Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Resurse umane


Qdidactic » bani & cariera » management » resurse umane
Indrumar privind activitatea de normare a muncii



Indrumar privind activitatea de normare a muncii


INDRUMAR PRIVIND ACTIVITATEA DE NORMARE A MUNCII


  1. NOTIUNI GENERALE


Normarea muncii este o activitate de cercetare analitica a procesului de munca






cu ajutorul unor metode si procedee adecvate si de stabilire a cantitatii de munca real necesara pentru efectuarea in conditii normale de lucru si cu respectarea conditiior de calitate prescrise, a unor operatii, lucrari, servicii sau alte activitati utile.




Fazele normarii -

muncii









Organizarea muncii sau studiul metodelor de munca: reprezinta activitatea de cercetare a proceselor si conditiilor de munca, a altor factori care determina utilizarea corespunzatoare a fortei de munca, precum si activitatea de aplicare a masurilor rezultate pe aceasta baza.




Masurarea muncii: cuprinde doua etape respectiv inregistrarea timpului de munca si stabilirea timpului strict necesar pentru efectuarea operatiilor, lucrarilor, serviciilor sau activitatilor dupa noua metoda, imbunatatita. Rezultatul actiunii comune a celor doua etape il reprezinta elaborarea de norme de munca fundamentate.







  1. STUDIUL METODELOR

PROIECTAREA PROCESULUI DE MUNCǍ

RATIONAL


 



Studiul metodelor reprezinta cercetarea analitica, in mod sistematic si

critic, a proceselor de munca existente sau prevazute a fi

folosite, precum si proiectarea si aplicarea unor procese

cat mai eficiente, respectiv analiza elementelor care

caracterizeaza modul de organizare a proceselor de

munca, modul de executare a sarcinilor de munca si

conditiile in care se desfasoara acestea.

 


Urmareste:

 


- stabilirea metodelor rationale de munca, in concordanta cu procesul tehnologic precizat;

 


- amplasarea si organizarea rationala a locurilor de munca corespunzator proceselor de munca si tehnologice stabilite;

 


- inzestrarea locurilor de munca cu mijloacele necesare executarii sarcinilor;

 


- organizarea unui sistem rational de deservire a locurilor de munca.


 

Tipuri de studiu:


 

1.Studiul de ansamblu al procesului de productie, care cuprinde:


 

1.1 analiza generala: urmareste scoaterea in evidenta a

transformarilor pe care le sufera obiectele muncii

si a controalelor necesare confirmarii acestor

transformari, in scopul rationalizarii succesive a

acestora si realizarea unei priviri de ansamblu

asupra obiectivului ce se studiaza.

 

1.2. analiza detaliata: ia in consideratie toate stadiile pe care le

 


parcurge obiectul muncii in cadrul transformarii sale;

 

1.3. analiza circulatiei: se refera la deplasarile pe care le efectueaza

elementele principale in proces, avand ca

scop scurtarea sau eliminarea acestora;

 

1.4. analiza amplasarilor: urmareste gasirea celor mai potrivite locuri

de dispunere in spatiu a mijloacelor de

munca, pentru a se elimina deplasarile

inutile, respectiv timpul de munca aferent si

pentru a se economisi mijloacele de

transport sau spatiile de lucru.


 

2. Studiul procesului de munca la locul de munca, care cuprinde:


 

2.1. analiza activitatii executantului: urmareste scoaterea in evidenta a

activitatii realizate de acesta in scopuri

productive, precum si cele care ocupa inutil

timpul acestuia;

 

2.2. analiza activitatii executant – masina: are ca scop reducerea

ciclului total al operatiei, prin imbunatatirea

gradului de utilizare a masinilor si a gradului

de ocupare a executantului, prin stabilirea

celor mai bune dependente intre interventiile

executantului si functionarea masinilor;

 

2.3. analiza miscarilor executantului: are ca scop rationalizarea

miscarilor executantului in zonele lui de

munca, pe baza principiului economiei de

miscari.

 

Etapele studiului metodelor


 

1.     alegerea obiectului de studiu. Se aleg acele sectii, ateliere, linii

tehnologice, locuri de munca la care eficienta studiului se estimeaza a

fi cea mai ridicata.

Se au in vedere urmatoarele criterii:

criteriul economic: are in vedere procesele, operatiile sau lucrarile care au o pondere mare in pretul de cost, necesita un consum mare de manopera, antreneaza deplasari mari de materii prime si materiale.



criteriul tehnic: are in vedere strangularile care blocheaza desfasurarea normala a procesului de productie, sau lucrarile care prin procesul tehnologic existent necesita un numar mare de operatii.

criteriul social: trebuie avut in vedere atunci cand exista o influenta negativa asupra executantului din punct de vedere fizic sau psihic.


 

2.     inregistrarea datelor necesare studiului (pozitia si situatia mijloacelor de munca, timpii utilizati in desfasurarea procesului si conditiile in care se desfasoara, modul de executie a lucrarilor etc).

Documentele utilizate sunt: schita generala a amplasarii, foaia de

observare, extrasul de date suplimentare.

 

3.     examinarea critica a situatiei existente. Se utilizeaza metoda

interogativa, care constituie un mod logic, sistematic si organizat de a

privi si analiza fiecare din elementele studiate ale procesului de productie.

 

4.     elaborarea metodei imbunatatite. Criteriul principal la stabilirea metodei trebuie sa fie eficienta, normele de calitate ale productiei

care influenteaza direct metoda de munca si durata executiei,

efortul financiar cerut de aplicarea metodei noi.

 

5.     aplicarea metodei imbunatatite. Consta in asigurarea conditiilor

tehnice, materiale si umane necesare aplicarii metodei imbunatatite

si verificarea si punerea in aplicare a metodei.

 

6.     definitivarea metodei imbunatatite, aprobarea si aplicarea acesteia.

Se verifica daca se realizeaza indicatorii cantitativi si calitativi

scontati pentru noua metoda, se efectueaza calculul eficientei economice, se supune aprobarii impreuna cu norma de munca corespunzatoare, in vederea aplicarii generalizate in productie.






  1. STRUCTURA PROCESULUI SI TIMPULUI

DE MUNCǍ


3.1.          Structura procesului de munca (Anexa nr.1)


Procesul de munca: este acea latura a procesului de productie care reprezinta



activitatea executantului (individual sau colectiv) in productia si circulatia bunurilor materiale sau in indeplinirea unei functii din administratie sau din sfera neproductiva. Constituie latura de baza a procesului de productie si se caracterizeaza fie intr-o munca fizica, fie intr-o munca intelectuala, fie prin ambele.


Elementele componente:


Operatia:

este acea parte a procesului de munca de a carei efectuare


raspunde un executant, individual sau colectiv, pe un anumit loc de munca, dotat cu utilaje si scule necesare pentru a actiona asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii, in cadrul aceleeasi tehnologii.


Faza:

este o parte a operatiei care se caracterizeaza prin utilizarea


acelorasi scule si unelte de munca si a aceluiasi regim tehnologic, obiectul muncii suferind o singura transformare tehnologica.


Manuirea:

reprezinta un grup de miscari ale unui executant, determinat de un scop bine definit.


Complex de

manuire:

reprezinta gruparea de manuiri facuta in scopul sintetizarii si

rationalizarii activitatii executantului in cadrul procesului de munca.


Miscarea:

reprezinta cele mai simple activitati ale executantului.  


Complex de

miscari:

reprezinta o grupare de miscari in scopul sistematizarii si rationalizarii activitatii executantului in cadrul procesului de munca.


3.2 Structura timpului de munca (Anexa nr.2)


3.2.1 Structura timpului de munca al executantului


Timp de munca ()

durata reglementata a schimbului de lucru.


a. Timp productiv ()   

perioada timpului de munca in care executantul efectueaza lucrari necesare pentru realizarea unei sarcini de munca.


a1. Timp de pregatire si incheiere (Tpi)

durata de timp in cursul careia executantul asigura la locul de munca conditiile necesare efectuarii lucrarii inaintea de inceperea acesteia, iar dupa terminarea lucrarii aduce locul de munca in stare initiala.


a2. Timp operativ (Top)  




durata de timp in cursul careia executantul efectueaza sau supravegheaza lucrarile necesare modificarii calitative si cantitative a obiectului muncii, precum si alte actiuni ajutatoare pentru ca modificarile sa poata avea loc.


a2 1. Timp de baza ()

perioada de timp in cadrul careia prin interventia directa sau prin supravegherea utilajelor, instalatiilor si masinilor de catre executant se asigura modificarea cantitativa si calitativa a obiectului muncii.


a2.2. Timpul ajutator ()

perioada de timp in cadrul careia executantul executa manuiri sau supravegheaza functionarea utilajului la lucrari prin care nu se realizeaza modificari cantitative si calitative ale obiectului muncii, dar sunt impuse de tehnologia de lucru, acestea conditionand direct lucrarile care se executa in cadrul timpului de baza.


PRECIZARE In functie de caracterul participarii executantului la indeplinirea

muncii, timpul de baza si timpul ajutator pot fi: timp de munca

manuala, timp de munca manual - mecanizata si timp de

supraveghere a functionarii utilajului.

a.3.Timp de deservire a locului de munca ()

durata de timp in care executantul asigura, pe intreaga perioada a schimbului de munca, atat mentinerea in stare normala de functionare a utilajelor si de utilizare a SDV-urilor, cat si organizarea, aprovizionarea, mentinerea ordinei si curateniei locului de munca, potrivit sarcinilor de munca care ii sunt stabilite.


PRECIZARE

In functie de scopul si continutul muncii efectuate Tdl poate fi timp de deservire tehnica sau timp de deservire organizatorica.


b.Timp neproductiv()

durata de timp in cursul careia au loc intreruperi in munca executantului, sau in care acesta desfasoara activitati ce nu sunt necesare realizarii sarcinii sale de munca.


b.1. Timp de intreruperi mreglementat(Tir)

perioada de timp in cadrul careia procesul de munca este intrerupt ca urmare a conditiilor tehnologice si de organizare a muncii (tto , precum si pentru odihna si necesitati fiziologice a executantului (ton


b.2.Timp de munca neproductiva(Tmn)

perioada de timp in cadrul careia executantul efectueaza actiuni ce nu sunt utile desfasurarii normale a procesului de productie.


b.3. Timpul pentru intreruperi nereglementate(Tin)

timpul in care procesul de munca este intrerupt

din cauze dependente (td sau independente (ti de executant, dar care nu sunt in categoria celor reglementate.


PRECIZARE

Pe unitatea de produs (lucrare):

- Tpi + Tdl +Tir = timpul de adaos

- timpul operativ + timpul de adaos = norma de timp



Gradul de ocupare timp productiv + timp de odihna si necesitati fiziologice x 100

al executantului timp de munca




3.2.2. Structura timpului de folosire a utilajului (Anexa nr.3)


Timp de folosire

a utilajului(TFU)

timpul disponibil pentru folosirea unui utilaj pe intreaga perioada a schimbului de munca.


a. Timpul de functionare utila(Tfu)

cuprinde totalitatea timpilor utili de mers in sarcina (tms)

si a celor utili de mers in gol (tmg)


a1. timp util de

mers in sarcina

(tms

utilajul se afla in functiune si actioneaza asupra obiectului muncii.


a2. timpul util

de mers in gol

(tmg)

utilajul se afla in functiune, dar nu actioneaza asupra obiectului muncii, functionarea fiind totusi necesara pentru realizarea imediat ulterioara a noului timp de mers in sarcina utila, fara intreruperea functionarii utilajului.


b.Timpul de             functionare inutila (Tfi)

utilajul se afla in functiune si fie ca actioneaza inutil asupra obiectului muncii, fie ca merge in gol fara ca acest lucru sa fie necesar.


c.Timpul de         nefunctionare a utilajului (Tnf)


utilajul nu se afla in functiune datorita intreruperilor reglementate si nereglementate de functionare.

c1 timp de                intreruperi reglementate (tir

utilajul nu se afla in functiune datorita intreruperilor conditionate de tehnologie si de organizarea muncii, precum si de timpul de odihna si necesitati fiziologice ale executantului care impune intreruperea functionarii.


c2 timp de intreruperi nereglementate (tin)

utilajul nu se afla in functiune datorita incalcarii disciplinei in munca de catre executant sau a unor cauze tehnice si organizatorice care nu tin de utilaj.









3.2.3 Structura timpului privind trecerea obiectului muncii

prin diferite stadii ale procesului de productie




a.Timp de transport care poate fi:

- timp de transport de la magazie la locul de munca

- timp de transport intre diferite locuri de munca unde au loc

transformari al obiectului muncii

- timp de transport ale semifabricatelor sau produselor

finite de la locul de munca la magazine.


b. Timp de   

transformare

obiectul muncii este supus prelucrarii in vederea obtinerii unui semifabricat sau produs finit sau serviciu.


c. Timp de control

obiectul muncii este examinat din punct de vedere                                 calitativ si cantitativ.


d. Timp de asteptare

obiectul muncii asteapta din diferite motive pentru a fi supus unor operatii sau faze de transformare in semifabricat, produs finit sau serviciu si poate fi:

– timp de asteptare la locul de munca in vederea prelucrarii

– timp de asteptare intre operatiile de transformare a obiectului muncii

– timp de asteptare a semifabricatelor sau a produselor pentru a fi transportate, controlate sau inmagazinate.


e. Timp de depozitare

obiectul muncii este pastrat in magazie.












4. NORMELE DE MUNCǍ


Norma de munca

cuprinde cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unei operatii, lucrari sau serviciu de calitatea prescrisa, de catre una sau mai multe persoane cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de organizare precizate.


Formele de exprimare a normelor de munca:

Norma de timp (NT) exprima timpul real necesar stabilit unui executant, care are calificarea corespunzatoare si lucreaza cu intensitate normala, pentru efectuarea unei unitati de lucrare, in conditii tehnice si organizatorice precizate. Se exprima in unitati de timp pe unitatea fizica de lucrare.



Norma de productie (NP) – reprezinta cantitatea de produse sau de lucrari stabilite a se efectua intr-o unitate de timp de catre un executant. Se exprima in unitati fizice de lucrare pe unitatea de timp.



Sfera de atributii (SA reprezinta ansamblul de atributii si sarcini de munca stabilite unui executant, care are calificarea corespunzatoare si lucreaza cu intensitate normala, pentru a le indeplini in cadrul procesului de productie la care participa sau a activitatii pe care o desfasoara, in conditii tehnice si organizatorice precizate. Se utilizeaza acolo unde prescriptiile tehnologice sau tehnica securitatii muncii prevad anumite posturi fixe.



Norma (zona) de deservire – reprezinta locul de munca delimitat prin suprafata sau inzestrarea sa ori prin numarul de obiecte ale muncii, in care executantul isi exercita atributiile sau sarcinile de munca.


Norma de personal (formatia normata de munca) - reprezinta numarul strict necesar de persoane pe meserii, functii si nivel de calificare, pentru realizarea, de catre executantul colectiv, a unui ansamblu de sarcini normate de munca, in conditii tehnice si organizatorice precizate.


Clasificarea normelor de munca:

- dupa complexitate:



Norme pe elemente – se refera la efectuarea unei singure operatii sau lucrari si pot fi:


- de timp


- de productie


- sfera de atributii


- de deservire


- de personal




Norme grupate – rezulta din insumarea normelor pe elemente, pentru efectuarea unui grup de operatii sau lucrari si pot fi:


- de timp ( de regula)


- de productie ( in anumite cazuri)



- dupa stadiul de aplicare:

Norma definitiva: reprezinta cantitatea de munca real necesara pentru efectuarea unei lucrari, (operatii) de catre un executant cu calificare corespunzatoare lucrarii ce o executa, in ritm si cu intensitate normala si in conditii tehnico organizatorice precizate, insusite de executant.



Norma de insusire: reflecta la un moment dat, cantitatea de munca reala necesara pentru executarea unei lucrari (operatii) in raport cu stadiul de insusire de catre executant a noilor conditii (metode) de munca.

Diferenta fata de norma definitiva trebuie redusa sistematic pe masura insusirii conditiilor de munca proiectate pana la sfarsitul perioadei de insusire care trebuie sa fie de pana la 6 luni.



Norma provizorie: stabilita prin compararea lucrarilor (operatiilor) normate cu alte lucrari sau operatii asemanatoare cu caracter accidental si nu trebuie folosita mai mult de 3 luni.






5. METODE DE MǍSURARE

A TIMPULUI DE MUNCǍ


5.1 Masurarea timpului de munca


Scopul:           

- Evidentierea pierderilor de timp si a cauzelor acestora;

- Compararea mai multor metode de munca in vederea alegerii

celei mai eficiente;

- Stabilirea timpilor de munca normati;

- Verificarea calitatii normelor de munca.


Fazele:

- Pregatirea masuratorii cuprinde:

- analiza modului de organizare a locului de munca, a

conditiilor de munca, a modului de aprovizionare cu materii

prime etc;

- stabilirea metodei de efectuare a masurarii in functie de

scopul analizei si conditiile de munca;


- pregatirea fiselor de observare necesare pentru fiecare

masurare.


- Efectuarea masurarii: se realizeaza diferit, in functie de

metoda de masurare aplicata.


- Prelucrarea datelor : consta in analiza rezultatelor obtinute

din masurari.


5.2 Metodele de masurare a timpului de munca (Anexa nr.4)

Metode cu inregistrare directa a timpului (duratei) de munca


5.2.1.CRONO -

METRAREA

masurarea si inregistrarea duratei elementelor unui proces de productie care se repeta identic, de regula, la fiecare unitate de produs sau serviciu si poate fi:


a) continua si consta in masurarea continua a duratelor elementelor unui proces de productie, studiate in succesiunea lor tehnologica si este recomandata la studierea elementelor de munca cu durata mai mare de 3 secunde.


b) selectiv-repetata si consta in masurarea si inregistrarea duratelor elementelor de munca ale unei operatii grupate variabil de la un ciclu la altul (ex: elementele 1,4,7,10,


elementele 2,5,9,11, elementele 3,6,8 si 12) si este recomandata la studierea elementelor de munca a caror durata, de regula, este mai mica de 3 secunde.


c) selectiv – grupata si consta in masurarea si inregistrarea duratelor elementelor de munca ale unei operatii, grupate variabil de la un ciclu la altul; durata fiecarui element in parte rezulta din diferenta dintre durata ciclului complet si durata grupului de elemente ce nu contine elementul de munca caruia urmeaza sa i se stabileasca durata; este recomandata pentru studierea elementelor cu durata sub 3 secunde si pentru care, din motive obiective, nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor de normare de timp pe miscari.


5.2.2.FOTO -

GRAFIEREA

prin fotografierea timpului de munca si a timpului de folosire a utilajului, se intelege metoda de masurare si inregistrare a duratei tuturor elementelor unui proces de munca, a intreruperilor acestuia si a timpilor de folosire a utilajelor, sau a timpului de trecere a obiectului muncii prin diferitele sale stadii, in timpul desfasurarii procesului de productie sau de servicii.




Se utilizeaza pentru: obtinerea de informatii pentru imbunatatirea

organizarii muncii;

- studierea gradului de ocupare a executantilor in

perioada schimbului de lucru, a gradului de utilizare in timp

a utilajelor;

- stabilirea zonelor de deservire si a normelor de personal.


Poate fi:          

- individuala: se efectueaza asupra muncii unui executant

individual, care deserveste unul sau mai multe utilaje sau

locuri de munca.


- colectiva: se efectueaza asupra muncii unui executant

colectiv, care deserveste unul sau mai multe utilaje sau locuri

de munca.



5.2.3.AUTOFO - = fotografierea timpului de munca este efectuata de

TOGRAFIEREA executantul procesului de munca.


Se utilizeaza pentru: - antrenarea executantului la descoperirea pierderilor de

timp de munca, in care scop se inregistreaza prin

fotografiere numai intreruperile din activitatea sa.


5.2.4. FOTOCRO -

NOMETRAREA











Se utilizeaza pentru:





metoda de masurare si inregistrare a duratei elementelor unui proces de munca si a timpului de folosire a utilajului prin combinarea fotografierii cu cronometrarea, in anumite perioade de timp. Se utilizeaza in procesele de munca care au elemente cu durata mare. Observatiile cronometrice se fac prin procedeul de cronometrare continua. Se realizeaza de regula asupra muncii unui executant individual si numai in cazuri deosebite asupra unui executant colectiv de pana la 3 persoane, atunci cand operatiile nu se pot executa decat prin cooperarea acestora.


- analiza gradului de folosire a timpului de munca si pentru stabilirea duratei de executie a anumitor operatii si a unor lucrari care se repeta la intervale neregulate.


Metode cu inregistrarea indirecta a timpului (duratei) de munca


5.2.5.OBSERVǍRILE INSTANTANEE

metoda de masurare a timpului prin inregistrarea, la anumite intervale, a activitatii de moment a mai multor

executanti sau utilaje, in scopul determinarii ponderii sau duratei elementelor procesului de productie.


Variantele observarii instantanee sunt:











Se utilizeaza pentru:

- intamplatoare: observarile se efectueaza la momente alese la intervale intamplatoare;

- sistemica: observarile se efectueaza la momente alese la intervale regulate;

- combinata: observarile se efectueaza la momente alese la intervale regulate scurte;

- microobservarile: observarile se efectueaza la intervale foarte scurte;



- determinarea gradului de ocupare a executantilor si de utilizare a masinilor si utilajelor, in vederea stabilirii unor masuri pentru imbunatatirea acestuia;


- stabilirea normelor de personal, in special in activitatea de intretinere si reparatie si pentru personalul administrativ;


- determinarea valorilor de timp ale elementelor cu caracter repetativ din cadrul normei de munca;


- verificarea calitatii normei de munca;


- stabilirea locurilor inguste;


- determinarea timpilor neproductivi in cadrul procesului de munca.


5.2.6. FILMAREA        = permite inregistrarea procesului de munca pe pelicula





Se utilizeaza pentru:

si reproducerea lui ori de cate ori e nevoie, in vederea studierii si eliminarii greselilor existente in procesul muncii analizate.


- analiza mai detaliata a procesului de munca, obtinerea de date obiective, eliminarea miscarilor intamplatoare si stabilirea unei structuri rationale a procesului de munca pentru fiecare executant.


5.2.7. OSCILOGRAFIEREA = metoda de studiere a succesiunii si modului de








Se utilizeaza pentru:

executare a partilor mecanice si manual – mecanice ale operatiilor. Se realizeaza cu oscilograful si nu este necesara participarea directa a observatorului.

Inregistrarea procesului de munca se realizeaza cu ajutorul unor limitatori montati pe utilaj si pusi in legatura cu oscilograful.


- obtinerea de date obiective asupra mai multor elemente de baza si auxiliare ale operatiei si desfasurarea lor in timp si spatiu.





5.2.8. UTILIZAREA CASETOFONULUI = foloseste un sistem automat de


marcare, care indica sfarsitul sau inceputul unei actiuni inregistrate pe banda. Se utilizeaza un echipament special format din casetofon, dispozitivul de recunoastere si imprimatorul (contorul).


Se utilizeaza pentru:

- lucrari la care ar fi imposibil sa se efectueze un studiu normal (in mine, interiorul unor echipamente mari, cazane, recipienti etc.);

- lucrari realizate in conditii de timp nefavorabile (constructii), vehicule in miscare etc;

- lucrari de intretinere, realizarea de prototipuri sau munca experimentala, unde nu se cunosc detalii anterioare.



























6. CALCULUL NORMEI DE TIMP


6.1 Structura normei de timp (Anexa nr. 5)


6.1.1. Timp de pregatire si incheiere(Tpi): se refera la pregatirea executarii unei

lucrari sau a unui lot de produse pe un anumit loc de munca. Se exprima fie in unitati de timp fie in procente fata de timpul operativ, atunci cand valoarea lui e foarte mica. Activitatile efectuate la inceputul si sfarsitul schimbului de lucru care nu se refera in mod special la inceperea si terminarea anumitor lucrari nu fac parte din timpul de pregatire si incheiere, ci din timpul de deservire a locului de munca.

Activitatea de pregatire si incheiere cuprinde urmatoarele actiuni:


- primirea si luarea la cunostinta a programului sau comenzii de lucru, a desenului de executie, a instructiunilor de lucru;

- primirea materialelor, a materiei prime, a semifabricatelor, a sculelor si dispozitivelor necesare;

- asezarea, controlul, fixarea si scoaterea dispozitivelor si a sculelor, precum si reglarea acestora in vederea realizarii regimului normal de lucru;

- predarea productiei realizate la sfarsitul lotului sau a comenzii.


+

Tpi = timpul de pregatire si incheiere pe lot;

Tpi1 = timpul de pregatire si incheiere care nu variaza in functie de marimea lotului;

Tpi2 = timpul de pregatire si incheiere care variaza in functie de marimea lotului;

n = numarul de produse din lot;

q = numarul de produse realizate intre doua operatii succesive ale lui Tpi.

6.1.2 Timpul operativ(Top se poate determina fie global, fie prin insumarea


timpului de baza cu cel ajutator.

In raport de tipul productiei se stabileste astfel:


- la productia de masa si de serie mare stabilirea timpului operativ se face, de regula pe manuiri;

- la productia de serie mijlocie stabilirea timpului operativ se face, de regula, pe complexe de manuiri;

- la productia de serie mica si de unicat stabilirea timpului operativ se face pe faze sau operatii.

  • Timpul de baza corespunde:

la procesele manuale si manual - mecanizate cu timpul de transformare

de catre executant a materiei prime, materialelor etc. si se stabileste prin

masurari de timp.

la procesele mecanizate si automatizate cu timpul de supraveghere a

functionarii utile, in sarcina, a utilajului – respectiv timpul util de mers in

sarcina si uneori cel de interventie directa a executantului asupra

obiectului muncii.

  • Timpul ajutator poate fi, in functie de caracterul muncii: timp ajutator de munca manuala,  manual – mecanizata, respectiv de supraveghere a functionarii utilajului si se stabileste prin masurari de timp.

Top = Tfu – (T’dl + T’ir) + (t”b+ t”a)

Top = timp operativ

Tfu = timp de functionare utila a utilajului

T’dl = timp de deservire a locului de munca, suprapus cu Tfu

T’ir = timp de intrerupere reglementat, suprapus cu Tfu

t”b = timpul ajutator nesuprapus cu Tfu

t”a = timpul ajutator, suprapus cu Tfu


6.1.3.Timpul de deservire a locului de munca ( Tdl): depinde de tipul de productie, caracterul muncii, tipul utilajului si lucrarea executata.

- la procesele manuale sau manual – mecanice se exprima in procent din timpul operativ;

- la procesele mecanice sau automatizate se exprima in procent din timpul de functionare a utilajului;

- la productia de serie mare sau de masa se defalca in timp de deservire tehnica si timp de deservire organizatorica. Se refera la: curatirea, stergerea sau ungerea masinilor, uneltelor, indepartarea aschiilor etc. Procedeele pentru masurarea timpului de deservire a locului de munca sunt cele pentru stabilirea timpului de pregatire si incheiere.


6.1.4. Timp de intreruperi reglementate (Tir)

6.1.4.1.Timpul de odihna si necesitati fiziologice (ton): se stabileste analitic, pe fiecare loc de munca, in functie de factorii care provoaca oboseala executantului.

Factorii de solicitare care se iau in considerare in metoda analitica sunt:


- factorii masurabili ce pot fi determinati cantitativ, factorii mediului de munca (temperatura, umiditatea aerului, radiatii termice, impuritatea aerului, zgomotul in productie, iluminatul etc) si frecventa miscarii;


- factorii energetici care pot fi determinati in mod indirect (solicitarea dinamica sau solicitarea statica).

6.1.4.2. Timp de intrerupere conditionat de tehnologie si de organizarea muncii (tto): se stabileste pe baza de formule de calcul in cazul intreruperilor conditionate de tehnologie (tth ) sau pe baza de observari ale timpului de munca.

tth = tth1 + tth2

tth = timp de intreruperi conditionat de tehnologie

tth1 = timp de intreruperi conditionat de tehnologie, in timpul cat utilajul nu

functioneaza

tth2 = timpul de intreruperi conditionat de tehnologie, in timpul functionarii

utile a utilajului.

6.2  Calculul normei de timp


Norma de timp se calculeaza astfel:


- Pentru procesele manuale sau manual - mecanice:

n = numar de produse din lot


- Pentru procesele mecanice sau automatizate:


NT =Tpi ” + Tdl + Tir

= timp de functionare utila a utilajului;

= timp ajutator ce nu se suprapune cu T;

T”dl = timp de deservire a locului de munca, ce nu se suprapune cu T;

T”ir = timp de intreruperi reglementate, ce nu se suprapune cu T;


Elementele componente ale normei de timp se determina si se calculeaza pentru fiecare unitate de produs (serviciu), cu exceptia timpului de pregatire si incheiere care se determina pe un lot de produse similare, a carei executare are loc intr-o perioada de timp continua.


Elementele normei de timp se pot exprima, fie in unitati de timp, fie in procente din timpul de functionare utila a utilajului.


Marimea normei de timp este influentata de: modul de formare a deprinderilor de munca a executantului, numarul de manuiri, caracterul manuirilor, gradul de repetare a operatiilor. Norma de timp trebuie sa aiba la baza un proces tehnologic si un proces de munca rationale.


6.2.1 Stabilirea timpilor de munca normati depinde de tipul de productie

6.2.1.1 Principalele aspecte ale stabilirii timpilor de munca la productia de

masa sau de serie mare:


- normele de munca se stabilesc, de regula, prin calcul analitic,

pe baza de normative de munca;


- la elaborarea normelor de munca se cere o precizie mare,

deoarece fiecare operatie se repeta de foarte multe ori si o

eroare cat de mica duce la erori mari in aplicarea acestora si

la determinarea capacitatilor de productie;


- gradul de diferentiere a elementelor operatiei trebuie sa fie maxim, de regula pana la manuire sau chiar miscare;

6.2.1.2. Principalele aspecte la stabilirea normelor de munca la productia

de serie mijlocie:


- procesul de productie trebuie defalcat, de regula, pana la faze;


- norma de munca se stabileste prin calcul analitic;


- asimilarea lucrarilor de catre executant are un caracter universal, prin insusirea unui numar mare de manuiri care se repeta la perioade mari.

6.2.1.3. Principalele aspecte ale stabilirii normelor de munca la productia

de serie mica sau unicate:


- procesul de productie se defalca pe operatii si, uneori, pe faze,

indicandu-se numai ordinea in care se succed diferitele feluri de

prelucrari;


- pentru lucrarile cu volum mare de munca se aplica calculul analitic ca la productia de serie mijlocie;


- normele de munca pot fi grupate pe operatii sau mai multe

operatii componente ale unui anumit proces de munca.


6.3 Definitivarea normei de timp


6.3.1 Verificarea continutului normelor


Dupa elaborare, normele de munca trebuie verificate in conditii de productie, dupa ce in prealabil sau aplicat toate masurile pentru asigurarea conditiilor tehnice si organizatorice care au stat la baza fundamentarii acestora. Totodata, se iau masuri pentru adaptarea executantilor la noile conditii create, pentru insusirea de catre acestia a sarcinilor ce le revin, precum si de corectare a eventualelor nepotriviri existente in normele elaborate.

La verificarea continutului normelor trebuie sa se acorde atentie aplicarii intocmai a proceselor rationale de munca, in functie de conditiile tehnice si organizatorice existente si cele care au fost avute in vedere la elaborarea lor.


Verificarea se realizeaza prin observari, al caror numar se stabileste concret, de la caz la caz, in functie de caracterul muncii ce se executa.


In cazul in care se constata diferente intre timpul de munca consumat efectiv si cel calculat pe baza de norme sau intre conditiile tehnice si organizatorice existente si cele prevazute in norma, este necesar ca actiunea de verificare sa se repete. Repetarea verificarii trebuie sa se faca la aceiasi executanti si locuri de munca la care s-a facut prima data, putandu-se lua pentru comparatie si alti executanti sau locuri de munca la care in prealabil s-a facut instructajul corespunzator. Daca se constata diferente justificate, in special intre timpul de munca consumat si cel determinat pe baza de norme, trebuie, fie sa se reproiecteze norma, fie sa se stabileasca coeficienti de corectie pentru alte conditii de munca.

Daca diferentele sunt datorate unor conditii subiective acestea trebuiesc inlaturate pentru a se putea crea conditiile tehnice si organizatorice prevazute.


6.3.2 Definitivarea normelor de munca


In vederea definitivarii normelor se intocmeste o nota de analiza care trebuie sa stabileasca:


  • concordanta dintre conditiile tehnice si organizatorice din unitate cu cele din norme;
  • cresterea posibila a productivitatii muncii sau reducerea consumului de timp ca urmare a aplicarii normei propuse.

Redactarea normelor in forma definitiva consta in eventuale corectari a normelor proiectate in raport cu rezultatele obtinute in perioada verificarii, daca din analiza rezulta ca neconcordantele ivite sunt obiective.


6.4 Aplicarea normelor de munca


Normele se aplica o data cu omologarea tehnologiilor sau a metodelor de munca si dupa ce s-a demonstrat practic ca operatiile, lucrarile si activitatile se pot realiza in timpii stabiliti.


Aplicarea normelor trebuie sa asigure un ritm normal de munca, la o intensitate a efortului muscular sau intelectual si la o tensiune nervoasa care sa nu impuna o oboseala excesiva.



La aplicarea normelor de munca se are in vedere:


  • volumul de munca, numarul de produse ce urmeaza sa se realizeze, numarul de operatii si lucrari ce trebuie efectuate, numarul de utilaje si instalatii de condus sau de supravegheat, sa corespunda ritmului normal de munca;

  • formatiile de lucru sa fie astfel dimensionate pentru a putea prelua eventualele sarcini suplimentare de munca ca urmare a absentarii unor salariati de la programul de lucru;

  • sarcina de munca normata transmisa executantilor trebuie sa fie compatibila cu exigentele sanatatii lor fizice.

6.5 Modificarea normelor de munca

Normele de munca se modifica in urmatoarele cazuri:


se introduc noi procese de munca, utilaje, masini, tehnologii sau alte masuri tehnice si organizatorice care conduc la modificarea consumului de munca necesar executarii produselor, operatiilor, lucrarilor sau serviciilor;


se modifica consumul de munca necesar realizarii produselor, operatiilor, lucrarilor sau serviciilor in urma aplicarii unor masuri tehnice si organizatorice, ale caror efecte nu se pot determina imediat, dar se amelioreaza treptat;


creste nivelul de pregatire profesionala a executantilor prin diferite metode de perfectionare profesionala;


creste deprinderea in munca a majoritatii executantilor datorita executarii repetate a acelorasi operatii sau lucrari;


se constata ca normele de munca au fost gresit fundamentate.

Modificarea normelor de munca se face pe baza de studii asupra procesului de productie, dupa aceeasi metodologie ca in cazul elaborarii normelor de munca.

De regula, cand se schimba conditiile tehnico - organizatorice are loc reexaminarea normelor de munca in scopul punerii de acord a acestora cu noile conditii care modifica consumul de munca.



6.6 Analiza modului de indeplinire a normelor de munca


Are o importanta practica deosebita pentru imbunatatirea activitatii tehnice si economice a unitatii, mentinerea unui echilibru intre normele de munca, cresterea productivitatii muncii si veniturile salariale, verificarea accesibilitatii normelor, inlaturarea operativa a lipsurilor din activitatea de normare etc.

Indicatorii utilizati in cadrul analizei sunt:


  • indicele de indeplinire a normelor de munca;

  • dispersia indeplinirii normelor de munca.

Indicele de indeplinire a normelor de munca reprezinta raportul dintre timpul normat unui executant pentru efectuarea sarcinior de munca si timpul efectiv lucrat de acesta, respectiv raportul dintre cantitatea de produse obtinute de executant intr-un anumit timp si cantitatea de produse stabilite ca norma pentru timpul respectiv.

Se poate calcula:

a)     pe baza normei de timp:

x 100

In = indicele de indeplinire a normei de munca

N T = totalul orelor – norma pentru productia sau lucrarile realizate, la care

se calculeaza indicele, in ore – om

Tef = timpul efectiv lucrat pentru productia sau lucrarile realizate, la care se

calculeaza indicele, in ore – om

b)     pe baza normei de productie:


x 100

Q = productia realizata intr-un anumit interval de timp

Np = productia normata in aceeasi unitate de masura in care este exprimat Q

Indicele se calculeaza numai pe baza normelor de timp si nu ca raport intre fondul de salarii cuvenit pentru plata in acord si fondul de salarii de baza a muncitorilor care lucreaza in acord care exprima nivelul de realizare a salariilor de baza.

Dispersia normelor de munca = intervalul de la indicele minim de indeplinire a normelor de munca pana la indicele maxim de indeplinire a acestora.

Se urmareste pe operatii, meserii, ateliere, sectoare de lucru, echipe, cat si la nivel centralizat, de unitate.

Analiza dispersiei se face cu ajutorul tabelului din Anexa nr. 6

Pe masura ce gradul de mecanizare a lucrarilor creste, dispersia se ingusteaza, fiind minima la operatii sau lucrari complet mecanizate.



7.     PRODUCTIVITATEA MUNCII


Productivitatea muncii este un indicator de eficienta, care exprima raportul dintre efecte si eforturi. La determinarea ei se are in vedere forta de munca existenta si produsele sau serviciile realizate.

Se poate determina astfel:

sau sau

W = nivelul productivitatii muncii

T = timpul

Q = volumul productiei

N = numarul lucratorilor care au contribuit la realizarea productiei

Productivitatea fizica a muncii, exprimata prin consumul de munca pe unitatea de produs sau serviciu, defineste eficienta cu care este cheltuita forta de munca existenta in conditiile specifice de inzestrare tehnica, calificare si intensitate normala a muncii. Trebuie sa aiba o evolutie ascendenta, ca urmare a schimbarilor aduse de progresul tehnic, de organizare sau in calificarea si ridicarea nivelului de pregatire profesionala a fortei de munca.

Sursa principala a productivitatii muncii o constituie factorul uman si de aceea trebuie creat un sistem de urmarire a consumului de munca, care sa ofere informatii asupra dinamicii reale in realizarea produselor, lucrarilor, serviciilor programate si care:


- ofera criterii fundamentate pentru cointeresarea materiala a

executantilor in cresterea productivitatii muncii ca urmare a

reducerii consumului de munca pe unitatea de produs,

lucrare, serviciu;


- determina contributia nivelului consumului de munca pe

produs, lucrare, serviciu la cresterea rentabilitatii;


- furnizeaza criterii de fundamentare in sistemul decizional si

de prognoza in raport cu cerintele valorificarii superioare a

fortelor de productie existente;

- ofera informatii asupra cantitatii de munca necesara pentru realizarea sarcinilor fizice programate.

Consumul de munca pe produs, lucrare sau serviciu poate constitui un element de negociere a salariilor executantilor.



8. REGISTRUL DE EVIDENTǍ

a normelor de munca si a cotelor procentuale de salarizare

(Anexa nr.7)


Normele de munca si cotele procentuale aprobate, se tin in evidenta prin inregistrarea in registru.

In registru se mentioneaza si modificarile intervenite pe parcursul aplicarii si data de cand se aplica norma modificata.

Registrul se tine si se completeaza de compartimentul de normare a muncii din structura aparatului functional, care va asigura si pastrarea fiselor de calcul a normelor de munca si arhivarea lor.






























9. NORMAREA MUNCII IN SOCIETǍTILE

COOPERATIVE MESTESUGǍRESTI

Societatile cooperative mestesugaresti isi desfasoara activitatea pe baza propriului sistem de normare a muncii, potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Normele de reglementare a raporturilor de munca ce au ca temei legal conventia individuala de munca, aprobate prin Hotararea Consiliului National al UCECOM nr.11/15.12.2006.


Potrivit prevederilor art.76 din norme, activitatea de normare a muncii se organizeaza in cadrul compartimentelor functionale si, dupa caz, in unitati de productie si este subordonata presedintelui societatii.


Activitatea de normare a muncii se refera la toate categoriile de personal, potrivit specificului fiecarei activitati si trebuie sa se desfasoare ca un proces continuu, in concordanta cu schimbarile ce au loc in organizarea si nivelul de dotare tehnica a muncii.


Elaborarea normelor de munca trebuie efectuata numai dupa ce a fost stabilita si aplicata metoda de munca imbunatatita, respectiv dupa ce modul de realizare a operatiilor si lucrarilor a fost rationalizat sub toate aspectele, pentru ca normele sa nu includa deficientele tehnice si organizatorice existente, care conduc la stabilirea eronata a necesarului de personal.


In acest sens, in vederea asimilarii unor proceduri si instructiuni de lucru care sa optimizeze realizarea operatiilor/lucrarilor respective, se recomanda societatilor cooperative sa procedeze la implimentarea sistemului de management al calitatii (ISO 9001), respectiv a sistemului de management al sanatatii si securitatii ocupationale (OHSAS 18001).


Societatea cooperativa trebuie sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca, iar personalul trebuie sa realizeze norma de munca sau, dupa caz, sarcinile ce decurg din functia sau postul detinut.


Normele de munca se elaboreaza potrivit tehnicilor de normare a muncii, de specialisti din domeniul organizarii si normarii muncii si tehnic – productie si, dupa parcurgerea tuturor etapelor prevazute in prezentul indrumar, se supun aprobarii consiliului de administratie.


Normele de munca aprobate de consiliul de administratie se fac cunoscute executantilor cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de aplicarea lor si se afiseaza la loc vizibil.

Normele de munca aprobate de consiliul de administratie constituie anexe la hotararea adunarii generale referitoare la clauzele generale privind raporturile de munca.


In situatiile in care normele de munca nu asigura un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesiva sau nu corespund conditiilor pentru care au fost elaborate, acestea vor fi reexaminate si supuse modificarii in conditiile prevazute in indrumar.


Pentru a se cunoaste eficienta activitatii de normare a muncii precum si calitatea normelor elaborate, consiliul de administratie trebuie informat periodic asupra modului de indeplinire a normelor de munca, dispersiei normelor de munca si evolutiei productivitatii muncii, pentru a stabili si lua masurile in mod operativ.


La nivelul fiecarei societati cooperative mestesugaresti, trebuie instituita evidenta normelor de munca si/sau a cotelor procentuale prin inregistrarea in Registrul de evidenta a normelor de munca si a cotelor procentuale de salarizare.


In anexa nr.8 este prezentata sinteza activitatii de normare a muncii, asa cum trebuie sa se desfasoare in cadrul societatilor cooperative mestesugaresti, precizandu-se actiunile, etapele si documentele specifice domeniului respectiv.


* *

Bibliografie


Pentru aprofundarea unor tehnici si metode utilizate in studiul metodelor si in normarea muncii se poate studia urmatoarea BIBLIOGRAFIE care a stat la baza elaborarii prezentului indrumar.

Studiul muncii vol.I-VIII - elaborator Ministerul Muncii – ICOP, anul 1971;

Tehnici si metode de organizare si normare a muncii – elaborator Ministerul Muncii si Protectiei Sociale – anul 1993;

Normarea Muncii – editura Tribuna Economica – anul 2002.












Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2025 - Toate drepturile rezervate -| copyright