Metode de calcul a pretului

Metode de calcul a pretului

Fixarea unui nivel al pretului este primul pas in stabilirea unei strategii de pret adecvata dezideratelor firmei. Dintre principalele metode de formare a preturilor mentionam aici:

metoda cotei adaugate - prin aceasta metoda pretul se obtine prin adaugarea la valoarea costului a unei cote procentuale, de cele mai multe ori fixa ( ex.: pretul final se obtine prin adaugarea unei cote de 20% la costul oricarui produs)

metoda venitului - prin aceasta metoda pretul se stabileste pornind de la cost prin adaugarea unui adaos calculat astfel incat compania sa atinga un nivel prevazut al eficientei investitiilor (ex.: pentru a obtine un nivel de 15% al eficientei investitiilor compania efectueaza calculele de eficienta in urma carora rezulta ca un nivel de 3500 u.m pentru fiecare u.c. produsa acopera obiectivul propus, ca urmare pretul se calculeaza prin adaugarea a 3500 u.m. la costul de fabricatie )

metoda pragului de rentabilitate - pragul de rentabilitate reprezinta punctul in care incasarile (P*Q) sunt egale cu cheltuielile totale ocazionate de aceste incasari (CT). Pretul va fi determinat din relatia de egalitate PQ=CT (ex.: pentru a-si acoperi costurile totale de 30 mil. u.m. o companie trebuie sa desfaca 10.000 u.c. la pretul unitar de 3000 u.m/u.c.)

metoda valorii percepute - stabilirea pretului prin aceasta metoda este strans legata de conceptul de pozitionare pe piata . Pretul va fi stabilit in concordanta cu modul in care consumatorul percepe acel produs, cu importanta si utilitatea pe care i-o acorda acesta produsului (ex.: pretul unui parfum de lux va fi stabilit in raport cu prestigiul producatorului si prestigiul pe care  il va avea utilizatorul unui produs al acestei companii)

metoda valorii - este similara conceptului "calitate superioara la un pret mai mic"[1] ce consta in oferirea unor produse cu un nivel ridicat al calitatii la preturi inferioare celor ale competitorilor. Aceasta metoda nu trebuie confundata cu metoda valorii percepute. (ex.: Romlux Targoviste poate oferi becuri cu consum economic la acelasi nivel calitativ cu cele Osram insa la un pret sensibil mai mic)

metoda competitiva - aceasta metoda presupune stabilirea preturilor la un nivel inferior, egal sau superior comparativ cu preturile concurentilor directi, fara a lua in considerare aspecte cum sunt cererea sau costul propriu (ex.: preturile de la agentia de turism Marshall Tourism pentru croazierele in Grecia sunt la acelasi nivel cu cele ale croazierelor avand aceeasi destinatie oferite de agentia Paralela 45)

metoda licitatiei inchise - este utilizata de companiile ce participa al licitatii si consta in stabilirea pretului la un nivel mai redus decat cel al concurentei. In stabilirea acestui pret se porneste de la costuri, sub nivelul carora nu se poate scadea, si de la presupunerile privind preturile practicate de competitori. (ex.: o companie de constructii isi va stabili pretul pentru lucrarile oferite la o licitatie astfel incat sa-si acopere costurile de 2 mild. u.m. , pornind de la presupunerea ca competitorii sai nu vor cere un pret mai mic de 2,9 mild. u.m. isi poate stabili pretul propriu la valoarea de 2,8 mild. u.m.)