificarea marfii;

Numarul coletelor expediate in litere;

Semnatura capitanului sau a agentului sau;

Data cand marfurile au fost preluate spre a fi incarcate pe vas. Este data emiterii conosamentului.

Precizarile privind plata navlului sunt in concordanta cu conditia de livrare specificata in acreditvul documentar si poate fi :

navlu platit (freight paid)- transportul este platit inainte ca expeditia sa fi fost efectuata si cade in sarcina exportatorului;

navlu platibil la destinatie ( freight pazable at destination) – semnifica plata acestuia de catre importator.

Alaturi de aceste modalitati de plata a navlului se mai intalnesc si alte categorii de plati, care in general, le completeaza pe acestea:

la valoarea marfii(ad valorem)- practicat in cazul transportului marfurilor scumpe;

navlu global(lump sum freight) – navlul este calculat pentru intreaga nava indiferent de cantitatea de marfa trasportata;

navlu de intoarcere(back freight) – se plateste pentru marfurile neacceptate in portul de destinatie si returnate in portul de incarcare;

PROIECT: Consideratii generale privind transportul maritim PROIECT: Interzicerea monopolurilor de stat cu caracter comercial

navlu mort(dead freight)- se plateste pentru spatiul inchiriat sau rezervat la bordul navei dar neutilizat.

Prima de navlu(primage) – se calculeaza ca procent asupra navlului net(max. 10%) si se plateste armatorului ca stimulent pentru efectuarea transportului in cele mai bune conditii.

In afara de acestea, in textul conosamentului pot aparea anumite mentiuni in concordanta cu Publicatia 500:

1.     set complet (full set) – aceasta precizare este urmata de o fractie care semnifica numarul de originale si de copii (3/5, 5/7);

2.     conosament curat (clean bill of leading) – cerinta ca pe conosament sa nu existe nici o mentiune referitoare la starea defectuoasa a marfurilor si a ambalajelor precum si lipsa unor stersaturi, adaugir, rectificari nesemnate si nestampilate a doua oara;

3.     on board – este inscrisa in deschiderea acreditivului, reflecta dorinta ordonatorului ca emiterea conosamentului sa se fi facut dupa incarcarea marfii pe nava;

4.     notificati pe : este urmata de precizarea numelui si a adresei persoanei pe care carausul la destinatie o va anunta ca a sosit marfa;

5.     With or without transcending - mentiune legata de acceptul transbordarii marfii. De obicei nu se opteaza pentru transbordarea marfii, dar daca apare aceasta transbordare, exista posibilitatea manifestarii refuzului la plata conosamentului.

Scrisoarea de transport aerian

Transportul marfurilor in trafic aerian se efectueaza pe baza unui contract de transport specific denumit dupa caz:

scrisoare de transport aerian( Air Waybill);

nota de expeditie aeriana( Air Consignment Note);

fracht aerian.

Daca prin AD se precizeaza un document de transport aerian , bancile accepta un astfel de document oricum s-ar numi el daca cuprinde anumite elemente:

indica numele transportatorului si poarta semnatura sa sau a unui agent ce actioneaza in numele sau;

indica faptul ca marfurile au fost acceptate pentru  transport;

daca prin AD se cere data reala a expedierii marfurilor, aceasta trebuie mentionata expres pe document, respectiv data predarii marfii carausului;

indica aeroportul de plecare si de destinatie;

s-au respectat toate conditiile din AD.

Acest document nu are valoare de titlu de proprietate. El nu este negociabil, se emite in 3 exemplare: unul pentru caraus, unul pentru cumparator si unul pentru vanzator.

Scrisoarea de trasura feroviara

Scrisoarea de trasura feroviara reprezinta contractul de transport feroviar international si se socoteste a fi incheiat in momentul in care calea ferata (statia de predare) a primit marfurile pentru transport, moment confirmat de data de pe stampila statiei respective.

Scrisoarea de trasura feroviara (model COTIF) cuprinde urmatoarele file:

1.            originalul: insoteste marfa si se elibereaza destinatarului odata cu marfa;

2.            foaia de expeditie care se intocmeste intr-un numar egal cu al cailor ferate din diferite tari participante la transport , serveste la decontarea transportului de catre caraus;

3.            avizul si adeverinta de primire care insotesc marfa constituie document doveditor de primire a marfii de destinatar;

4.            duplicatul scrisorii de trasura care se elibereaza predatorului –constituie dovada expedierii marfii si este documentul prezentat la banca de exportator;

5.            copia scrisorii de trasura, care ramane la statia de expediere a marfii.

Scrisoarea de trasura feroviara nu este transferabila si nu constituie un document de proprietate asupra marfurilor.

Scrisoarea de trasura rutiera

Se intocmeste conform reglementarilor internationale existente si reprezinta contractul de transport rutier international.

Scrisoarea de trasura rutiera se intocmeste in 3 exemplare :

- Original 1 – ramane expeditorului la predarea marfii si constituie dovada expedierii marfii, este documentul prezentat de exportator la banca;

- Originalul 2 – insoteste transportul si este eliberat destinatarului o data cu marfa;

- Originalul 3 – este retinut de caraus.

Acest document de transport nu constituie un titlu de proprietate asupra marfurilor, nu este negociabil sau transmisibil.

Tranzitarea marfurilor prin diferite tari este permisa de conditia ca acestea sa ramana in autovehicul tot timpul pana la destinatie.

Pentru fiecare vehicul rutier se intocmeste si carnetul TIR valabil pentru o singura calatorie. Acest carnet indeplineste 2 functii:

functia de document de evidenta si de declaratie in vama;

functia de garantie vamala pentru marfurile transportate.

Nivelul maxim garantat este de 50.000$ pentru un carnet.

Certificatul si polita de asigurare

Riscurile reprezinta anumite evenimente probabile care pot surveni pe parcursul transportului marfurilor si care pot avea ca urmare pierderea sau avarierea totala sau partiala atat a marfurilor cat si a mijloacelor de transport.

Pagubele astfel aparute nu se acopera in totalitate ci numai acelea care se datoreaza unor riscuri probabile si care sunt asigurate.

In practica internationala a asigurarilor riscurile se impart in :

riscuri asigurabile, care la randul lor pot fi obisnuite,cum sunt : furtuna, naufragiul, esuarea, coliziunea, aruncarea marfurilor peste bord, incendiul, furtul, jaful; si speciale , ca: transformari fizice(autoaprinderea, scurgerea lichidelor, spargerea sticlariei), transformari chimice(incingerea cerealelor, ruginirea marfurilor din fier, otetirea vinului,alterarea carnii) sau razboaie, greve inundatii, cutremure;

riscuri excluse, cele pentru care, in cazul cand apar in timpul transportului, asiguratorul nu poarta nici o raspundere: nerespectarea regulilor de transport a marfii respective, viciul propriu al marfii, contrastaliile, intarzierile in livrare, capturarea, confiscarea, etc.

Documentul de asigurare trebuie sa corespunda cerintelor din deschiderea acreditivului documentar atat ca tip de asigurare, cat si ca riscuri asigurate.

Polita de asigurare atesta intelegerea prin care asiguratul se angajeaza sa plateasca o suma de bani in schimbul careia asiguratorul isi asuma anumite riscuri. Aceste polite sunt documente negociabile si pot fi:

nominale

la ordin – pot fi transmise prin andosare in alb sau plin;

la purtator

Ea trebuie sa aiba semnatura si stampila societatii de asigurari, sa fie emisa in moneda in care este emis acreditivul documentar. Intrarea in vigoare a documentului de asigurare trebuie sa se faca cel tarziu la incarcarea marfurilor in mijlocul de transport.

Suma de asigurat poate fi precizata in mod diferit, de exemplu:

un procent minim asigurat ( acoperind cel putin 110% din valoarea facturata a marfurilor);

un procent fix ( acoperind 110% din valoarea facturata a marfurilor);

limita minima si maxima a asigurarii (acoperind minimum 110% dar nu mai mult de 130%).

Certificatul de asigurare este un document in care se dau detalii despre polita de asigurare si care certifica existenta acesteia.

In AD trebuie sa se specifice clar tipul de asigurare cerut si, eventual, ce riscuri aditionale se mai doresc a fi acoperite. De exemplu:

toate riscurile(all risks);

toate riscurile, inclusiv riscurile de razboi, greve, tulburari si miscari civile( all risks incl. War risks and strike, riots and civil commotions).

Certificatele de origine

Sunt documente care confirma natura, cantitatea, valoarea marfurilor exportate, locul si data fabricatiei, exista o declaratie privitoare la tara de origine a marfii.

Solicitarea certificatului se face, de regula, cand tara exportatoare beneficiaza in raport cu tara importatoare de taxe vamale reduse sau de scutiri de taxe.

Acest document este emis de Camera de Comert din tara de origine a marfurilor sau de un organism similar si este semnat si stampilat de institutia respectiva.

In Romania, certificatele sunt eliberate de Camera de Comert si sunt de 2 tipuri:

cu valoare generala – atesta ca marfurile sunt de origine romana;

cu valoare speciala – pentru tarile cu care Romania are incheiate protocoale privind cresterea sau reducerea de taxe.

6. CE TIPURI DE ACREDITIV DOCUMENTAR CUNOASTETI

In functie de natura angajamentului asumat de banca emitenta, acreditive pot fi:

A.     revocabile

B.     irevocabile

C.     irevocabile confirmate.

ACREDITIV DOCUMENTAR REVOCABIL

Poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment al derularii acreditivului documentar, fara o avizare prealabila a beneficiarului acreditivului documentar, cu conditia ca notificarea de modificare sau anulare sa parvina bancii insarcinate cu plata, acceptarea, negocierea, inainte ca astfel de operatiuni sa se fi produs.

Dreptul de revocare se stinge in momentul in care plata, acceptarea sau negocierea au fost efectuate.

Aceste acreditive sunt rar utilizate datorita faptului ca prezinta riscuri pentru exportator. Aspectul revocabil trebuie mentionat in deschiderea acreditivului documentar.

ACREDITIVUL DOCUMENTAR IREVOCABIL

Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al bancii emitente de a executa sau a face sa se execute (desemnand o alta banca), plata, acceptarea, negocierea, cu conditia indeplinirii tuturor prevederilor stipulate cu ocazia deschiderii. Acest angajament nu poate fi modificat sau anulat decat cu acordul partilor interesate.

Acreditivul irevocabil presupune certitudine absoluta privind plata pentru beneficiar, cu conditia de a se conforma tuturor conditiilor prevazute in acreditiv si de a prezenta toate documentele.

Mentiunea acreditivului documentar irevocabil - este mentionata clar in toate momentele derularii acreditivului. Astfel, de exemplu, in documentul de deschidere a acreditivului documentar transmis la banca emitenta bancii exportatorului se regaseste un asemenea text:

in limba romana - ,, Din ordinul (numele, adresa cumparatorului) deschidem (cu sau fara precizarea ,, la dumneavoastra’’) in favoarea (nume, adresa vanzator) un acreditiv documentar irevocabil’’

in limba franceza - ,, D’orde (nume, adresa cumparator) ouvrez ( cu sau fara precizarea ,, chez vous’’) faveur (nume, adresa vanzator) credit documentaire irrevocable…’’

in limba engleza – ,,By order of (numele si adresa cumparatorului) open (cu sau fara precizarea ,, with you’’) favour (nume, adresa exportator) irrevocable documentary credit…’’.

Comentariu:

Daca in text apare precizarea,, la dumneavoastra’’ ea semnifica ca respectivul acreditiv documentar este domiciliat la banca exportatorului. In practica, deseori, mentiunea privind domicilierea apare separat: ,,acest acreditiv documentar este domiciliat la dumneavostra’’.

ACREDITIV DOCUMENTAR IREVOCABIL CONFIRMAT

Este acela in care, la angajamentul irevocabil al bancii emitente se adauga un angajament egal ca valoare si conditii al unei terte banci, banca confirmatoare.

Banca confirmatoare, situata de regula in tara beneficiarului acreditivului documentar, dar poate fi si in alta tara, accepta fata de beneficiar aceleasi angajamente ca si cele pe care banca emitenta si le-a asumat prin deschiderea acreditivului documentar irevocabil.

In cazul in care banca exportatorului nu este si banca confirmatoare, in finalul frazei prezentate mai sus se adauga mentiunea:

in limba romana - ,, fara confirmarea dumneavoastra’’,

in limba franceza - ,, sans y ajouter votre confirmation’’,

in limba engleza - ,, without adding Your confirmation’’.

Ex. Desi ofera un grad de siguranta ridicat privind plata, utilizarea acreditivului documentar irevocabil confirmat in cadrul exportului trebuie facuta diferentiat de la caz la caz. Astfel, in cazul contractelor de export romanesti incheiate cu partenerii din tari care au dificultati financiare, se recomanda ca obtinerea confirmarii sa fie facuta de la o terta banca situata in alta tara. In conditiile in care banca emitenta nu prezinta garantie privind solvabilitatea, orice banca va evita sa dea confirmarea pentru un acreditiv documentar emis de aceasta.

Se recomanda utilizarea acreditivului documentar irevocabil confirmat de o terta banca, cu bonitate de necontestat pentru acele acreditive documentare emise de banci cu dificultati financiare.

CLASIFICAREA ACREDITIVELOR IN FUNCTIE DE CLAUZELE SPECIALE MENTIONATE IN DESCHIDEREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

Acreditivul documentar reinoibil

Este acel tip de acreditiv documentar care se utilizeaza pentru a acoperi valoarea unui export realizat in transe.

In cadrul acreditivului documentar reinnoibil se stabileste valoarea totala a exportului si valabilitatea de ansamblu a acreditivului documentar reinoibil.

Din punct de vedere al relatiei marfa livrata – plata, acreditivele documentare reinnoibile pot fi:

cumulative – valoarea mai mica incasata pentru livrari mai mici poate fi recuperata prin livrari ulterioare mai mari, desigur fara a depasi valoarea de ansamblu;

necumulative – cand utilizarea acreditivului documentar nu se face decat in limita valorica strict stabilita in acreditiv pentru fiecare transa de marfa livrata.

Acreditivul documentar cu clauza rosie

Acest tip de acreditiv documentar isi trage denumirea de la existenta pe ordinul de deschidere a unei clauze inscrise in rosu.

Clauza inserata in acest acreditiv documentar mentioneaza ca beneficiarul acestui acreditiv poate sa primeasca un anumit procent din valoarea acreditivului sub forma de avans inainte de expedierea marfii si, deci, inainte de prezentarea documentelor referitoare la marfa, beneficiarul angajandu-se sa prezinte setul complet de documente odata cu livrarea marfii respective.

Daca beneficiarul nu isi indeplineste obligatiile, respectiv nu prezinta documentele la banca, banca avizatoare (cea care i-a dat avansul) va cere rambursarea sumei de la banca emitenta, care si-a luat angajamentul sa faca plata, iar aceasta va recupera banii de la ordonator.

Acest tip de acreditiv documentar este utilizat in operatii comerciale de tipul LOHN-ului.

Acreditivul documentar cu clauza rosie poate fi utilizat ca o modalitate de finantare a exporturilor de catre importator deoarece, cu avansul primit, exportatorul procura marfa si o expediaza (avansul poate sa mearga pana la valoarea totala a acreditivului documentar).

In acest tip de acreditiv documentar, riscurile sunt ale importatorului.

Acreditivul documentar si operatiile de intermediere

Acreditivul documentar transferabil

Acreditivul documentar transferabil este acel tip de acreditiv care poate fi platit in totalitate sau partial unuia sau mai multor beneficiari secunzi, adica beneficiarul principal al acreditivului documentar poate ordona bancii emitente transferul acreditivului documentar in totalitate sau partial.

Acest tip de acreditiv documentar se utilizeaza in operatiunile de reexport, de intermediere in comertul international.

Acreditivul documentar back-to-back sau subsidiar

Acest tip de AD presupune existenta a 2 AD distincte: unul de export si unul de import.

AD subsidiar se foloseste in operatiile de export si intermediere in comertul international, insa, spre deosebire de AD transferabil, importatorul final al marfii nu cunoaste furnizorul real.

7. CE ESTE SI CUM  SE UTILIZEAZA PLATA PRIN VIRAMENT

Viramentul este un procedeu bancar special de plata fara numerar, efectuat prin transferul unei sume de bani in moneda nationala sau in valuta, din contul celui care dispune plata (ordonatorul) in contul beneficiarului care incaseaza, acest lucru insemnand debitarea contului primului si creditarea contului celuilalt.

Ordonatorul – cumparator, debitor, importator, beneficiar al unei prestatii de servicii;

Beneficiarul – vanzator, creditor, exportator, prestator de servicii;

Banca ordonatorului = banca platitoare

Banca beneficiarului = banca destinatara

Viramentul presupune existenta unui cont in banca din partea persoanei fizice sau juridice si existenta unor disponibilitati in acest cont, create prin depozite anterioare, incasari, credit acordat de banca etc.

Viramentul poate fi intrabancar sau intre societati bancare diferite (interbancar);

Comparatia dintre cec si virament – viramentul este mai OMOGEN;

prin cec se opereaza ori cu moneda fiduciara sau cu moneda scripturala;

prin virament se opereaza numai cu moneda scripturala (este calificat drept o remitere de moneda scripturala)

viramentul se poate prelucra mai usor pe calculator, diminuand costul si economisind timpul serviciilor bancare

Specificul mecanismului de virament – se pot realiza acte juridice diferite:

stingerea unei obligatii prin plata;

acordarea unui imprumut

efectuarea unei donatii

Consecinte ale caracterului abstract al viramentului:

1. Banca nu poate cenzura un ordin de virament emis de clientul titular al contului, in cazul in care acest cont are un sold creditor; Exceptie: situatia in care sunt nesocotite normele de ordine publica privind ordinea efectuarii viramentelor care decurg din aplicarea dispozitiilor legale privind masurile pentru evitarea blocajului financiar.
2. Banca nu trebuie sa verifice cauza juridica a ordinului de virament, validitatea lui nedepinzand de validitatea actului juridic care se realizeaza prin acest procedeu bancar;
3. Banca nu este obligata sa verifice daca autorul ordinului de virament are capacitatea juridica de a efectua actul juridic realizat prin virament;
4. Viramentul are ca efect nasterea unui drept de creanta al beneficiarului fata de banca si concomitent stingerea eventualei creante anterioare a emitentului fata de aceeasi banca.

Implicatiile viramentului la nivel economic:

1. Prin virament – trecerea unei sume dint-un cont in altul – se infaptuieste circulatia monedei scripturale
2. Depozitele bancare constituite exprima creante ale tertilor fata de banca, iar viramentul reprezinta un procedeu de transfer al creantelor intre creditorii bancii
3. Viramentul ca transfer de moneda scripturala reprezinta un instrument de combatere a inflatiei monetare

Clasificarea viramentului:

1. Viramentul intern (intrabancar) – este efectuat intre 2 conturi deschise la aceeasi banca
2. Viramentul extern (interbancar) este efectuat intre 2 conturi deschise la banci diferite si se realizeaza in etape:

platitorul emite ordinul de virament cerand bancii sale sa-i debiteze contul cu o anumita suma, pentru a se credita contul beneficiarului deschis la o alta banca

banca platitorului pune la dispozitia bancii beneficiarului un credit egal cu aceeasi suma;

banca beneficiarului crediteaza contul acestuia;

intre cele doua banci se realizeaza reglementarea conturilor prin casa de compensatii interbancare

Data viramentului – ziua in care suma este pusa la dispozitia beneficiarului prin creditarea contului acestuia de catre banca sa.

Clasificarea viramentului in functie de ordonatorul operatiei

1. Viramentele clientelei – ordin dat de un client de a se efectua un transfer de bani, prin debitarea contului sau catre unul sau mai multi beneficiari
2. Viramentul BNR – in cazul relatiilor interbancare;

Ordinele de virament pot fi:

pe suport hartie (manuscris sau imprimat)

sub forma magnetica

In functie de sensul din care se dispune si efectueaza plata:

virament de credit

virament de debit.

Viramentul de credit:

1. platitorul ordona bancii sale (banca platitoare) sa promoveze ordinul de plata catre beneficiarul specificat;
2. banca platitoare preia suma din contul platitorului si efectueaza plata catre banca creditorului
3. banca creditorului inscrie suma in contul beneficiarului

Viramentul de debit:

1. platitorul imputerniceste creditorul pentru astfel de operatiuni; el solicita bancii sale aprobarea operatiunii;
2. creditorul depune documentatia aferenta sumei de plata (factura) la banca sa;
3. banca platitorului include pentru plata suma respectiva la data scadentei de plata, iar dupa efectuarea platii, suma revine pe filiera bancara in contul creditorului

8. CE INTELEGETI PRIN SEGMENTELE ( INSTRUMENTELE)  PIETEI MONDIALE+IMAGINE
1. Economia internationala si continutul relatiilor valutar financiare internationale

Economia internationala = totalitatea economiei nationale legate intre ele printr-un sistem de relatii economice internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii. Componenta de baza a economiei internationale este piata mondiala.

SEGMENTELE

PIETEI MONDIALE

TRANZACTII

9. CUM SUNT DEFINITE RELATIILE FINANCIAR VALUTARE INTERNATIONALE

Relatiile financiar-valutare internationale reprezinta ansamblul raporturilor banesti care se formeaza intre p[ersoanele fizice si juridice in legatura cu miscarea fondurilor la nivel international.

Miscarea fondurilor la nivel international imbraca forma fluxurilor financiare internationale care, in principal, au la baza aparitiei si dezvoltarii lor 3 tipuri de relatii internationale: relatiile comerciale, relatiile necomerciale si relatiile financiare.

-relatiile comerciale imbraca forma importului si exportului de marfuri

-relatiile necomerciale desemneaza operatiunile care nu imbraca forma de marfuri fiind, in esenta, servicii.

-relatiile financiare au ca obiect miscarea fondurilor banesti intre tari sau intre tari si institutii financiare si bancare internationale

Structura relatiilor valutar – financiare internationale

SISTEM MONETAR

INTERNATIONAL

RELATII VALUTAR-

FINANCIARE

INTERNATIONALE

10. SUBLINIATI UNELE DINTRE FUNCTIILE VALUTAR FINANCIARE

Functiile relatiilor valutar – financiare

Evaluarea marfurilor si serviciilor (instrumente de evaluare cum ar fi monedele internationale, DST ca moneda de cont emisa si gestionata de FMI indeplineste functia de evaluare in tranzactiile economice si in statistica internationala);

Folosirea monedelor convertibile ca active de rezerve de catre bancile centrale si comerciale;

Mijloc de plata imediat (sub forma de valuta, titluri de valoare cum ar fi biletele la ordin, cambia, cecuri, etc.);

Sursa de dezvoltare economica;

Functie de valorificare a disponibilitatilor banesti (relatii de credit, depozite, modificarea favorabila a evolutiei cursurilor de schimb valutar);

Echilibrarea balantelor de plati externe (sold active, sold pasiv)

excedentul poate fi compensate prin acordarea de credite externe, efectuarea de investitii directe sau de portofoliu in strainatate, asistenta financiara tarilor mai putin dezvoltate, etc.;

deficitul se poate regla prin contractarea de credite externe, atragerea de capital strain sau utilizarea unei parti din rezervele valutare ale bancii centrale;

functia de rambursare a datoriei externe si de plata a datoriei externe (virarea banilor, reesalonare, etc.);

functia de utilizare a monedelor internationale ( DST, EURO )

FUNCTIILE relatiilor financiar valutare:

1. contributia pe care o au acestea la constructia circuitului economic mondial. Aceasta constructie se bazeaza pe sistemul relatiilor financiar-valutare;

2. finantarea internationala - repartizarea fondurilor banesti din zonele de acumulare catre alte zone care au nevoie de aceste fonduri, conducand la dezvoltarea economica si sociala a acestora. Resursele de finantare sunt disponibilitati banesti ale bancilor, ale caselor de economii, resurse financiare ale altor organisme internationale;

3. creditarea internationala- relatia de creditare internationala -; se constituie si se repartizeaza resursele financiare constituite fie in cadrul organismelor financiare internationale, fie in cadrul institutiilor financiare nationale, fie de la persoane fizice sau juridice. Creditarea internationala este diferita de finantarea internationala, aceasta stabilindu-se pe baza unui acord de credit, aparand obligatii reciproce pt partile contractante.

Toate aceste functii formeaza sistemul de relatii financiar-valutare.

Finantarea are un spectru mult mai larg si cuprinzator. Sistemul financiar valutar cuprinde : FMI; BM; Banca Reglementelor Internationale; BERD; BIRD, precum si totalitatea sistemelor financiar- bancare nationale.

11. CE PRESUPUNE ECHILIBRAREA BALANTEI DE PLATI EXTERNE (SUBLINIATI TERMENII CE IMPLICA ACEST MECANISM)

Balanta comerciala( B.C.) este cel mai important subcont al balantei de plati externe si se manifesta ca o comparatie intre exportul si importul unei tari, pe o anumita perioada determinata, de regula pe o perioada de un an. Prezentarea B.C. se face sub forma de cont contabil: export si import. Cand exportul este mai mare decat importul, balanta este activa, cand este mai mic, balanta este pasiva, iar cand exportul este egal cu importul, balanta este echilibrata.

O politica inteleapta este de a avea o balanta comerciala echilibrata.

Balanta serviciilor detine al doilea loc in structura balantei de plati si presupune incasarile si platile in relatia cu strainatatea, provenind din: transporturi internationale, posta, telegraf, telefoane, fax, radio, telex, televiziune, transmisii de date computerizate, asigurari-reasigurari marfuri, asistenta tehnica, service, lucrari de constructii montaj, servicii de depozitare marfuri, comidsioane platite reprezentantilor straini, publicitate, inchirieri etc.( export-import invizibil )

Balanta fluxurilor financiare cuprinde incasarile si platile in valuta rezultate din prestatii financiare in monedele nationaleale tarilor participante la schimbul de fluxuri financiare in monede nationale, printre care: cheltuieli de intretinere a reprezentantelor diplomatice, consulare, economice sau de alta natura, cheltuieli de calatorie cuvenite celor trimisi in strainatate in scopuri lucrative, onorarii cuvenite pentru medici, ingineri, profesori, artisti etc. platite rezidentilor unei tari in alta tara, burse, donatii, succesiuni, pensii, brevete, patente, licente, drepturi de autor, taxe si speze portuare, de aeroport, operatiuni de schimb valutar, platile pentru serviciile datoriei externe, alte operatiuni necuprinse in balanta serviciilor.

Balanta miscarilor de capital cuprinde intyrarile si iesirile de devize si valute liber convertibile legate de exporturile si importurile de capital. Cuprinde: cumparari de imobile, fabrici, alte exploatari  industriale, agricole, forestiere, miniere etc. sau participari la exploatarea acestora, participari la crearea de noi investitii si la exploatarea lor, cumpararea de valori mobiliare in strainatate, emisiuni de valori mobiliare etc.

Balanta creditelor cuprinde totalitatea creditelor primate si a creditelor acordate, inclusiv a dobanzilor aferente si a rambursarilor scadente in cursul perioadei pentru care se intocmeste, de regula, un an.

Balanta turismului.

Balanta viramentelor cuprinde incasari si plati derivand din utilizarea fortei de munca straine (transferuri de salarii), taxe si impozite, retineri pentru asigurari sociale, ajutoare cu titlu rambursabil, cotizatii si contributii la organisme internationale, reparatii si despagubiri de razboi etc.

Balanta devizelor  cuprinde miscarile intervenite in rezervele valutare, aur creante si datorii in valuta.

Echilibrarea Balantei de plati generale se obtine prin compensarea soldurilor active din relatia cu nunele tari, cu soldurile pasive din relatia cu alte tari , in cadrul aceleasi modalitati de plata.

Echilibrarea Balantei de plati deficitare se obtine printr-un excedent al balantei comerciale sau al balantei invizibililor, prin atragerea de credite, amanari de rambursari de credite, importuri de capital, diminuarea rezervelor valutare.

12. IN CADRUL MECANISMELOR DE SCHIMB VALUTAR CE METODE DE COTARE A VALUTELOR CUNOASTETI
1. Mecanismul cursului de schimb valutar

Cursul valutar = raportul cantitativ dintre doua monede, ce se stabileste pe piata valutara (sau pretul unei valute exprimat in termenii altei valute).

Cursul valutar reprezinta pretul la care o moneda nationala poate fi schimbata cu o alta moneda nationala sau internationala (DST, EURO).

Cursul valutar dintre doua monede se poate determina:

Cotarea directa (incerta) = numar de unitati monetare ce revine pentru o anumita moneda straina; Cotarea indirecta (certa) = numar de unitati monetare straine ce revine la o unitate moneda nationala.

Metode de cotare

a valutelor

In marea majoritate a statelor lumii si in Romania se utilizeaza cotarea directa.

Cotarea indirecta (lira sterlina, dolarul Australian, etc.)

13. CE PRESUPUNE CURSUL VALUTAR LA VEDERE SI LA TERMEN

Tipurile de operatiuni posibile pe piata valutara sunt in functie de timp:

operatiuni la vedere - spot;

operatiuni la termen - forward.

Aceste operatiuni presupun reglementari specifice si utilizari in functie de scopul operatorilor de pe piata valutara.

Operatiunile SPOT presupun realizarea tranzactiei de vanzare-cumparare in momentul t, in conditiile de curs valutar economic curent cu miscarea efectiva a monedei tranzactionate imediat sau in maxim 48 ore de la momentul schimbului de monede.

Pe langa aceste operatiuni SPOT, mai sunt utilizate si alte tipuri de operatiuni la vedere:

tomorrow - negocierea se desfasoara in prezent, iar decontarea are loc a doua zi;

out-night - negocierea si decontarea se fac in aceeasi zi.

In cazul in care intermediarul este o banca sau o bursa, operatiunile la vedere se realizeaza pe baza ordinelor de vanzare-cumparare depuse de ofertanti si solicitanti.
Miscarea efectiva a monedei vandute si valutei cumparate are loc dupa o perioada determinata, prin virament sau plata in numerar.

La casele de schimb miscarea celor 2 sume se desfasoara concomitent.
Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta la termen au devenit o necesitate sub presiunea lipsei de valuta de pe piata la un moment dat si a fenomenului de modificare rapida a cursului valutar.

Operatiunile la termen presupun o tranzactie de valuta al carei contract si curs se stabileste in momentul t, iar miscarea efectiva a sumelor tranzactionate are loc la momentul tn la cursul valutar convenit in contract.

In scopul realizarii acestor operatiuni, piata valutara utilizeaza cursul valutar economic la termen cu cele doua variante: de cumparare si de vanzare.
In ceea ce priveste cotarea la termen a valutelor exista situatiile:

1. scadente 3 - 6 luni -; se stabilesc cotatii la termen pentru majoritatea monedelor;

2. scadente 12-;24 luni -; se stabilesc cotatii la termen doar pentru monedele importante;

3. pentru scadente mai mari de doi ani se stabilesc cotatii la termen doar pentru: dolar american, EURO, franc elvetian, Yen japonez, lira sterlina.

Operatiunile la casele de schimb sunt cele mai simple operatiuni de pe piata valutara, iar schimbul valutar are loc pe baza documentelor de identitate si a sumelor propuse la vanzare-cumparare.

Acest schimb presupune parcurgerea unor operatiuni:

identificarea persoanelor pe baza documentelor;

verificarea semnelor banesti prezentate spre vanzare-cumparare pentru a depista eventualele falsuri;

intocmirea documentelor de schimb valutar pentru fiecare operatiune in parte.

14. CERE ESTE SCOPUL OPERATIILOR PE PIATA VALUTARA

Scopul principal al operatiunilor pe piata valutara este dat de necesitatea procurarii valutei in vederea asigurarii miscarii internationale de valoare.

Caracterul fluctuant al valutelor a impus operatiilor pe piata valutara si o motivatie de asigurare contra riscului valutar in realizarea operatiunilor de vanzare-cumparare.

Pe piata valutara se realizeaza de asemeni, operatiuni in scop speculativ din dorinta obtinerii unui castig ca urmare a modificarii cursului valutar sau din cauza existentei unei diferente intre dobanzi la fondurile exprimate in diferite monede.

In unele cazuri, pe piata valutara au loc operatiuni tehnice de echilibrare a pietei, intermediarii procedand la vanzarea de moneda atunci cand exista o cerere neacoperita sau la cumpararea de moneda atunci cand exista o oferta excedentara.

2. Participantii la piata valutara

Piata valutara este ordonata de intermediari, ei au rolul de a forma piata punand in contact ofertantii cu solicitantii.
In postura de intermediari actioneaza:

bancile comerciale;

bursele de valori;

casele de schimb valutar;

persoane sau institutii pe post de brokeri si dealeri.

Toate aceste institutii pot avea caracter de broker realizand operatiuni de vanzare-cumparare. Brokerii realizeaza operatiuni de vanzare-cumparare in numele clientilor, iar dealerii realizeaza operatiuni in nume propriu si pe cont propriu.

In principal, bancile comerciale fac operatiuni cu caracter economic si in scop asigurator prin vanzarea-cumpararea la vedere si la termen. Bursele de valori completeaza activitatea bancilor cu operatiuni de vanzare-cumparare in scop speculativ.

Casele de schimb realizeaza operatiuni la vedere pentru scopuri economice.

15. DEFINITI PIATA VALUTATA

Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina.

Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.

Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:
- bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala)

- casele de schimb autorizate

- alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.

Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.
Aceasta piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din Romania este diferita de piata valutara din Franta, de exemplu), dar pe langa ceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii in care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.
Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. In acest sens avem:
- speculatia valutara;

- reprezinta operatiunea de vanzare/ cumparare care nu are o baza economica propriu-zisa, realizandu-se numai in scopul obtinerii anumitor castiguri (de regula nemeritate), in acest sens se speculeaza diferentele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite.

Castiga cel care apreciaza corect trendul cursului valutar.

Arbitrajul valutar - operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de catre banci (numai de banci) si valorile puse in circulatie si manipulate sunt mult mai mari.

Interventia statului - este tot o operatiune ce semnifica vanzarea sau cumpararea masiva de valuta in scopul mentinerii cursului valutar al monedei nationale. Interventia statului trebuie facuta in corelatie cu politica financiar-valutara a statului si cu dezvoltarea economico-sociala a tarii.

16. CARE SUNT FUNCTIILE PIETEI VALUTARE

Functiile relatiilor valutar – financiare

Evaluarea marfurilor si serviciilor (instrumente de evaluare cum ar fi monedele internationale, DST ca moneda de cont emisa si gestionata de FMI indeplineste functia de evaluare in tranzactiile economice si in statistica internationala);

Folosirea monedelor convertibile ca active de rezerve de catre bancile centrale si comerciale;

Mijloc de plata imediat (sub forma de valuta, titluri de valoare cum ar fi biletele la ordin, cambia, cecuri, etc.);

Sursa de dezvoltare economica;

Functie de valorificare a disponibilitatilor banesti (relatii de credit, depozite, modificarea favorabila a evolutiei cursurilor de schimb valutar);

Echilibrarea balantelor de plati externe (sold active, sold pasiv)

excedentul poate fi compensate prin acordarea de credite externe, efectuarea de investitii directe sau de portofoliu in strainatate, asistenta financiara tarilor mai putin dezvoltate, etc.;

deficitul se poate regla prin contractarea de credite externe, atragerea de capital strain sau utilizarea unei parti din rezervele valutare ale bancii centrale;

functia de rambursare a datoriei externe si de plata a datoriei externe (virarea banilor, reesalonare, etc.);

functia de utilizare a monedelor internationale ( DST, EURO )

17.            CUM INFLUENTEAZA DINAMICA INVESTITIILOR INTERNATIONALE SI INSTABILITATEA CURSULUI DE SCHIMB DEZVOLTAREA PIETEI VALUTARE

18.            CUM INFLUENTEAZA DEZVOLTAREA COMERTULUI INTERNATIONAL CU MARFURI SI DEZECHILIBRUL BALANTELOR DE PLATI CURENTE DEZVOLTAREA PIETEI VALUTARE

Intre starea Balantei de plati si pozitia pe piata a unei monede exista o stransa corelatie. Existenta unui export de marfuri si servicii sustinut si solicitat pe piata externa determina cerere fata de moneda tarii in cauza si, ca atare, o cerere mai mare decat oferta de valuta modifica in sens pozitiv cursul acesteia. O situatie inversa, respective importuri masive(comparative cu exporturile), marfuri nesolicitate conduc la dezinteres pentru procurarea monedei tarii in discutie si deteriorarea cursului valutar. Aceste miscari se reflecta in balanta comerciala sau in balanta contului current.

Balanta capitalului- Miscarile de capital determinate de operatiunile specifice pietei de capital, a creditului international etc. materializate in preocuparea strainilor de a cumpara active financiare pe piata respectiva, a rezidentilor de a vinde titluri exprimate in alta valuta decat a tarii in cauza sau a strainilor de a plasa sub diferite foeme capital in tara respective etc., conduc la o solicitare importanta a monedei respective, drept urmare cursul creste. Cursul scade cand oferta de moneda nationala in acest spatiu al operatiunilor cu capital creste, in sensul ca rezidentii maresc transferurile de plati in favoarea strainilor etc.

Din aceasta cauza, operatorii de pe pietele valutare, precum si toti cei interesati in evolutia cursului unei monede urmaresc periodic starea principalelor posturi ale balantelor de plati ale tarilor emitente ale monedelor in care lucreaza, pentru a le avea in vedere in deciziile lor privind operatiunile viitoare.

19.            CE PRESUPUNE ORGANIZAREA PIETEI VALUTARE

Organizarea si functionarea unei  piete valutare intotdeauna presupun trei elemente: institutii specializate de intermediere, reglementari si institutii de supraveghere. Institutiile specializate de intermediere a tranzactiilor cuprind, in primul rand, bancile comerciale, ca institutii autorizate de banca centrala sa participle pe piata valutara interbancara. La nivelul acestor institutii se concentreaza zilnic cererile de vanzare sau de cumparare a valutelor straine contra moneda nationala sau a unei valute straine ale tuturor persoanelor fizice sau juridice care ordona efectuarea operatiunilor respective. In masura in care fondurile in valute straine detinute de o banca comerciala nu sunt suficiente pentru a satisface cererile de procurare de valuta pe o anumita structura ordonata de catre clientii ei, aceasta apeleaza la alte banci comerciale din tara respectiva si procedeaza la vanzare/cumparare( piata valutara interbancara nationala) iar daca nu exista disponibilitati la nivel national, apeleaza la bancile comerciale din strainatate.(piuata valutata interbancara internationala). Reglementarile valutare privesc , pe de o parte, modul de organizare si functionare a pietei valutare nationale, institutiile autorizate sa dezvolte astfel de operatiuni si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca, iar pe de alta parte, tipul cotarii, tipurile de operatiuni, valutele straine care formeaza obiectul cotarii, obligatiile operatorilor in raport cu clientele si autoritatile de supraveghere. Institutiile de supraveghere au un dublu rol: pe de o parte, promoveaza politica in domeniul valutar al tarii respective, iar, pe de alta parte, asigura o jonctiune, potrivit intereselor nationale, intre tendintele pe plan international si evolutia monedei nationale si politica valutara nationala. Indiferent de organizarea supravegherii la nivel national, intotdeauna se regasesc doua institutii: banca centrala si un oficiu/department de culegere si prelucrare a informatiilor la nivel international.

In tara noastra, piata valutara interbancara functioneaza in fiecare zi bancara lucratoare; bancile sunt obligate sa coteze si sa afiseze cotatia pentru cel putin 6 valute; se utilizeaza tipul de cotare directa; sunt premise operatiuni la vedere( spot) si la termen(forward); operatiunile pot fi effectuate la cursul zilei(pietei) sau la curs ferm; operatiunile sunt decontate zilnic si communicate Bancii Nationale a Romaniei.

20.            CARE SUNT CONDITIILE NECESARE FUNCTIONARII UNEI PIETE VALUTARE

Organizarea si functionarea unei piete valutare intotdeauna presupun trei elemente: institutii specializate de intermediere, reglementari si institutii de supraveghere. Institutiile specializate de intermediere a tranzactiilor cuprind, in primul rand, bancile comerciale, ca institutii autorizate de banca centrala sa participle pe piata valutara interbancara. La nivelul acestor institutii se concentreaza zilnic cererile de vanzare sau de cumparare a valutelor straine contra moneda nationala sau a unei valute straine ale tuturor persoanelor fizice sau juridice care ordona efectuarea operatiunilor respective. In masura in care fondurile in valute straine detinute de o banca comerciala nu sunt suficiente pentru a satisface cererile de procurare de valuta pe o anumita structura ordonata de catre clientii ei, aceasta apeleaza la alte banci comerciale din tara respectiva si procedeaza la vanzare/cumparare( piata valutara interbancara nationala) iar daca nu exista disponibilitati la nivel national, apeleaza la bancile comerciale din strainatate.(piuata valutata interbancara internationala). Reglementarile valutare privesc , pe de o parte, modul de organizare si functionare a pietei valutare nationale, institutiile autorizate sa dezvolte astfel de operatiuni si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca, iar pe de alta parte, tipul cotarii, tipurile de operatiuni, valutele straine care formeaza obiectul cotarii, obligatiile operatorilor in raport cu clientele si autoritatile de supraveghere. Institutiile de supraveghere au un dublu rol: pe de o parte, promoveaza politica in domeniul valutar al tarii respective, iar, pe de alta parte, asigura o jonctiune, potrivit intereselor nationale, intre tendintele pe plan international si evolutia monedei nationale si politica valutara nationala. Indiferent de organizarea supravegherii la nivel national, intotdeauna se regasesc doua institutii: banca centrala si un oficiu/department de culegere si prelucrare a informatiilor la nivel international.

In tara noastra, piata valutara interbancara functioneaza in fiecare zi bancara lucratoare; bancile sunt obligate sa coteze si sa afiseze cotatia pentru cel putin 6 valute; se utilizeaza tipul de cotare directa; sunt premise operatiuni la vedere( spot) si la termen(forward); operatiunile pot fi effectuate la cursul zilei(pietei) sau la curs ferm; operatiunile sunt decontate zilnic si communicate Bancii Nationale a Romaniei.

21. DEFINITI SI SUBLINIATI OPERATIUNILE DE PLASAMENT SI DEPOZITE VALUTARE IN CONTEXTUL UTILIZARII CA TEHNICI DE ANALIZA IN CADRUL MECANISMULUI VALUTAR
22. CUM POATE FI GESTIONAT RISCUL DE CURS VALUTAR-IMAGINE
23. DEFINITI MECANISMUL PIETEI DE SCHIMB VALUTAR

a.  Mecanismul cursului de schimb valutar

Cursul valutar = raportul cantitativ dintre doua monede, ce se stabileste pe piata valutara (sau pretul unei valute exprimat in termenii altei valute).

Cursul valutar reprezinta pretul la care o moneda nationala poate fi schimbata cu o alta moneda nationala sau internationala (DST, EURO).

Cursul valutar dintre doua monede se poate determina:

Metode de cotare

a valutelor

In marea majoritate a statelor lumii si in Romania se utilizeaza cotarea directa.

Cotarea indirecta (lira sterlina, dolarul Australian, etc.)

24. CE INDICATORI CUNOASTETI CARE EXPRIMA ANALIZA FINANCIARA A INTREPRINDERII (DEFINITIE)

Indicatorii financiari sunt instrumente utile pentru compararea performantelor firmelor concurente din cadrul aceleiasi industrii.Acesti indicatori ajuta analistii de credite sa aprecieze solvabilitatea clientului.

Cei patru indicatori esentiali in determinarea gradului de solvabilitate al unui potential client sunt:

- 1.RENTABILITATE;

- 2.EFICIENTA;

- 3.INDATORARE;

- 4.LICHIDITATE.

Cele patru tipuri esentiale de indicatori enumerati mai sus reunesc in acelasi cadru financiar masura in care o societate a realizat vanzari ce depasesc costul activitatii respective, eficienta unei societati comerciale in administrarea resurselor si a activitatilor sale, masura in care fondurile folosite de o societate comerciala provin de la creditori si nu de la proprietarii sai (indatorarea reprezinta un indicator principal al capacitatii societatii comerciale de a face fata unor situatii dificile si de a absorbi pierderile), lichiditatile si alte active de care dispune o societate comerciala pentru indeplinirea obligatiilor sale, inclusiv plata dobanzii si a creantei.

De remarcat este faptul ca indicatorii financiari sunt extrem de importanti pentru analiza eficienta a cresitelor. In acest context nu trebuie sa uitam ca indicatorii sunt siguri numai daca situatiile financiare din care sunt preluati sunt sigure. In acelasi timp, indicatorii sunt foarte utili daca sunt luati in considerare in ansamblul lor si nu izolat, precum si indicatorii suplimentari din cadrul fiecarei “familii” mai sus mentionate.

Folosirea unui singur indicator, izolat de ceilalti, poate duce la erori; Indicatorii multipli ajuta, in mod normal, la identificarea tendintelor, care sunt factori importanti pentru determinarea solvabilitatii.

RENTABILITATEA – Reprezinta masura in care o societate comerciala realizeaza vanzari care depasesc costul activitatilor.

EFICIENTA – Reprezinta eficacitatea unei societati comerciale in ceea ce priveste administrarea resurselor si conducerea activitatilor.

INDATORAREA – Reprezinta masura in care fondurile folosite de o societate comerciala sunt asigurate de creditori si nu de proprietari.

LICHIDITATEA – Reprezinta numerarul si alte active la dispozitia societatii comerciale pentru a-si indeplini obligatiile, iclusiv plata dobanzii pentru imprumuturile acordate de creditori.

25. CE REPREZINTA SOLVABILITATEA CA INDICATOR FINANCIAR PENTRU UN POTENTIAL CLIENT

Analiza solvabilitatii are trei functii importante:

sa contribuie la dezvoltarea intreprinderii prin gasirea unor clienti solvabili;

sa evalueze cererile pentru noi credite;

sa ajute debitorii existenti sa isi mentina sau sa isi imbunatateasca solvabilitatea.

Analiza sistematica si obiectiva a solvabilitatii are trei elemente principale:

1.Folosirea unor concepte contabile obiective si intelese de cat mai multi oameni, pentru:

a elimina riscurile excesive si necuantificate care il afecteaza pe creditor;

a stabili conditii de creditare realiste pe baza fluxului de lichiditati actual;

a evalua si a intelege care este solvabilitatea clientului;

a permite creditorului sa stabileasca termene pentru credite pe baza evaluarii riscurilor la zi.

2.O analiza financiara comprehensiva care cuprinde:

analiza performantelor financiare, a indatorarii si alichiditatilor clientului;

identificarea si interpretarea tendintelor financiare ale intreprinderii clientului;

un raport realist intre valoarea creditului si fluxul de lichiditati al clientului;

structurarea facilitatilor de creditare pentru a realiza o corelare intre necesitatile intreprinderii clientului si intrarile si iesirile de lichiditati.

3.Folosirea tehnicilor consacrate pentru identificarea si evaluarea riscurilor, precum si pentru evaluarea si organizarea facilitatilor de creditare, si anume:

o forma comuna de organizare a sistemului de informatii financiare pentru a face analiza mai usoara;

o analiza standard a indicatorilor financiari si a tendintelor;

un sistem de corelare directa a valorii si atermenelor creditelor cu nevoile actuale ale clientului si proiectiile fluxului de lichiditati;

o structura pentru credite care sa protejeze banca impotriva riscurilor principale si care sa stabileasca o corelatie intre intrarile si iesirile posibile de lichiditati.

26. CE INTELEGETI PRIN CICLUL FINANCIAR SI CICLUL DE EXPLOATARE IN CADRUL INTREPRINDERII DE TRANSPORT MARITIM

Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul transformarii monedei, a lichiditatilor proprii sau imprumutate in bunuri si servicii pana cand se recupereaza sumele banesti alocate initial. Ciclul financiar cuprinde o succesiune de modificari ale stocurilor de materii prime, materiale, produse finite etc. ca urmare a desfasurarii unor procese de productie si/sau de comercializare recuperandu-se, in urma vanzarilor pe piata, capitalul avansat initial si obtinandu-se un surplus monetar. Relatiile dintre fluxuri si stocuri sunt fundamentele mecanismelor financiare.

In functie de activele constituite si de pozitia lor in structura de exploatare a intreprinderii se disting cicluri financiare lungi ale capitalurilor fixe si cicluri financiare scurte ale capitalurilor circulante. Se poate vorbi si despre ciclurile financiare ale imobilizarilor care sunt de marimi diferite, in functia de natura acestora precum si de caracterul lor amortizabil sau neamortizabil. De regula, ciclul financiar al imobilizarilor se suprapune peste mai multe cicluri financiare ale capitalurilor circulante prin care se recupereaza, de altfel, capitalul financiar avansat in imobilizari (amortizari acumulate).

1.2 Ciclul de exploatare reprezinta o succesiune de activitati incepand cu aprovizionarea in vederea formarii stocurilor necesare desfasurarii procesului de productie pana la incasarea clientilor pentru marfurile vandute sau serviciile prestate. Reprezentarea grafica a structurii ciclului de exploatare si a necesarului de finantare al acestuia sunt prezentate sugestiv in figura de mai jos:

Structura ciclului de exploatare si a necesarului de finantare al acestuia

Se constata ca ciclul de exploatare este constituit dintr-o succesiune de stocuri, in diferite faze ale procesului de productie, de marimi fizice diferite si de valori crescatoare pe unitatea de masura. Ca urmare a inaintarii in ciclul de exploatare se adauga la valoarea initiala cheltuielile de stocare si cele de prelucrare sau de circulatie pana la incasarea clientilor beneficiari. Procurarea, pastrarea si circulatia acestor stocuri genereaza cheltuieli banesti care exprima, de fapt, necesarul de finantare a ciclului de exploatare.

27. CE SE INTELEGE PRIN ECHILIBRUL FINANCIAR IN CADRUL UNEI SOCIETATI DE TRANSPORT MARIRIM

Echilibrul financiar al intreprinderii se poate aprecia prin analiza pe baza de bilant si analiza a contului de profit si pierdere (contul de rezultate).

Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, in timp ce contul de profit si pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, de prelucrare si de iesire pe perioada considerata. Informatia comuna care se intalneste in cele doua documente de sinteza este rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o reflectare a rentabilitatii intreprinderii si a noii stari patrimoniale a acesteia. Bilantul contabil se stabileste la sfarsitul perioadei de gestiune si descrie separat elementele de activ si de pasiv ale intreprinderii. Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate reda situatia neta a intreprinderii, respectiv averea neta a actionarilor (activul neangajat in datorii).

Cresterea situatiei nete cu valoare pozitiva de la o perioada la alta reflecta o situatie favorabila si este consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si al altor elemente de acumulari: provizioane reglementate, reporturi din exercitiul precedent, subventii etc.

Situatia neta poate avea valoare negativa avertizand falimentul. Aceasta semnifica o depasire a activului de catre datoriile totale contractate de intreprindere, ca o consecinta a incheierii cu pierderi a exercitiilor anterioare care au consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperita ramane in sarcina creditelor ca rezultat al asumarii riscului de insolvabilitate al intreprinderii.

Rezulta deci, ca bilantul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al intreprinderii la incheierea exercitiului.

Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti in vederea constituirii unei structuri de productie adecvate intentiilor productive ale intreprinzatorilor. Pasivul bilantului reflecta sursele de provenienta a capitalurilor proprii si imprumutate.

Pentru a realiza echilibrul financiar este necesara o analiza de structura a bilantului, posturile acestuia fiind grupate dupa cum urmeaza:

Activ:Active imobilizate; Active circulante; Valori realizabile pe termen scurt (creante pe termen scurt, titluri de plasament); Disponibil (in banca, in cecuri, in casa).

Pasiv:Capitaluri proprii; Datorii pe termen mediu si lung; Exigibil pe termen scurt.

Prin simplificare, putem spune ca rezultatul este afectat atunci cand o parte din profit urmeaza sa fie distribuit proprietarilor (fiind integrat exigibilului pe termen scurt), restul urmand sa fie integrata in capitalurile proprii; in caz de pierdere aceasta este scazuta din capitalurile proprii.

Expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a echilibrului finantarii pe termen scurt se gaseste in dimensiunea fondului de rulment.

In situatia cand fondul de rulment la un moment dat este superior nevoii de fond de rulment, excedentul de finantare se regaseste sub forma unei trezorerii nete (Tn), concretizata in disponibilitati in conturi bancare si in casa.

Tn = Fr - NFr

La randul ei, si trezoreria neta poate fi pozitiva si negativa. Trezoreria neta pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii. In acest caz, exercitiul financiar s-a incheiat cu un surplus monetar, expresie concreta a profitului net din pasivul bilantului. Excedentul de trezorerie urmeaza sa fie plasat eficient si in deplina siguranta pe piata monetara si/sau financiara. Trezoreria neta negativa pune in evidenta un dezechilibru financiar la incheierea exercitiului. Deficitul monetar astfel constatat a fost acoperit prin angajarea de noi credite.

Cresterea trezoreriei nete pe perioada exercitiului contabil reprezinta cash-flow -ul perioadei, respectiv fluxul monetar al exercitiului. In conditiile constantei nevoii de fond de rulment, cash-flow-ul este egal cu profiturile nete si amortizarile acumulate si exprima disponibilitatea monetara efectiva a intreprinderii. Un cash-flow pozitiv pune in evidenta cresterea capacitatii reale de finantare a investitiilor intreprinderii si reprezinta o imbogatire a activului real. Un cash-flow negativ sugereaza o diminuarea a capacitatii reale de finantare a investitiilor si, in consecinta, o saracire a activului net real, o reducere a valorii proprietatii intreprinderii.

Pentru analiza financiara, respectiv a echilibrului financiar, structura bilantului contabil trebuie adaptata potrivit unor criterii financiare de lichiditate si exigibilitate, obtinandu-se astfel asa-numitul bilant financiar cu urmatoarele componente:

activele fixe (imobilizarile) - I_mo;

activele circulante - A_cr;

disponibilitati in conturile bancare si in casa - D_bc;

capitaluri permanente - C_pm;

datorii de exploatare - D_ex;

credite de trezorerie - C_tr.

Aceste componente, in expresie algebrica, permit, pe de o parte, determinarea activului si pasivului iar, pe de alta parte, stabilirea fondului de rulment, astfel:

Activ = Imo + Acr + Dbc

Pasiv = Cpm + Dex + Ctr

Fr = (Acr + Dbc) - (Dex + Ctr)

Fr = (Acr - Dex) + (Dbc - Ctr)

Totodata, schema de grupare a posturilor din bilant creeaza posibilitatea stabilirii cu usurinta a indicatorilor echilibrului financiar (fondul de rulment si nevoia de fond de rulment).

28. CE ESTE CREDITUL (DEFINIRE,FORME,PARTICIPANTI)

Creditul este datoria reala sau potentiala:

reala - cand debitorul foloseste creditul, de exemplu, pentru a face plati sau pentru a reesalona platile pe care, altfel, ar trebui sa le faca;

potentiala – cand s-a aprobat un credit, dar debitorul inca nu l-a folosit.

Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu:

Obligatiuni;

Imprumutul contra efecte de comert sau bilete la ordin;

Linii de credit;

Imprumuturi de la banca;

Descoperit de cont;

Reesalonarea platilor.

Creditul este acordat de banca, in calitate de creditor si este incasat de debitor, care poate fi o societate comerciala sau persoana fizica.