Fascinatia pe care o provoaca astazi
publicitatea ii face pe multi sa uite ca ea are o
istorie. Acesti 'multi' sunt de obicei oameni din afara publicitatii
dispusi sa se lase amagiti de promisiunile ei.
Publicitarii insa sunt gata sa urce in timp cat mai mult
pentru a descoperi dovezi cat mai vechi ale activitatii in propriul domeniu:
vechimea mai este o garantie a respectabilitatii.
Istoricii
publicitatii se straduiesc deci sa-i stabileasca acesteia o varsta cat mai
mare. Francezii si britanicii revendica intaietatea.
Mai toti admit ca despre publicitate intr-un sens apropiat de acela din zilele
noastre putem vorbi in jurul lui 1770, cand laboratoarele cosmetice si
farmaceutice investesc in popularizarea produselor lor. In aceeasi perioada,
ziarele britanice isi pun ultimele pagini la dispozitia celor care doresc sa faca oferte comerciale.
In 1836, Émile de Girardin
fondeaza 'La Presse'; este primul ziar al
carui pret este mai mic decat costul de productie. Diferenta
era acoperita de publicitate. Pretul unui numar din 'La
Presse' reprezenta jumatate din pretul celorlalte ziare. Girardin avea o intreaga filosofie in legatura cu publicitatea.
Dupa el, 'ziarul trebuie sa-l plateasca anunturile', un anunt trebuie sa spuna 'ce se vinde, la ce pret, pe
ce strada, la ce numar' si 'sa fie concis, simplu, cinstit, sa nu
poarte nici o masca, sa mearga drept la tinta, cu fruntea sus'. Se vede
limpede ce diferenta exista intre cerintele
publicitare de acum ceva mai bine de 150 de ani si cele de astazi.
Alexandre Dumas (1802-1870), Victor Hugo (1802-1885), Gérard de Nerval
(1808-1855), Eugène Sue (1804-1857) Balzac a rezervat destule pagini din
romanul sau César Birotteau publicitatii, Hugo a lansat o cerneala care ii
purta numele
Restauratia franceza (de la revenirea dinastiei Bourbon, 1814, o data cu prima
abdicare a lui Napoléon, pana la prabusirea ei, o data cu revolutia din 1830) a
stabilit taxe de timbru foarte mari pentru ziare,
pentru a le elimina. Ca sa reziste, acestea au inceput
sa vanda spatiu tipografic pentru publicitate. Din aceasta perioada dateaza
argumentul ca publicitatea este un garant al
libertatii presei.
Prima agentie americana de
publicitate este creata in 1867 de James Walter Thompson, combatant in razboiul
civil (1861-1865). Pana atunci - si inca destula vreme dupa
aceea - reclamele erau executate de producatorii bunurilor de vandut, nu
existau agentii specializate. In 1873, Eastman Kodak, unul dintre cei
mai buni clienti ai ziarelor, cheltuia pentru publicitate suma de 350 de
dolari. In anii 70 ai secolului XIX, Charles Havas - care spre mijlocul
secolului crea in Franta un serviciu de stiri transformat pe la mijlocul
secolului XX, dupa o existenta agitata, in Agence France Presse - infiinta o
agentie de publicitate care mai exista si astazi; Havas este unul din cele mai
puternice grupuri de publicitate europene. In ultimele decenii ale secolului
XIX, publicitatea nu facea altceva decat sa mentina
numele producatorului in atentia publicului.
De-abia dupa 1900 apar in publicitate motive de
achizitionare. Palmolive promite femeilor o piele tanara; pianele
Steinway sunt prezentate drept 'instrumentul nemuritorilor'; in 1916,
o reclama cu titlul Drink an orange (Bea o portocala), create
de Claude Hopkins, ofera consumatorilor storcatoare de
citrice evidentiind doua dintre beneficiile fructelor: gust bun si sanatate. Se
admite ca aceasta ultima reclama a contribuit la modificarea obisnuintelor
culinare in Statele Unite: de atunci, americanii beau mult mai mult decat
mananca portocale. Publicitatea era solemna, moderata, nu
cuprindea nici exagerari, nici bufonerii.
In anii 1920 reclamele patrund in radio (se folosesc din ce
in ce mai des voci celebre, in stare sa transfere asupra produsului prestigiul
posesorilor lor). De la jumatatea secolului XX cuceresc si
televiziunea. In 1954, Madison Avenue, celebra artera din New York, devine
'cartierul general' al publicitatii americane. Doi ani mai devreme,
intrase in politica: Rosser Reeves produce spoturi pentru Eisenhower.
Interesul crescand pentru publicitate dovedit de firme se
datoreaza puternicei cresteri economice de dupa cel de-al doilea razboi
mondial. Occidentul descopera abundenta la inceputul
anilor 1960. In 1983, in S.U.A. s-au investit in publicitate 80 de
miliarde de dolari, mai mult decat produsul national brut al Arabiei Saudite
(in Japonia, tara aflata pe locul al doilea in lume in ce priveste investitiile
in publicitate, suma a fost de 12 miliarde); in 1991, industria publicitara
americana ajunsese la 126 de miliarde de dolari (jumatate din piata mondiala);
in 1996: la 181 de miliarde de dolari. Cat despre interesul publicului pentru
publicitate, el este constant ridicat (desi foarte
greu de masurat): in 1977, in Statele Unite refrenul You deserve a break today
(Meriti o pauza astazi) dintr-o reclama pentru MacDonald's, era depasit in
popularitate doar de imnul national (se stie ca americanii sunt foarte
patrioti).
Anii 60 ai secolului XX, ani
in care publicitatea 'era mai degraba o forma de exprimare personala decat
o industrie a persuasiunii' (William Meyers), sunt considerati perioada
revolutiei creative in publicitate. Pana la aparitia
radio-ului, vanzarile erau stiintifice; o 'vanzare stiintifica'
evidentia calitatile specifice ale produsului de cumparat, motivele pentru care
acesta merita achizitionat. In anii 1950, Rosser Reeves teoretizeaza
celebra USP (Unique Selling Proposition, unica propunere de vanzare), care
subliniaza un singur beneficiu. E vorba de un beneficiu pe care concurenta nu-l poate oferi sau, pur si
simplu, pe care concurentei nu i-a dat prin gand sa-l propuna. Anii 1970
reprezinta epoca marilor studii sociologice si psihologice pentru aflarea
nevoilor si problemelor cumparatorilor (este epoca
pozitionarii). In fine, din anii 1980, aspectul
tehnic-industrial al publicitatii trece inaintea celui artistic. Se poate vorbi, in ultima vreme, de deschiderea publicitatii spre
postmodernism si contracultura.
Ca orice camp al practicii sociale care aspira la recunoastere si prestigiu,
publicitatea isi stabileste parinti fondatori si reprezentanti ilustri. Bill
Bernbach a facut studii la
Universitatea din New
York, obtinand licenta in literatura engleza. Dadea
expresiei originale o mult mai mare atentie decat cercetarii, atat de cultivata
de alti publicitari. De altfel, agentia la care a lucrat -
Doyle Dane Bernbach - a 'clasicizat' echipa copywriter - art director
(autor de texte publicitare - autor al graficii / imaginii publicitare).
Dintre campaniile care l-au facut celebru trebuie amintite cele pentru
Volkswagen (aceasta campanie este socotita cea mai
buna din istoria publicitatii) si Avis (firma de servicii de inchiriere de
automobile). Daca stilul lui Bernbach ar trebui caracterizat
printr-o sintagma, aceasta ar fi 'inteligenta umoristica'.
Leo Burnett, intemeietorul 'scolii de la Chicago', credea ca in fiecare produs se
ascunde o drama inerenta; sarcina publicitarului ar fi sa
evidentieze drama respectiva. Cultiva stilul familiar si plin
de caldura, direct, al Americii de Mijloc (Middle America).
Ii fac faima campaniile pentru Marlboro (socotita a doua din
istoria publicitatii), Kellogg's (fulgi de porumb), Gleem (pasta de dinti
produsa de Procter & Gamble). Campaniile publicitare ale lui Burnett
au acoperit adesea perioade indelungate: cea pentru Marlboro dateaza de la
inceputul anilor 1960 (tema cow-boy-ului este de
departe cea mai veche tema publicitara), cea pentru United Airlines (companie
de servicii de transport aerian) avand drept slogan Fly the friendly skies
(Zboara sub ceruri prietenesti) s-a desfasurat vreme de douazeci de ani.
David Ogilvy, creator al
agentiei Ogilvy & Mather, voia sa faca din
publicitate o stiinta exacta. Reclamele construite de el
aglomereaza detalii, prezinta descrieri minutioase. Stilul
sau poate fi redus la sintagma 'sa stii totul'. Faima i-a
adus-o o reclama de peste 700 de cuvinte pentru Rolls Royce cu titlul At 60
miles an hour, the loudest noise in this new Rolls-Royce comes from the
electric clock (La 100 de kilometri la ora, zgomotul cel mai puternic al
acestui Rolls-Royce nou vine de la ceasul electric); o completeaza reclame
pentru camasile Hathaway si pentru Schweppes.
O multime de reclame vechi
si-au pastrat farmecul si prospetimea. Merita sa le
cunoastem nu numai pentru a ne forma o idee despre evolutia publicitatii, ci si
pentru a intelege mai bine - din punct de vedere social, psihic, cultural -
epocile in care respectivele reclame au fost create.
Scopul unei reclame este
promovarea unor produse, actiuni sau firme.Promovarea vanzarilor se refera la
programe promotionale speciale , cu durata limitata la
punctele de vanzare sau de cumparare. Asemenea programe mai erau numite si "comercializare". Acest
termen este folosit in compartimentele de vanzare ale
companiilor de televiziune.alte denumiri pentru promovarea vanzarilor sunt:
reclama la locul actiunii si reclama tactica.
Sunt astazi firme de consultanta,de
specialitate care studiaza impactul imaginii si mesajului asupra publicului .
O reclma clip sau video,
atrage prin sunet
,mesaj clar, cromatica-lumina,miscare.Privitorului i se atrage atentia cu
scopul de a starni curiozitatea .Alte tipuri de reclama tiparite urmaresc linia forma ,
structura,mesajul si culoarea.
In unele tari europene, unele forme de
promovare a vanzarilor prin oferirea unor cadouri promotionale si oferte cu
premii ,sunt ilegale.De aceeia in 1990 ,dupa aparitia pietei unicae europene
,Federatia Europeana a Promovarilor Vanzarilor a creeat codul European de Conduita.
Sunt multe tipuri de reclama ,cum ar fi
ofertele cu premii, cadouri, cartonase illustrate,bonificatii
numerar,concursuri cu premii etc.toate avand scop promovarea ,in urma careia
apare profitul si recunoasterea firmelor.I maginea joaca un rol important in
captarea atentiei consumatorului.
Publicitatea este, fara indoiala, aproape
la fel de veche ca si comertul. Daca un produs este de
vanzare, prima conditie a supravietuirii lui pe piata este ca acest lucru sa
fie cunoscut. In vremurile de demult, era indeajuns sa ai o
firma deasupra pravaliei. Astazi, in fata unei concurente inversunate a
producatorilor, imaginea de firma a ajuns sa conteze
mai mult decat produsul in sine.
In ultimii 150 de ani, agentiile de publicitate au
exploatat la maxim deziluziile si simpatiile consumatorilor pentru a putea
promova produsele clientilor. In acest fel,
agentiile au fost acelea care au determinat clientii sa isi modifice
strategiile de marketing in functie de situatiile sau stadiul in care se aflau
consumatorii, evoluand astfel de la intermedierea spatiilor media la
controlarea viitorului celor mai mari corporatii internationale.
Sa urmarim pe scurt cateva din cele mai
semnificative evenimente si date din istoria publicitatii.
3000 - 500 i.e.n. Firma exterioara, una dintre primele forme de
publicitate, era de obicei un semn, pictat foarte
atragator pe peretele unei cladiri. Cele mai vechi semne au
fost descoperite in ruinele Babilonului, Romei Antice si ale orasului Pompei.
500 de ani mai tarziu, comerciantii egipteni amplasau de-a
lungul drumurilor publice bucati de stanca in care erau sculptate diverse
mesaje in scopul informarii calatorilor in legatura cu produsele sau serviciile
oferite. Era debutul a ceea ce numim acum
"publicitate outdoor". In perioada anilor 500 i.e.n., in
vechea Roma, mesajele erau pictate pe pereti in scopul promovarii jocurilor
publice, afacerilor locale sau pentru a chema alegatorii la vot.
Perioada medievala se caracterizeaza prin aparitia unei noi forme de
publicitate, simpla, dar eficienta: folosirea asa-numitilor "strigatori".
Acestia erau cetateni, angajati de catre comercianti, care laudau prin strigate
calitatile marfurilor acestora. Mai tarziu, ei au devenit
figuri familiare si pe strazile asezarilor coloniale americane. Acesti
"strigatori" sunt predecesorii crainicilor moderni care difuzeaza reclame radio
sau TV.
1453 e.n.
O data cu
inventarea presei tipografice de catre Johann Gutenberg, tipografii, si mai
tarziu comerciantii, incep sa utilizeze mici fluturasi pentru a-si promova
produsele. Aceste mici bucati de hartie adesea contineau
simboluri specifice breslei si de multe ori erau lipite pe zidurile orasului.
Aceasta forma de publicitate a fost folosita foarte mult timp, pana in epoca
moderna si s-a caracterizat printr-o flexibilitate deosebita, afisele putand fi
purtate cu usurinta dintr-o zona in alta.
1472 e.n. - 1730 e.n.
Prima reclama a
aparut in anul 1472, in limba engleza sub forma unei mici bucati de hartie
distribuita manual, anuntand vanzarea unei carti de rugaciuni. 200 de ani mai
tarziu a fost publicat primul anunt in ziar prin care se oferea recompensa
pentru recuperarea a 12 cai furati. In coloniile
americane, in primul ziar publicat cu regularitate, Boston News-Letter, au
inceput sa se publice anunturi din 1704. Aproximativ 25 de ani mai tarziu,
Benjamin Franklin a facut reclamele mai atractive tiparind titlurile cu litere
mai mari.
1841 - 1869 e.n.
In SUA primele
forme ale publicitatii au aparut in Philadelphia,
Pennsylvania, cand Volney B.
Palmer a deschis un magazin, considerat predecesorul
agentiilor de publicitate din zilele noastre. Agentii sai contractau cu ziarele
spatii de publicitate la preturi continand discount-uri, urmand apoi ca ele sa
fie vandute catre diversi clienti, la un pret mai
mare. In 1869 Francis Ayer a fondat N.W. Ayer & Son,
agentie care exista si in zilele noastre. Ayer a modificat practica de
pana atunci a agentilor de publicitate facturand clientilor acelasi pret pe
care el il contractase, plus un comision agreat de
ambele parti.
1880 e.n
David Adania
fondeaza prima agentie de publicitate din Romania, care purta numele sau. Pina
acum publicitatea la noi a trecut prin mai multe faze: strigatul marfurilor in
fata pravaliilor si in zonele cele mai circulate; anunciurile(instiintarile),
sau mezaturile, vanzarile sau instiintarile particulare care erau informatii
despre marfa sub forma unor texte scurte, si aparusera in ziarele vremii
incepand cu anul 1829. Acestea din urma aveau o forma concisa pe care o numim
azi mica publicitate.
1893 e.n.
Cele mai
promovate produse pe plan mondial in aceasta perioada au fost asa-numitele
medicamente patentate. Peste 50 de firme producatoare
cheltuiau pe publicitate mai mult de 50.000 de dolari anual. In numai 20 de ani, aceste companii au devenit producatori de
alimente, sapunuri sau cosmetice. Ele au inceput sa isi promoveze
produsele, folosind nume specifice: marcile. Scriptul
distinctiv al numelui Coca Cola a fost prima data promovat pe evantaie suvenir,
tavi, calendare si multe alte obiecte promotionale, devenind cea mai cunoscuta
marca din lume.
1920 e.n.
Este anul cand
intreaga industrie de publicitate a trecut printr-o transformare masiva, atat
din punct de vedere al abordarii, cat si al practicii. Acum, agentiile de
publicitate incep sa dezvolte strategii de marketing si copywriting. Mai mult, agentiile au inceput sa efectueze cercetari de piata si
studii demografice pentru a putea tinti mai bine consumatorii. Introducerea radio-ului a creat o noua oportunitate, iar la
sfarsitul anilor '20 publicitatea a luat fiinta si in acest domeniu.
1924 e.n.
Regina Maria a
Romaniei, cunoscuta in toata Europa in urma voluntariatului depus pe frontul
Primului Razboi Mondial, a acceptat sa apara intr-o reclama in care sa laude
calitatile cremei Pond's Cold.Acesta a fost primul testimonial din istoria
publicitatii. Regina Maria era prima personalitate regala care accepta un astfel de gest. Acest tip de
publicitate s-a dovedit a fi in timp unul dintre cele mai credibile si mai eficiente
in toata lumea.
1950 e.n.
Televiziunea
apare inca din anii '40, insa din cauza preturilor ridicate ale televizoarelor
si a numarului redus de canale TV, ea nu s-a impus
imediat. 10 ani mai tarziu insa, televiziunea surclasase deja
radio-ul. Tonul publicitatii de asemenea s-a schimbat.
Nu se mai prezentau doar avantajele produsului promovat, ci
se incerca si crearea imaginii sale. Astfel,
anuntatorii aveau ocazia sa demonstreze cum se pot utiliza produsele lor si au
inceput sa foloseasca pe scara larga personalitati care sa laude produsele in
cauza.
COMUNICAREA PRIN IMAGINE
ALEXANDRESCU MIHAELA
An I MASTER