Performanța intreprinderii

Performanța intreprinderii

Performanta unei intreprinderi se impune a fi analizata in functie de realizarea obiectivelor acesteia orientate spre cresterea competitivitatii si a valorii sale de piata. Aceasta urmareste relatia existenta intre capitalurile angajate si rezultatele obtinute. Analiza performantei are ca punct de referinta profitul realizat, iar determinarea profitului net per actiune face legatura dintre performanta si castigul potential la dispozitia actionarilor.

Soldurile intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune prin indicatorii calculati sub forma de solduri intermediare, reflecta rezultatul gestiunii financiare pe trepte de acumulare. Indicatorii sunt construiti sub forma unor marje succesive de acumulare, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului). Aceasta modalitate de constructie denumita curent cascada soldurilor intermediare de gestiune, permite degajarea mai multor niveluri de masurare a performantei unei intreprinderi.

Marja comerciala (MC) este primul indicator furnizat de tabloul soldurilor intermediare de gestiune care reflecta nivelul de performanta inregistrat din activitatea comerciala.

Venituri din vanzari de marfuri

- Costul de cumparare al marfurilor vandute

= Marja comerciala

. Marja comerciala, impreuna cu productia, reprezinta mai mult o masura a fluxului global al activitatii, decat un adevarat indicator de rezultat.

Productia exercitiului (PE) este un indicator cu relevanta deosebita pentru intreprinderile ce desfasoara o activitate de transformare productiva, prin expresia fluxului global al activitatii sale. Aceasta este reprezentata de ansamblul format din :

q productia vanduta, care reflecta cifra de afaceri industriala;

q variatia stocului de produse finite si a productiei in curs de

executie;

q productia realizata de intreprindere pentru scopurile sale

proprii si capitalizata.

Productia vanduta

± Variatia stocurilor

+ Productia pentru scopuri proprii capitalizata

= Productia exercitiului

Evaluarea corecta a acestui indicator ridica o problema legata de distorsiunile ce pot fi introduse in calcul datorita exprimarii valorice diferite a productiei vandute (la pretul de vanzare) si a productiei stocate (la costul de productie).

Pentru a produce si a vinde, orice intreprindere utilizeaza bunuri si servicii pe care le cumpara de la terti (de ex. materii prime, materiale consumabile, alte cheltuieli externe). Diferenta dintre valoarea bunurilor si serviciilor pe care intreprinderea le furnizeaza in exterior si cea a bunurilor si serviciilor din afara, pe care le utilizeaza pentru obtinerea acestora, reprezinta valoarea adaugata.

Acest sold reprezinta contributia productiva a intreprinderii sau bogatia creata de aceasta prin utilizarea elementelor ce constituie potentialul sau productiv (capitalul uman si capitalul fix).

Totodata, valoarea adaugata este expresia sporului de valoare rezultat prin utilizarea de catre intreprindere a factorilor de productie, peste valoarea bunurilor si serviciilor cumparate de la terti.

Pe seama valorii adaugate, intreprinderea realizeaza:

q reconstituirea imobilizarilor sale si a altor elemente supuse

deprecierii;

q asigurarea remunerarii diferitilor participanti directi sau indirecti la

activitatea intreprinderii:

personalul prin salarii;

statul prin impozite si taxe;

creditorii prin dobanzi si comisioane;

actionarii sau asociatii prin dividende;

intreprinderea prin autofinantare.

Valoarea adaugata reprezinta diferenta intre:

fluxul global al activitatii exprimat prin productia exercitiului si/sau marja comerciala, in functie de domeniul de activitate al intreprinderii;

consumurile intermediare, reprezentand consumurile de bunuri si servicii provenind de la terti.

Marja comerciala

+ Productia exercitiului

- Consumul exercitiului de la terti (intermediar)

= Valoarea adaugata

Valoarea adaugata reflecta aportul economic al intreprinderii la economia nationala, produsul intern brut fiind obtinut prin insumarea valorilor adaugate realizate de fiecare entitate economica.

Excedentul /deficitul brut de exploatare (E.B.E./D.B.E.) constituie rezultatul economic brut obtinut / inregistrat din activitatea operationala a intreprinderii. Acesta reflecta o independenta fata de:

politica financiara a intreprinderii, in sensul ca nu tine cont de influenta cheltuielilor si veniturilor financiare;

politica de investitii, pentru ca nu tine cont de amortizari;

politica fiscala, pentru ca nu tine cont de impozitul pe profit;

elementele extraordinare, intrucat nu tine cont de cheltuielile si veniturile extraordinare.

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

Din acest motiv excedentul brut de exploatare poate fi utilizat pentru a analiza comparativ performantele diferitelor intreprinderi.

Relatiile de calcul sunt urmatoarele:

A.      metoda substractiva plecand de la valoarea adaugata:

Valoarea adaugata

+ Subventii pentru exploatare

- Impozite, taxe si varsaminte asimilate

- Cheltuieli cu salariile personalului

- Cheltuieli privind asigurarile sociale si protectia sociala

= Excedent brut de exploatare

B.      metoda care are in vedere compensarile intre elementele monetare induse de exploatare:

Venituri din exploatare ce dau nastere unei incasari imediate sau

decalate

+ Vanzari

+ Subventii de exploatare

- Cheltuieli de exploatare ce dau nastere unei plati imediate sau

decalate

- Costul de cumparare al marfurilor vandute

- Consumuri de la terti

- Impozite, taxe si varsaminte asimilate

- Cheltuieli de personal

= Excedent brut de exploatare

Rezultatul exploatarii (R.E.) masoara rezultatul degajat de activitatea normala. Relatia de calcul este urmatoarea:

+ Excedentul brut de exploatare (sau - Deficitul brut de exploatare)

+ Alte venituri de gestiune curenta

- Alte cheltuieli de gestiune curenta

+ Venituri din ajustari pentru depreciere privind activitatea de

exploatare

Cheltuieli de exploatare privind amortizarile, si ajustarile pentru

depreciere

= Rezultatul exploatarii

Rezultatul exploatarii este primul rezultat din contul de rezultat.

Rezultatul curent (RC) reprezinta rezultatul operatiunilor normale si obisnuite ale intreprinderii, intrucat exclude operatiunile extraordinare. Acesta se obtine prin adaugarea la rezultatul exploatarii a rezultatului financiar. Relatia de calcul este urmatoarea:

Rezultatul exploatarii

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

= Rezultatul curent

Rezultatul extraordinar (REXT) reflecta incidenta unor evenimente extraordinare favorabile sau nefavorabile generatoare de rezultat asupra carora intreprinderea nu dispune cel mai adesea decat de o posibilitate de control limitat. Relatia de calcul este urmatoarea:

Venituri extraordinare

- Cheltuieli extraordinare

= Rezultat extraordinare

Acest sold este un rezultat partial si deci o parte componenta a rezultatului global.

Rezultatul net (RN) apare intr-o dubla ipostaza:

ca un indicator relativ al eficacitatii de care intreprinderea a dat dovada in activitatea sa industriala si / sau comerciala;

ca instrument de masurare a fluxului de resurse aditionale create de intreprindere (profit) sau distruse in timpul exercitiului (pierdere).

Determinarea acestuia necesita corectarea rezultatului curent si a celui extraordinar cu impozitul pe profit. Relatia de calcul este urmatoarea:

Rezultatul curent

+/- Rezultatul extraordinar

- Impozitul pe profit

- Participarea personalului la profit

= Rezultatul net

2 Rapoarte bazate pe soldurile intermediare de gestiune

1. Rata marjei comerciale.

Rata marjei comerciale este importanta pentru intreprinderile din sectorul comercial si se determina astfel:

Marja comerciala

Rata marjei comerciale = x100 (12.1)

Cifra de afaceri (fara TVA)

2. Rata valorii adaugate

Rata valorii adaugate este instrumentul de masurare a gradului de integrare a unei intreprinderi. Relatia de calcul este urmatoarea:

Valoarea adaugata

Rata valorii adaugate =                                                          x 100 (12.2)

Cifra de afaceri (fara TVA)

Contributia salariatilor la obtinerea valorii adaugate poate fi apreciata prin utilizarea urmatorului raport ce semnifica randamentul mainii de lucru:

Rata randamentului          Valoarea adaugata

mainii de lucru     = x 100 (12.3)

Numarul mediu de salariati

3. Rata excedentului brut de exploatare

Rata excedentului Excedentul brut de exploatare

brut de exploatare = x 100 (12.4)

Cifra de afaceri (fara TVA)

4. Rata rezultatului exploatarii

Rezultatul exploatarii

Rata rezultatului exploatarii =              x 100 (12.5)

Cifra de afaceri (fara TVA)

5. Rata rezultatului curent

Rezultatul curent

Rata rezultatului curent =               x 100 (12.6)

Cifra de afaceri (fara TVA)

6. Rata rezultatului net

Rezultatul net

Rata rezultatului net =                                x 100 (12.7)

Cifra de afaceri (fara TVA)

3 Rapoarte privind rezultatele sau de rentabilitate

a) rata profitului, care pune in evidenta profitul obtinut la 100 lei cifra de afaceri exprima profitabilitatea intreprinderii:

Profit net

RR1 = x 100 (12.8)

Cifra de afaceri

b) rentabilitatea capitalului propriu exprima eficacitatea cu care sunt utilizate fondurile proprii ale intreprinderii.

Profit net

RR2 = x 100 (12.9)

Capital propriu

c) rentabilitatea capitalului permanent exprima eficacitatea cu care sunt utilizate fondurile aflate pe termen lung la dispozitia intreprinderii.

Profit net + Dobanda

RR2 = x 100 (12.10)

Capital permanent

d) rentabilitatea economica masoara gradul de rentabilitate al intregului capital investit in intreprindere:

Profit net

RR3 = x 100 (12.11)

Activ total

e) rentabilitatea cheltuielilor reflecta eficacitatea cu care acestea au fost efectuate de catre intreprindere:

Profit net

RR4 = x 100 (12.12)

Cheltuieli totale

4. Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare (C.A.F.) exprima potentialul financiar al intreprinderii la sfarsitul exercitiului, care are ca destinatie remunerarea capitalurilor proprii (pe baza dividendelor datorate) finantarea investitiilor de expansiune (cota din profitul reinvestit) si mentinerea sau/si reinnoirea imobilizarilor in exercitiile viitoare (pe seama amortizarii).                    

Capacitatea de autofinantare se poate calcula prin doua metode:

deductiva;

aditiva (sumativa).

Prin metoda deductiva, capacitatea de autofinantare este determinata ca ecart intre veniturile incasabile (aferente unor incasari efective sau viitoare) si cheltuieli platibile (aferente unor plati efective sau viitoare).

Venituri incasabile

Venituri din cesiuni

Cheltuieli platibile

= C.A.F. a exercitiului

Daca avem in vedere cascada soldurilor intermediare de gestiune atunci avem ca punct de pornire excedentul/deficitul brut de exploatare (E.B.E./D.B.E.) la care adaugam toate veniturile potentiale de a fi incasate (din exploatare, financiare, extraordinare) si scadem toate cheltuielile potentiale de platit.

E.B.E./D.B.E.

+ Alte venituri din exploatare

Alte cheltuieli din exploatare

+ Venituri financiare ()

Cheltuieli financiare (0)

+ Venituri extraordinare (*)

Cheltuieli extraordinare (□)

Impozit pe profit

= C.A.F. a exercitiului

unde:

() - fara venituri din ajustari pentru pierderi de valoare

- fara cheltuieli de natura amortizarilor si ajustarilor pentru

pierderi de valoare

(*) - fara:

venituri din cesiunea imobilizarilor

- cote parti din subventii virate asupra rezultatului exercitiului

(□) - fara: - valoarea neta contabila a imobilizarilor cedate,

Metoda aditionala se caracterizeaza prin faptul ca pune in evidenta elementele contabile negeneratoare de fluxuri monetare, cuprinse in calculul capacitatii de autofinantare.

Rezultatul net al exercitiului

+ Cheltuieli calculate

- Venituri calculate

- Venituri din cesiuni

= C.A.F. a exercitiului