Marca si marcarea - definirea notiunii de marca, clasificarea marcilor, definirea notiunii de marcare, eticheta

MARCA SI MARCAREA

1. DEFINIREA NOTIUNII DE MARCA

Marca este un semn distinctiv cu ajutorul caruia deosebim produsele sau serviciile intre ele.

Marca ofera garantia unei calitati constante superioare, ofera cumparatorului posibilitatea de a alege dintr-o multitudine de produse pe acela care corespunde cerintelor sale.

Semne folosite ca marci:

sub forma unor nume: Ford;

sub forma unor denumiri: Omo; Cocolino;

sub forma de litere si cifre: Peugeot 206;

sub forma de reprezentari grafice: Nike  

sub forma de culori: verde - CONNEX.

Forma produsului sau ambalajului:

marci sonore;

combinatii de elemente.

Functiile marcilor:

functia de identificare a produselor;

functia de informare a consumatorului;

garantarea unui anumit nivel calitativ;

functia de reclama;

functia de concurenta.

2. CLASIFICAREA MARCILOR

Marcile se clasifica in functie de mai multe criterii:

- dupa destinatie:

marci de fabrica;

marci de comert.

- dupa obiect:

marci de produse;

marci de servicii.

- dupa titularul dreptului de marca:

marci individuale;

marci colective.

- in functie de normele care le reglementeaza

marci facultative;

marci obligatorii.

- dupa compozitie:

marci simple;

marci compuse.

- alte tipuri de marci:

marci notorii;

marci defensiva;

marci de rezerva;

marci de conformitate;

marci ecologice.

3. DEFINIREA NOTIUNII DE MARCARE

Marcarea produselor alimentare se face in scopul identificarii, informarii consumatorilor, dar si pentru promovarea produselor alimentare de pe piata.

4. FORME DE MARCARE

Exista mai multe forme de marcare a produselor alimentare:

etichete;

etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului ambalat ( in cazul borcanelor si cutiilor ce contin produse conservate );

ambalaje din hartie superioara ( cerata, metalizata );

stantarea - o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla;

stampilarea si pirogravarea sunt imprimari din lemn, aplicate ambalajelor din acest material.

5. ETICHETA

 Eticheta reprezinta totalitatea informatiilor care insotesc produsul alimentar respectiv si care sunt de regula inscrise pe ambalaj si care ofera consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare, lista ingredientelor, numele si adresa producatorului etc.

Este foarte important ca sa i se ofere consumatorului aceste informatii, deoarece, numai in urma cunoasterii caracteristicilor alimentului respectiv, consumatorul poate lua o hotarare: sa cumpere sau sa nu cumpere acel produs, si sa il aleaga pe acela care corespunde cu exigentele sau pofta lui de moment.

Lucrare: Relatia motivatie-satisfactie in munca Lucrare: Managementul aprovizionarii si desfacerii - grile

 Eticheta reprezinta orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat care contine elementele de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la acesta.

6. SCOPUL ETICHETARII

Scopul etichetarii alimentelor este de a furniza consumatorilor toate informatiile necesare, verificabile si usor de comparat, pentru ca acestia sa poata efectua in cunostinta de cauza o alegere corecta, alegand acel produs care corespunde cel mai bine cu nevoia lor, cu exigenta lor, cu posibilitatea lor financiara, sau cu interesul lor de moment

De asemenea, eticheta trebuie sa informeze consumatorii asupra riscurilor la care acestia ar putea fi expusi.

Acest lucru este cu atat mai important cu cat s-a constatat ca un numar mare de producatori de alimente nu cunosc care este scopul etichetarii alimentelor, confundand consumatorii cu organele de control. Se pare ca acesti producatori, considera ca este suficient ca informatia sa fie trecuta pe eticheta, dar le este indiferent daca consumatorul, cel caruia ii este destinat produsul, intelege sau nu. Consumatorul nu este expert in controlul alimentelor si nici nu este nevoie sa fie expert. Informatia inscriptionata trebuie sa fie de asa natura mentionata incat sa fie usor de inteles de catre oricine. De altfel, legislatia interzice notarile prin codificare.

Daca aceasta este atitudinea producatorilor catre consumatori acestia ar trebui sa aiba aceeasi atitudine: sa ramana indiferenti fata de alimentele ale caror producatori sunt la randul lor indiferenti daca consumatorii cunosc sau nu caracteristicile alimentelor respective.

In plus, consumatorii trebuie sa fie foarte atenti la ceea ce cumpara, sa analizeze etichetele inainte de a cumpara si sa faca o alegere care sa corespunda cel mai bine cu interesul lor.

7. INFORMATII PE CARE TREBUIE SA LE CONTINA ETICHETA

Informatiile care trebuie sa fie incluse pe eticheta produselor sunt:

- Denumirea produsului ;
- Numele si adresa producatorului, a importatorului sau a distribuitorului inregistrat in Romania ;
    - Data de expirare ;
    - Cantitatea neta ;
- Conditiile de depozitare si de folosire (daca este cazul) ;
    - Locul de origine (daca este cazul) ;
    - Concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% ;
    - Lista ingredientelor folosite ;
    - Cantitatea ingredientelor evidentiate pe eticheta prin desene sau cuvinte (daca este cazul; exista si exceptii) ;
    - Instructiunile de utilizare ;
    - Mentiunile suplimentare pe grupe de produse.

Denumirea produsului se refera la natura, genul, sortul si starea alimentului. Citind denumirea produsului, consumatorul isi face o impresie imediata asupra naturii acestuia.

Adesea denumirea produsului este mentionata cu litere mici, intr-un colt al ambalajului, producatorii preferand sa pozitioneze la mare cinste numele comercial sau de pe cel de marca al produsului.

Pentru ca denumirea de marca sau cea comerciala sa ramana cat mai adanc in memoria consumatorilor, se foloseste metoda de a include aceasta denumire in denumirea produsului, lucru interzis prin prevederile legale.

Consideram oportuna informarea consumatorilor ca, de asemenea, nu totdeauna denumirea produsului mentionata pe eticheta corespunde cu denumirea reala a acestuia.

Denumirea produsului trebuie sa includa / sa fie insotita sau sa faca referiri la:
- informatii descriptive si, daca este necesar, de informatii referitoare la utilizare.
- starea fizica a alimentului sau la tratamentele specifice la care acesta a fost supus (refrigerare, congelare, afumare etc)
- mentiunea 'tratat prin ionizare' sau 'tratat cu radiatii ionizante' daca este cazul.
mentiunea 'ambalat in atmosfera protectoare' daca s-a utilizat pentru conservare un gaz avizat sanitar.

Alte cerinte:
- Marca de fabrica, marca comerciala sau alte denumiri nu pot inlocui denumirea produsului.
- Termenii 'mod', 'tip', 'gen' nu pot fi folositi alaturi de denumirea specifica.

Alte observatii:
- Denumirea produsului trebuie sa fie suficient de clara pentru a 'permite cumparatorului sa cunoasca natura acestuia si sa il deosebeasca de alte produse cu care ar putea fi confundat'.
- Produsul nu poate include in denumirea sa mentiunea 'fabricat dupa metode traditionale' daca nu indeplineste aceasta conditie.

Data de expirare - pentru data de expirare se folosesc 2 termeni:

a) termenul de valabilitate, pentru alimentele foarte perisabile cum ar fi produsele lactate si cele din carne, si care reprezinta data limita de consum. Dupa aceasta data producatorul nu mai garanteaza sanatatea consumatorului, chiar daca produsul a fost pastrat in conditii corespunzatoare ;

b) data durabilitatii minimale, pentru produsele mai putin perisabile, cum ar fi produsele de panificatie, conservele, produsele din ciocolata, bauturile racoritoare etc, si care reprezinta data limita de comercializare. Produsele mai pot fi consumate o vreme, neafectand sanatatea, dar nu mai pot fi comercializate, intrucat producatorul nu mai garanteaza calitatile fizico-chimice si pe cele gustative.

Termenul de valabilitate se compune din formularea clara a zilei, lunii si anului (in aceasta ordine, folosind sistemul ZZLLAA) si intr-o forma necodificata. Data este precedata de mentiunea clara 'Expira la data de.'. Dupa caz, se poate indica doar ziua si luna sau ziua, luna si anul.

Data de durabilitate minimala se marcheaza in aceeasi formula. Data este precedata de mentiunea clara 'A se consuma de preferinta inainte de / pana la sfarsitul.'. Se pot mentiona doar ziua si luna, luna si anul sau doar anul, in functie de durabilitate.

In ambele situatii, mentiunile cu privire la indicarea datei sunt urmate de conditiile de pastrare si conservare, daca este cazul.

Alimentele scutite de indicarea datei durabilitatii minimale

1. Fructele si legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. Aceasta exceptie nu se aplica si semintelor de germinatie.
2. Bauturile continand 10% sau mai mult in volume alcool.
3. Painea, produsele de panificatie, patiserie si cofetarie care se consuma in 24 ore.
4. Otetul de fermentatie.
5. Sarea de bucatarie, cu exceptia celei iodate.
6. Zaharul si mierea de albine.
7. Produsele zaharoase alcatuite aproape in totalitate din zahar aromatizat sau colorat.
8. Guma de mestecat.
9. Portiile individuale de inghetata nepreambalata.
10. Vinuri, vinuri spumoase, spumante, licoroase, aromatizate si produse similare obtinute din fructe, altele decat strugurii.
11. Bauturi nealcoolice, sucuri de fructe, nectaruri din fructe si bauturi alcoolice in recipiente mai mari de 5 litri, destinate consumului colectiv.

Cantitatea neta Inscrierea cantitatii nete se face in unitati de volum, pentru produsele lichide, si in unitati de masa, pentru celelalte produse.

Pentru urmatoarele alimente nu este obligatorie indicarea cantitatii nete:
- produsele vandute cu bucata, la care numerotarea se poate face cu usurinta din exteriorul produsului; in caz contrar, se indica numarul pe eticheta.
- produsele care pot inregistra pierderi de volum sau de masa.
- produsele care sunt vandute la numar sau sunt vandute in prezenta cumparatorului.
- produsele a caror cantitate neta este mai mica de 5 grame sau 5 mililitri. Sunt exceptate condimentele si plantele aromatice.

Lotul
Toate alimentele trebuie sa poarte o indicatie care sa permita identificarea lotului din care fac parte. Alimentele a caror eticheta specifica si ziua in data de durabilitate minimala sau termenul de valabilitate, alaturi de alte cazuri similare, sunt exceptate de la indicarea lotului.

Lista ingredientelor

Toate ingredientele trebuie sa fie mentionate pe eticheta in ordinea descrescatoare a cantitatii lor. Aditivii alimentari, vitaminele si mineralele adaugate trebuie de asemenea sa fie incluse in lista ingredientelor.

 Alimentele scutite de specificarea ingredientelor sunt urmatoarele:

1. Apele carbogazoase, a caror denumire face sa apara aceasta caracteristica.
2. Fructele si legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate.
3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs de baza si care nu a suferit adaugarea nici unui alt ingredient.
4. Branza, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au suferit decat adaugari de produse lactate, enzime si culturi de microorganisme necesare fabricarii, sau de sare in cazul branzeturilor, altele decat cea proaspata sau topita.
5. Produsele constituite dintr-un singur ingredient, daca denumirea acestuia este identica cu cea a ingredientului si permite identificarea clara a naturii ingredientului.

Cantitatea din anumite ingrediente accentuate la etichetare

Pentru a fi mai atragatoare, producatorii accentueaza prin desene sau texte anumite ingrediente (vitamine, proteine, minerale, fructe).

Legislatia obliga specificarea cantitatii, exprimate in procente, a acelor ingrediente accentuate la etichetare prin desene, cuvinte sau care sunt incluse in denumirea produselor.

Mentiunile suplimentare pe grupe de produse

Exista mentiuni suplimentare de etichetare pentru diferitele grupe de produse, care sunt foarte importante la alegerea acestuia.

8. CARACTERISTICILE GENERALE ALE MENTIUNILOR DE PE ETICHETA

Informatia inscriptionata trebuie sa fie de asa natura mentionata incat sa fie usor de inteles de catre oricine. Mentiunile de etichetare trebuie redactate in limba romana, lizibil si inteligibil, asezate in mod vizibil. Fac exceptie de la prevederea redactarii in limba romana marcile de fabrica sau de comert, denumirile de firme si denumirile arhicunoscute publicului larg. In plus, informatiile de pe eticheta nu trebuie sa fie acoperite sau separate prin alte indicatii sau desene. Inscrisurile depe eticheta nu trebuie sa prezinte modificari (stersaturi, inlocuiri sau adaugari) care pot induce in eroare consumatorul. Se interzice reetichetarea alimentelor.

 Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii la achizitionarea produselor, in privinta:
a) caracteristicilor alimentului, a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei, metodelor de fabricatie sau de productie ;
b) atribuirii de proprietati pe care produsele nu le poseda ;
c) sugerarii ca alimentul are caracteristici speciale, atunci cand in realitate toate produsele similare au aceste caracteristici.

Suplimentar, elementele de etichetare nu trebuie sa faca referire la proprietati medicale, precum, 'ajuta la intarirea sanatatii', 'este un aliment sanatos.' etc. Aceste mentiuni pot fi facute in cazul alimentelor destinate special bolnavilor cu anumite afectiuni, sau in general alimentelor, cu conditia ca sa fie in prealabil testate si avizate ca avand proprietati medicale speciale.

Restrictiile de inducere in eroare si cele referitoare la proprietati medicale se aplica, de asemenea, si la prezentarea alimentelor (forma, aspectul, ambalarea, materialul de ambalare utilizat, felul in care sunt aranjate si mediul in care sunt expuse produsele), precum si in publicitatea acestora.

Pentru final, dorim sa recomandam consumatorilor sa cumpere numai acele produse alimentare care corespund cu exigentele lor, cu nevoile lor, cu interesele lor si care le ofera toate informatiile despre produs. Numai detinand toata informatia se poate face o alegere corecta.