Perspectiva psihosociala asupra conducerii

PERSPECTIVA PSIHOSOCIALA ASUPRA CONDUCERII

Din punct de vedere psihosocial conducerea se subsumeaza fenomenului de influenta sociala, respectiv unor realitati date de modificarile comportamentale sub presiunea unor factori individuali sau sociali.

Cateva definitii:

„Cand scopul unui membru (al grupului) A este de a-l schimba pe B, eforturile facute de A inseamna o incercare de a exercita functia de conducere; B poate intr-adevar sa-si schimbe comportamentul ca rezultat al incercarilor facute de A, aceasta va fi functia de  conducere pozitiva. Schimbarea lui B poate aduce lui A satisfactia, aceasta este functia de conducere eficienta” (B.M. Bass).

„Conducerea este influenta  interpersonala exercitata intr-o situatie definita si dirijata, gratie proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop sau a unor scopuri determinate” (R. Tannenbaum, J. Weschler, F. Massarik).

„Conducerea este o interactiune intre persoane in care cineva prezinta o informatie de un anumit fel si intr-o astfel de maniera incat celalalt se convinge ca rezultatele sale vor fi imbunatatite daca se comporta in maniera sugerata sau dorita” ( A.J. Jacobs

„Conducerea este procesul de influentare a activitatilor unui grup organizat in vederea atingerii scopului” (C. F. Rauch, O. Behling

„Conducerea oamenilor este un proces dinamic de  grup prin care o persoana reuseste sa-i determine, prin influenta, pe ceilalti membri ai grupului sa se angajeze de bunavoie in realizarea sarcinilor sau scopurilor grupului, de-a lungul unei animite perioade de timp si intr-un context organizational particular” ( G. A. Cole

„Notiunea  uzuala de conducator inglobeaza doua concepte distincte. Primul reprezinta convingerea afectiva ca anumiti oameni sunt conducatori, ca atare, ocupand o pozitie aparte fata de restul muritorilor. Acesti conducatori nu-si datoreaza pozitia relatiei functionale cu supusii lor, ci unei aure aproape magice ce-i inconjoara. Ei au atribute divine, care nu au fost dobandite ci cu care mai curand au fost haraziti. Celalalt concept, conducerea functionala, pune accent nu pe un ansamblu determinat de caracteristici, nici pe moduri particulare de comportament de sef, ci mai curand pe circumstantele in care grupurile se integreaza si-si organizeaza activitatile in vederea atingerii unor obiective si pe modul in care aceasta integrare si aceasta organizare sunt obtinute. Astfel functia de conducator  se afla analizata si inteleasa in termeni de raporturi dinamice” (I. Knickerbocker).

„Se poate considera conducerea ca faptul sau actul de a  influenta activitatile unui grup organizat in eforturile pentru fixarea si atingerea scopurilor sale. Definitia conducerii o pune in relatie directa cu grupul organizat si scopul sau” (R. M. Stogdill)

Cum usor se poate constata toate aceste definitii si multe altele formulate de diferiti cercetatori insista asupra  a trei elemente esentiale ale conducerii: grupul, influenta, scopul.

Din perspectiva psihologiei sociale conducerea se prezinta ca un tip de interactiune umana careia i se asociaza relatii intersubiective (comunicare, cunoastere reciproca, socioafectivitate, subordonare, dependenta etc.), care  structurandu-se, organizandu-se si ierarhizandu-se dau nastere unor retele informale, psihologice care vor functiona in paralel cu cele formale, oficiale. Ca urmare a interactiunii apar fenomene de grup (cooperare, competitie, conflict, solidarizare, consens, coeziune, subgrupuri) dar si structuri mentale colective (atitudini, opinii, credinte, prejudecati, sterotipuri) care influenteaza pozitiv sau negativ viata grupului, activitatile orientate spre scop, performantele. Sarcina de baza a conducatorului este de a stabili la nivelul grupului sau organizatiei o ambianta proprie conducerii active si eficiente a indivizilor.