Management
Tipologia firmelor - intreprinderile semi publiceDin punct de vedere managerial cel mai des utilizat criteriu de clasificare a firmelor il reprezinta forma de proprietate. In functie de forma de proprietate firmele se grupeaza in 2 sectoare Sectorul public Sectorul privat Sectorul public este reprezentat de totalitatea intreprinderilor publice. Intreprinderile publice sunt intreprinderile in care puterile publice sunt reprezentate prin stat sau colectivitati publice care detin proprietatea asupra patrimoniului. Dupa modul de infaptuire a autonomiei managerial intreprinderile publice pot fi: Intrerpinderi semi publice Intreprinderi publice propriu zise Intreprinderile semi - publice se caracterizeaza prin faptul ca puterile publice au o contributie partiala la finantarea activitatii si in consecinta participarea lor la conducere si control este limitata. Dupa modalitatile de functionare stipulate in statut intreprinderile semi - publice pot fi intreprinderi in concesiune si intreprinderi cu proprietate mixta. Intreprinderile publice propriu - zise sunt unitati economico - sociale in care intregul capital este detinut de catre puterile publice care isi asuma prerogativele conducerii prin intermediul agentilor sai. In functie de autonomia decizionala intreprinderile publice propriu - zise sunt organizate sub urmatoarele forme: Regii autonome Societati nationale Sectorul privat grupeaza firmele definitorii asupra capitalurilor, in functie de numarul posesorilor de capital intreprinderile private pot fi intreprinderi individuale si intreprinderi de grup. Intreprinderile individuale sunt intreprinderile finantate de un singur proprietar si care conduce si organizeaza afacerea. Intreprinderile de grup se caracterizeaza prin faptul ca dreptul de posesiune asupra capitalului se exercita de cel putin 2 peroane. Cele mai raspandite intreprinderi de grup sunt intreprinderile societare. Intreprinderile societare prezinta drept caracterizare sociala asocierea iar principalul element al asocierii il reprezinta capitalul. In Societatea de persoane Societatea in nume colectiv Societatea de capitaluri Societatea intermediara Societatea de persoane rezulta prin asocierea mai multor persoane cu capitalurile lor in scopul desfasurarii unei activitati de dimensiuni modeste, care de obicei se limiteaza la o afacere familiala. Societatea in nume colectiv este o societate comerciala constituita prin asociere pe baza de incredere reciproca a unor parteneri cunoscuti care aduc aporturi patrimoniale participand active in caddrul societatii.
Societatea de capitaluri este o societatea pe actiuni si are drept caracterizare definitorie impartirea patrimoniului intr-un anumit numar de parti denumite actiuni. Societatea intermediara este o combinative intre societatea de persoane si societatea de capitaluri. Aceasta se prezinta sub urmatoarele forme: Societatea in comandita simpla Societatea in comandita pe actiuni Societatea cu raspundere limitata Societatea cu capital variat Intreprinderile mici si mijlocii IMM - sunt intreprinderi cu maxim 500 salariati , independente din punct de vedere juridic in care conducatorul isi asigura responsabilitatea financiara tehnica si sociala IMM-urile prezinta urmatoarele caracteristici: Managementul este independent Managerul fiind de regula proprietarul firmei Capitalul este asigurat de o persoana sau cativa asociati Aria geografica de activitate este locala chiar daca piata este mai extinsa Intreprinderea este mica in comparatie cu cei mai importanti concurenti din ramura respectiva Demografia este extreme de dinamica intr-o perioada de timp (de obicei 1 an) In ciuda disponibilitatilor financiare reduse alocate cercetarii dezvoltarii, potentialul ovational este ridicat. Firma in evolutie Cresterea firmei este un mijloc de realizare a indicatorilor economic - financiari , rentabilitate, profit dar si pt asigurarea imaginii firmei si cresterea notorietatii acesteia. In functie de modalitatile de realizare cresterea firmei se poate realize pe cont propriu ( crestere interna ) sau se poate realize in relatie cu alte firme si se numeste crestere externa. Cresterea interna , presupune crearea de catre firma a unor noi capacitate utilizand mijloace suplimentare de productie realizare cu resurse proprii financiare , umane , tehnice. Cresterea interna presupune fabricatia de catre firma a activelor fixe ( ex o firma produce masini si utilaje ) sau cumpararea de active fixe (ex o firma cumpara sau inchiriaza masini pt a-si asigura cresterea). Cresterea externa , se realizeaza prin cumpararea altor firme sau a unor active déjà existente materiale, imateriale si financiare. Pt realizarea cresterii externe trebuie sa existe firme concurente firme cu alt obiect de activitate. Asocierea firmelor , indiferent de marimea lor firmele nu pot ramane izolate iar pt indeplinirea unor obiective commune cum ar fi: vanzare- cumparare , importuri, specializarea activitatii este nevoie sa se asocieze. La baza asocierii firmelor stau acordurile de parteneriat. Acordurile de parteneriat reunesc firme inegale in cadrul carora fiecare firma isi impune conditiile sale intr-un caiet de sarcini, iar fiecare firma partenera la asociere este autonoma din punct de vedere juridic dar poate fi dependent fata de cealalta firma care poate sa exercite asupra ei efecte de dominatie. In functie de conditiile impuse in caietul de sarcini acordul de parteneriat se prezinta sub urmatoarele forme: Subfurnitura Concesiunea Franciza Subfurnitura reprezinta realizarea in exterior a unei parti din activitatea firmei astfel o intreprindere denumita donator de ordine in loc sa produca anumite component produse incredinteaza realizarea lor unei alte intreprinderi denumita subfurnizor. Concesiunea este un contract incheiat pe o perioada mai mare de timp intre 2 firme. Cedant Concesionar Cedantul se angajeaza sa aprovizioneze concesionarul sau cu produse care poarta marfa sa si sa ii asigure asistenta de specialitate. Franciza este un contract incheiat pe o perioada mai mare de timp intre 2 firme: Francizor Francizat Francizorul foloseste franciza pt a extinde reteaua vanzarilor si pt a-si asigura o cifra de afaceri si un profit cat mai mare Francizorul foloseste franciza pt a crea o intreprindere si pt a obtine profit. Regruparea firmelor se realizeaza prin fuziune. Fuziunea reprezinta un procedeu de regrupare a activitatii economice a firmelor si se concretizeaza prin aparitia unei alte persoane juridice sau prin mentinerea persoanelor juridice existente in dimenisunile si structurile organizatiei noi. Fuziunea se poate realiza: Prin process de topire sau a 2 sau mai multe firme intr-o noua firma care are o noua personalitate juridica; Prin absortie atunci cand o firma preia partial sau in totalitate drepturile si obligatiile altei firme; Prin aportul partial de active atunci cand o firma adduce la alta firma anumite elemente active; Prin crearea unei filial commune atunci cand mai multe firme subscriu capital la constituirea altei firme care devine filiala comuna a intreprinderii creatoare; Prin sciziune atunci cand activele unei firme sunt preluate de catre alte firme.
|