Marketing
Analiza semiotica a imaginii vizualeAnaliza semiotica a imaginii vizuale Informatia, vitala informatie, exista permanent in jurul nostru disimulata de cele mai multe ori in lucruri, fapte si acte pe langa care trecem adesea nepasatori, nebanuind macar cum sa folosim ceea ce reprezinta cheia succesului; informatia inteligenta, sau semnele si sistemele de semne necesare comunicarii sub toate formele sale. Revolutia erei vizualului si-a pus decisiv amprenta asupra mesajului publicitar. Acest mijloc de comunicare poate transmite rapid diverse informatii si, in acelasi timp, este capabil sa impuna niste stereotipuri. Publicitatea propune si anumite modele de comportament. La modul general, imaginea publicitara este inteleasa de oricare receptor, indiferent de varsta, sexul, etnia, gradul de instruire a acestuia. Semnele iconice constituie un element important in structura imaginii publicitare. Ele participa la crearea imaginii si, impreuna cu textul, formeaza un manifest publicitar. Imaginea si textul "colaboreaza" in vederea ghidarii receptorului spre un sens anumit, ce se desprinde din multitudinea de asociatii posibile. Problematica semnului iconic tine de semnificatie. Imaginii fotografice i se poate reprosa orice, mai putin analogia calitativa intre lumina reflectata de obiecte - ulterior imprimata pe pelicula fotosensibila - si stimulii care creeaza imaginea pe retina. Odata focalizata privirea pe imaginea afisului, perceptia elementelor constitutive poate fi analitica sau sintetica. In procesul de perceptie analitica a imaginii, desi ochiul este supus unui cadru foarte larg, atentia este focalizata doar pe un obiect sau pe un detaliu din campul vizual. Fotografia ca orice alta compozitie vizuala trebuie sa contina un traseu, un drum care sa conduca privirea catre centrul sau centrele de interes. Daca ignora aceasta necestitate, creatorul de imagine risca sa obtina un afis plat, asupra caruia ochiul sa nu insiste mai mult de cateva secunde. Opusul notiunii de plat este "relieful" (bidimesional, desigur) obtinut din centre de interes diferite ca marime, forma, culoare conectate prin linii de legatura. impactul vizual poate fi realizat printr-o utilizare judicioasa a culorilor. Ca si culoarea, lumina este perceputa optic dar traita psihic. Se impune inainte de toate o diferentiere intre lumina naturala si cea artificiala. In primul rand, efectul lor asupra culorilor difera, apoi pentru ca cele doua tipuri de lumina provoaca in fotografie nuantari diferite de sens. Lumina artificiala da imaginii fotografice un caracter dramatic, povestea se scurge intre intunericul natural (firesc si necesar) si lumina artificiala care invadeaza scena. In schimb, lumina naturala invita la spontaneitate si ludic. O alta diferentiere provoaca efecte la fel de constrastante: lumina directa - lumina difuza. Ochiul percepe de la prima lectura zonele cele mai luminoase, urmand apoi sa exploreze zonele de umbra. Dinamica privirii urmeaza traseul obiectelor luminate si al culorilor deosebit de vii. Iluminarea directa actioneaza si ca indicator temporal (dimineata, pranz, seara), fiecare moment al zilei beneficiind de palete de culori specifice. puternic luminate si conurile de umbra pline de mister. Pentru ca in imaginea publicitara nu este lasat nimic la voia intamplarii, modul in care este pusa in scena o situatie care implica personaje umane determina si gradul de implicare a destinatarului, a receptorului sau a mesajului. Imaginea in care personajul este privit din fata este cea mai implicativa imagine la nivelul spectatorului, are o functie conativa si creaza un efect de convergenta. Aceast
pseudo fata-in-fata aboleste spatiul reprezentativ si stabileste o relatie interpersonala, un duel intre un "eu" de pe o pozitie superioara si "voi". De obicei, astfel de mesaje sunt dublate de mesaje lingvistice la fel de implicative favorizand procesul de proiectie aici si acum . Fotografia din profil sau din semi-profil accentueaza mai mult rolul spectatorului care asista la o scena (functia implicativa vizeaza mai degraba mesajul). Personajul care nu ne priveste pare mai enigmatic, mai incarcat de interogatii, "fiind mult mai aproiat de portret, [ . ] lectorul va reactiona in fata unei fete care nu mai exprima vointa (ca in personajele frontale), ci o psihologie: personajul este misterios, interiorizat, cu un suras absent sau discret Raportul imagine text a fost rasturnat in ultimele doua decenii ale afisului pubilcitar. Daca pana acum imaginea era vazuta ca accesoriu textului, acesta din urma continand esenta mesajului, in ultimii ani mijloacele tehnice de afisaj si tendinta publicului de a trece repede cu privirea peste un afis incarcat cu text au condus spre concentrarea mesajului lingvistic, pana la rezumarea lui la o singura fraza sau la sloganul marcii. Concluzii In analiza imaginii publicitare, perspectiva semiotica este doar punctul de pornire. Mai departe este vorba despre un demers interdisciplinar, prin care se face apel la un process comunicational complex. In el regasim deopotriva dimensiunea psihologica, cea culturala (antropologica) si, nu in ultimul rand, cea plastica. Pentru ca scopul imaginii publicitare sa fie atins, orice creator de imagine publicitara trebuie sa aiba in vedere produsul si publicul. Caracteristicile lor vor plamadi ceea ce pana acum a fost considerat discurs si definit din perspectiva lingvisticii ca "retorica a imaginii". O data ignorat contextul in care transmitem mesajul final - compus din cel vizual si cel lingvistic, vom cadea in plasa "limbajului universal", cum este considerata, in mod eronat, imaginea vizuala. Mijloacele de comunicare vizuala isi rezerva dreptul de a eluda analizele "riguroase", lasand loc probabilitatii, dar si temerii, din partea creatorilor, ca mesajul lor nu va fi receptat. Putem considera ca tocmai aceasta "nedeterminare" ii confera creatorului o marja de libertate mai mare si face din mesajul vizual o adevarata arta . Bibliografie : Eusebiu Tihan; Laura Ghiza, Semiotica- Comunicatii Mass-media, Editura Focus Dragancea Svetlana, Imaginea obiectelor publicitare din perspective lingvistica, Chisinau 2006 H. Gernsheim, Fotografia artistica. Tendinte estetice 1839-1960, Ed. Meridiane, 1970, p. 13. S. Alexandrescu, Text si imagine. Relatii incordate si nu prea, Echinox, vol. II, Editura Dacia, Cluj 2001. COMENTARIU RECLAMA LACOSTE! Publicitatea erotica nu se poate lipsi de imaginea unor personaje. Fascinarea receptorului este posibila doar cu ajutorul acestora. Publicitatea foloseste mereu ca mijloc de seductie-dorinta senzuala, in special cand se adreseaza barbatilor. Universul articulate in jurul senzualitatii ofera publicitatii posibilitatea de a transfera aceasta atractie asupra produsului. Astfel, in publicitatea Lacoste vedem doi tineri care se saruta pasional, in timp ce produsul propriu-zis este aproape marginalizat. Ceea ce ne atrage, cu adevarat, atentia este acest sarut. Iar mesajul "Deviens ce que tu es " nu face referire la produs (imbracaminte) decat indirect si de o maniera foarte vaga. In cazul acestei publicitati deosebirea intre denotare (ceea ce imaginea ne prezinta) si conotare (ceea ce ea sugereaza) este foarte mare. Ceea ce vedem este sarutul gingas a doi tineri (denotare), iar ceea ce publicitatea in cauza ne sugereaza este cumpararea hainelor de aceasta firma (conotare). Emitatorul incearca sa convinga consumatorul ca doar cumparand obiecte de marca respectiva, poti deveni ceea ce esti pe buna dreptate - un tanar stilat. La privirea imaginii prima idee ce-i vine receptorului este dragostea acestor tineri, exprimata prin sarut. Insa citind denumirea in discutie, receptorul realizeaza ca, de fapt, este vorba de vestimentatie. Publicitatea respectiva neglijeaza intr-un fel produsul, antrenand receptorul intr-un camp senzual al sarutului. Destinatarul publicitatii va remarca, mai intai, expresia dragostei si doar apoi va cauta produsul, stabilind astfel o legatura intre imagine si text. Acest "efort" considerabil va genera o comunicare puternica ce va avea drept efect o trimitere a publicului receptor la fiecare situatie analoaga la hainele de marca Locoste. Reprezentarea scenelor erotice in manifestul publicitar confera produsului un farmec suplimentar si o evidenta senzualitate, desi frontiera intre seductie, erotism si vulgaritate in imagine este foarte labila. A eradica totalmente acest gen de publicitate sau a-l interzice este aproape imposibil, deoarece fenomenul dat ramane deocamdata unul dintre cele mai raspandite. Eficienta publicitatii depinde de gradul in care ea atrage si retine atentia; ea poate fi memorata, este persuasiva, surprinde prin continut si forma, capteaza interesul prin executie tehnica si valori estetice, prin utilitate si solutii oferite. Comunicarea publicitara se realizeaza, asadar, printr-o constanta exploatare a situatiilor de referinta. In ceea ce priveste publicitatea, specificul comunicarii vizeaza persuasiunea colectiva si impunerea valorilor de impact, concretizandu-se astfel sensurile retorice, gnoseologice, psihologice si pragmatice ale acesteia.
|