Continutul, necesitatea si rolul transportului auto

Continutul, necesitatea si rolul transportului auto

„ Un sistem eficient de transport reprezinta, in mod cert, fundamentul vietii fiecaruia dintre noi'

Neil Kinnock

1.1. Continutul transportului auto.

Inca din secolul XIX, legaturile dintre economia nationala, in general (industrie in mod special) si transporturi, au facut obiectul a numeroase cercetari teoretice. In 1850, Kohl studia relatia dintre repartitia geografica a resurselor naturale si structura retelelor de transport. in 1885, Ravenstein, plecand de la studierea fluxurilor de circulatie, schita ceea ce astazi constituie baza analizei repartitiei de trafic: modelul gravitational. Ideea a fost reluata de Lill in 1891, care a formulat „legea fundamentala a calatoriei' aplicand-o la planificarea constructiei cailor ferate din Imperiul Austro - Ungar.

Pana la jumatatea secolului XX, calculul investitiilor legate de infrastructura nu intra in categoria problemelor importante. Puternicele raporturi existente intre preturi si economiile de scara au atras insa curand atentia economistilor. Astfel, transporturile au fost din nou in centrul unor dezbateri de politica economica. Cu aceasta ocazie, de o deosebita importanta a fost introducerea in analiza generala a unor noi concepte teoretice, iar in particular a celor legate de pietele contestabile si de productia multipla. Astfel un anumit numar de concepte generale, adoptate initial pentru rezolvarea unor probleme specifice din domeniul transporturilor, au fost integrate ulterior in teoriile generale de calcul economic.²

Toate aceste observatii pe marginea istoricului si evolutiei teoriei economice a transporturilor nu au urmarit decat sa evidentieze modul in care acestea se diferentiaza de alte sectoare economice si faptul ca analiza sectorului a stat, nu de putine ori, la baza elaborarii unor concepte specifice, ulterior generalizate pentru intreaga economie. Din aceasta perspectiva, analiza comportamentului acestora, reprezinta esenta teoriei economice a sectorului.

² Fistung D. „Transporturi. Teorie economica, ecologica, legislatie ', ed. ALL BECK Bucuresti, 1999, p. 6-7.

Actualmente, politica economica din domeniul transporturilor este exercitata de catre Guvern prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.Obiectivul strategic actual al politicii economice in domeniul transporturilor il constituie accelerarea restructurarii si dezvoltarii economiei romanesti prin asigurarea unor conditii de dezvoltare sigure in traficul intern si international de marfuri si persoane si totodata prin crearea conditiilor de integrare a sistemului romanesc de transport in viitor sistem european unic.

Politica economica in transporturi are la baza, in acest scop, urmatoarele principii³:

libertatea de actiune a intreprinderilor de transport;

tratamentul egal, de catre stat fata de toate intreprinderile si modurile de
transport;

sprijinirea liberei alegeri a modului de transport de catre clienti;

autonomia financiara si manageriala a intreprinderilor de transport;

repartizarea echitabila a investitiilor publice catre intregul sistem de transport,
potrivit intereselor populatiei si economiei nationale in ansamblu;

protejarea factorilor de mediu si de sanatate a populatiei si asigurarea unor
conditii pentru un transport eficient si in maxima siguranta.

Pe ansamblu, structura organizatorica sistemului de transport din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului cuprinde cele 6 moduri de transport (auto, feroviar, aerian, naval - maritim si fluvial - , combinat) care si-au creat propriile activitati de intretinere si reparatii mijloace, cale si instalatii, precum si de supraveghere a circulatiei si navigatiei.

Particularitatile activitatii de transport, ca ramura independenta a productiei materiale, in raport cu celelalte sectoare ale economiei nationale, sunt⁴:

a)        definirea activitatii ca o continuare a proceselor productive, in sfera circulatiei,ceea ce coincide cu un proces de productie suplimentar, mijlocit de circulatia bunurilor si persoanelor; transportul reprezinta un consum intermediar, fata de consumul final, la destinatie;

b)     specificitatea procesului de productie constituit de deplasarea in mijloace de productie constituit de deplasarea in spatiu a bunurilor si persoanelor care se

³  Alexa C, „Transporturi si expeditii internationale', ed. ALL, Bucuresti, 1995

⁴ Fistung D., „Transporturi. Teorie economica, ecologica, legislatie ', ed. All Beck, Bucuresti, 1999, op.cit., p. 3-4.

realizeaza prin intermediul unor mijloace de productie speciale (mijloacele de transport si caile de rulare -infrastructura);

c)        efectul util creat prin deplasarea marfurilor (fara a avea loc procesul de transformare a proprietatilor acestora, din punct de vedere chimic sau fizic);

d)       imposibilitatea crearii de rezerve, stocuri de servicii de transport;

e)        existenta, in numeroase situatii, a unor activitati cu randament crescator,consumatorul trebuind astfel protejat impotriva unor eventuale abuzuri;

f)         influenta deosebita a infrastructurii transporturilor asupra geografiei socio-economice, cunoscandu-se ca transportul este un mare consumator de spatiu.

Prin caracteristicile sale si in contextul politicii generale, transporturile din Romania au fost concepute sa rezolve necesitatile interne de deplasare in teritoriu a marfurilor si populatiei, de preluare marfuri pe teritoriul tarii.

Specialitatea transporturilor consta de conditionarea prestarilor de servicii in functie de calitatea si capacitatea infrastructurii. Din aceasta cauza, din perspectiva cererii de infrastructura a transporturilor, determinata de dezvoltarea economica, sunt mai importante urmatoarele aspecte:

deplasarea bunurilor si/sau persoanelor fata de activitatile economice si sociale

traficul de marfuri si calatori;

profil teritorial a activitatii de transport;

subsisteme de transport.

In acest cadru, a fost creata infrastructura intregului sistem de transport (linii, statii, drumuri, porturi, aeroporturi) si respectiv structura sa organizatorica si functionala.

1.2. Formele de transport.

Pe baza reglementarilor in vigoare, in Romania sunt legiferate urmatoarele categorii de transport rutier:

A. Din punct de vedere al caracterului transportului:

1.          Transporturi nationale;

2.        Transporturi internationale;

B. din punct de vedere al caracterului activitatii:

1.          Transporturi in interes public;

2.        Transporturi in interes propriu;

3.        Activitati conexe.

in acelasi context, exista clasificarea pe tipuri, dupa cum urmeaza:

A. Transporturi de marfuri si bunuri contra plata;

1.Transporturi de marfuri contra plata:

a.Transporturi de marfuri generale;

b.Transporturi de marfuri perisabile;

c.Transporturi de marfuri periculoase;

d.Transporturi de deseuri si gunoaie;

e.Transporturi de animale vii;

f.Transporturi de marfuri cu mase si dimensiuni depasite;

g.Transporturi de produse agricole de camp;

h.   Transporturi de produse agroalimentare (neperisabile) la piete;

i.Transporturi in regim de „rent a car';

2.Transporturi speciale de marfuri:

a.Transporturi de produse petroliere;

b.Transporturi de recipienti si butelii cu gaze lichefiate;

c.Transporturi de lichide alimentare;

d.Transporturi de faina in vrac;

e.Transporturi de ciment in vrac;

3.Transporturi de marfuri si bunuri cu autobasculante:

a.Transporturi de produse de cariera si balastiera;

b.Transporturi de carbuni;

c.Transporturi de produse de excavatii din santiere;

d.Alte categorii de transport.

4.Transporturi de marfuri si bunuri cu autovehicule specializate:

a.Transporturi de paine;

b.Transporturi de efecte postale;

c.Transporturi de presa;

d.Transporturi de valori si bani;

e.Transporturi de interventie;

f.Transporturi de prefabricate;

g.Transporturi de cadavre umane

h. Transporturi de materiale radioactive;

i. Transporturi de materiale explozibile;

j. Transporturi de mobila;

k.   Transporturi de confectii pe umerase;

B.Transporturi de marfuri si bunuri:

1.          Transporturi publice prin curse regulate;

2.        Transporturi publice in regim de taxi;

3.          Transporturi publice in regim de inchiriere („rent a car');

4.        Transporturi prin curse regulate, in conventie;

5.        Transporturi prin curse ocazionale, turistice.

C.Transporturi mixte de marfuri si persoane.

Conform acelorasi reglementari prin transport rutier se intelege orice operatiune de transport care se realizeaza cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, bunurilor si marfurilor, chiar daca vehiculul este, pe o anumita portiune a drumului, transportat la randul sau, pe/de un alt mijloc de transport; operatiunile si serviciile adiacente sau conexe transporturilor rutiere sunt considerate operatiuni de transport rutier.

Transport rutier public poate fi efectuat pe baza de contract, contra plata, da catre un agent economic titular al licentei obtinute, avand ca obiect de activitate transportul rutier si care detine, in proprietate sau cu chirie, vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de transport a cestora.

Transportul rutier in folos propriu este efectuat fara incasarea unui tarif sau a echivalentului in natura ori in servicii al acestuia.

Transporturile rutiere in conformitate cu normele in vigoare, trebuie executate doar cu vehicule a caror stare tehnica este conforma standardelor nationale de siguranta rutiera si protectia mediului inconjurator, cu inspectia tehnica periodica si cu licenta de executie valabila, iar certificarea tehnica, corespunzatoare clasei si tipului de marfa si/sau persoane transportate.

1.3. Necesitatea transportului.

Aparitia si dezvoltarea societatii omenesti a impus, fara indoiala, si nevoia de transport. Omul primitiv trebuia sa se deplaseze in cautarea hranei, mergand pe jos pentru inceput, iar mai tarziu folosindu-se de animale de povara (primele mijloace de transport), sporind apoi gradual complexitatea activitatii.

In contextul formarii societatii industrializate, rolul atribuit procesului de transport s-a adancit, ajungand sa exercite o influenta orizontala asupra intregului sistem productiv. Astfel transporturile structureaza spatiul marilor orase moderne, influentand implantarea intreprinderilor si stimuland dezvoltarea schimburilor internationale.

A devenit astfel evident ca transporturile reprezinta un adevarat sistem circulator al economiei nationale, cu o importanta vitala in buna desfasurare a activitatii economice, orice dereglare sau defectiune a acestui proces specific producand perturbatii in diferitele compartimente ale productiei si consumului⁵. Asigurarea aprovizionarii fiecarei „celule' economice, a fiecarei localitati, desfacerea produselor pe piata interna si pe pietele externe, mobilitatea populatiei depind de modul in care transporturile raspund exigentelor activitatii conducand la numeroase si permanente tendinte si evolutii. Transporturile, in evolutia lor, au devenit plurimodale, internationale, mondiale. Dupa productia agricola, in stadiul atins de dezvoltarea sociala, ele constituie o necesitate vitala.

1.4. Rolul transportului.

Transporturile nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice. Validarea oricarei miscari in spatiu a bunurilor si persoanelor depinde exclusiv de scopul urmarit, de efectele economico-sociale ce urmeaza a fi obtinute. Omul primitiv nu se deplasa si nu ducea cu sine cele necesare fara un tel anume, iar societatea moderna de azi ofera nenumarate motivatii cu privire la deplasarea in timp si spatiu a oamenilor si marfurilor. De aceea, se poate afirma ca transportul influenteaza toate laturile vietii economico-sociale, iar dezvoltarea echilibrata, armonioasa a acestora, in pas cu cerintele reproductiei largite, constituie un obiectiv important al politicii economice a oricarui stat.

Infrastructurile de transport sunt factori fundamentali ai dezvoltarii economice. Tendinta generalizata de liberalizare progresiva a activitatilor economice si de schimb reciproc la nivel mondial contribuie la cresterea importantei infrastructurilor in dezvoltarea economica si in calitatea vietii.

In concluzie, se poate afirma ca transportul reprezinta o activitate din sfera serviciilor de tip special. Importanta activitatii apare cu pregnanta in sfera circulatiei marfurilor, deoarece face posibila efectuarea schimburilor economice prin legatura pe care a realizeaza intre producatori si consumatori. Rezulta ca activitatea de transport are trasaturi comune cu toate celelalte activitati economice, dar in acelasi timp, prin natura si specificul sau, se deosebeste de  toate.

⁵ Stoica M., „Implicatii economice ale modernizarii infrastructurii transporturilor', Bucuresti, 1996.