Omul din perspectiva organizational manageriala

Este bine cunoscut faptul ca, fiecare conceptie/ orientare/scoala psihologica s-a referit la un anumit tip de om propus pentru studiu si investigatie empirica.

In psihologia organizational-manageriala se vorbeste despre omul organizational, concept ce a fost introdus de W.H. Whzte jr, in anul 1956. Potrivit acestuia, omul organizational este omul pe care il produce organizatia, omul care poarta amprenta modului de structurare si functionare a organizatiei, naturii si scopului ei specific. Omul este produsul, oglinda organizatiei sau organizatiilor pe care le traverseaza de-a lungul existentei sale.

Conceptul general de om organizational se diversifica si se particularizeaza pe masura trecerii timpului: se porneste de la omul economico-rational, omul-actualizat, omul complex; se ajunge la omul-organizational. Asadar, omul organizational trebuie conceput nu doar ca fiind omul care isi desfasoara activitatea intr-un mediu organizational, ci, mai ales, ca omul care este generat de acel mediu, el purtand pecetea mediului respectiv.

In esenta, omul organizational este omul adult. Dar psihologia adultului este mult diferita de psihologia copilului si de psihologia adolescentului, prin urmare, este nevoie de diferentierea unor aspecte legate de varsta adulta si de implicatiile in mediile organizationale.

Procesul rapid de globalizare a economiei la nivel mondial a condus inevitabil la modificarea structurii fortei de munca. Din ce in ce mai multe persoane vor trebui sa se formeze si informeze continuu pentru a pastra ritmul cu aceasta situatie.Un procent foarte insemnat de activitati educative ce includ adultii sunt legate de profesie, pregatirea fiind impusa de dezvoltarea economica si evolutia tehnologica -vitale adaptarii la procesul de globalizare. Educatia adultilor este cea care devine motorul schimbarii la locul e munca. De asemenea exista tendinta ca persoanele apartinand uneia dintre aceste categorii sa primeasca o pregatire care implica de obicei doar achizitionareaunor deprinderi de baza si nu faciliteaza accesul la noi idei si experiente, care sa stimuleze gandirea sau rezolvarea de probleme. In astfel de conditii apare o intrebare: este locul de munca mediul in care isi fac loc astfel de prejudecati? Realitatea demonstreaza ca de cele mai multe ori lucrurile chiar asa se petrec.

Exista pareri impartite privind efectele varstei asupra activitatii: multi considera ca persoanele varstnice sunt cele care inregistreaza o mai mare rata a absenteismului. Dar cercetarile au aratat ca cea mai ridicata cota a ratei absenteismului se observa la persoanele cu varsta mai mica de 35 de ani.

Dar, oare ce este un adult? Adultul, potrivit psihanalistului Sigmund Freud, este o persoana normala, evident adulta, care trebuie sa fie capabila de a iubi si a munci. Medicul Richard Cabot (1950)adauga la cele identificate de Freud alte doua cuvinte : jocul si veneratia. Barron (1954) adauga alte elemente specifice: organizarea efectiva a muncii in vederea realizarii unui scop, posibilitatea de adaptare interpersonala si intrapersonala. Abraham Maslow enumeraa 14 particularitati pe baza carora am putea caracteriza varsta adulta: perceptia eficienta a realitatii si relatii comode cu ea; acceptarea eului, a celorlalti si a naturii; spontaneitatea, centrarea pe probleme; detasarea; independenta fata de cultura si mediu; prospetimea continua a aprecierii; orizonturi nelimitate; sentimentul social; relatii socile profunde, dar selective; structura caracteriala democratica; certitudinea etica; simtul neostil al umorului; spiritul creator.

Ca o concluzie, varsta adulta reprezinta un continuum cu treceri firesti de la un moment la altul, dar si cu elemente de relativa discontinuitate. Trecerea de la un stadiu de varsta la altul, ca si trecerea de la o activitate la alta, (de exemplu, trecerea de la activitatea de joc la cea de invatare, trecerea de la activitatea de invatare didactica la activitatea de munca productiva), se realizeaza atunci cand se schimba locul si rolul individului in sistemul relatiilor sociale. Asadar, un prim factor important in trecerea de la adolescent la adult este schimbarea locului si rolului acestuia din urma in sistemul relatiilor sociale.

Lucrare: Definitia si fizica culorilor - valuarea prin culoare Referat: Proiect la gestiunea financiara a intreprinderii

Intrarea omului in viata profesionala, care echivaleaza cu trecerea de la adolescenta la varsta adulta, atrage dupa sine numeroase modificari , dintre care cea mai importanta este, schimbarea locului si rolului omului adult in sistemul relatiilor sociale. Acum omul se va supune strict strcuturilor sociale, se va amesteca in colectivitate, va urma multimea, masa de persoane. Prin urmare, trairea nemijlocita a vietii sociale atrage dupa sine modificari importante cum ar fi, capatarea statutului de adult odata cu intrarea in profesiune, cind incep sa se asocieze si sa se stabilizeze rolurile corespunzatoare lui. Acum spiritul critic se accentueaza, la fel ca si cel de selectivitate si responsabilitate legat nu numai de unele fapte intelectuale, gandite, ci mai ales in legatura cu cele traite. Intrarea in viata sociala presupune totodata largirea sferei relatiilor sociale si psihosociale ale tanarului. In acest context responsabilitatea capata o structura si o functionalitate psihologica deosebita: responsabilitatea este legata acum nu numai de faptele proprii ci si de cele ale omului de langa el. Are loc acum trecerea de la planul "imaginar" la cel practic, actional, concret.

Personal, consider ca aceasta trecere nu este deloc simpla. Spun acest lucru deoarece poate fi vorba de doua aspecte: pe de o parte persoana, omul respectiv poate beneficia de pe urma acestei treceri la confirmarea viselor, a idealurilor, moment in care se considera implinit profesional, social iar pe de alta parte, poate trai o deziluzie ce ar avea efecte negative, dezadaptive evidente. Acest proces de trecere de la un plan la altul, care presupune interactiune in cadre sociale si psihosociale, se caracterizeaza prin faptul ca se dezlantuie sa se inlantuie nenumarate fenomene psiho-sociale.

Omul constituie una dintre materiile prime cele mai importante ale organizatiei. Ei sunt cei care trebuie organizati, orientati si centrati pe realizarea scopurilor organizationale, ei justifica prezenta conducatorilor in organizatie, ei sunt cei care asigura permanenta si subzistenta organizatiei. Orice organizatie pentru a se perpetua si mai ales pentru a fi eficienta, trebuie sa-si elaboreze o conceptie generala asupra omului si a naturii sale, pe care sa-si fondeze propriile actiuni. Necesitatea acestei conceptii se justifica prin aceea ca organizatia isi fundamenteaza un anumit comportament, pornind de la respectiva conceptie organizatia isi alege mijloacele de actiune, pe baza conceptiei, organizatia isi justifica succesele si esecurile, starea de "sanatate" sau dezadaptare, comportamentele achitabile sau cele mai putin echitabile.

Conceptia organizatiei despre om raspunde atat unor deziderate teoretice (se refera la faptul ca ea constituie pentru organizatie un fel de ideologie, filosofie), cat si altora practice (care sunt constituite de nevoia organizatiilor de a organiza, utilizand omul).

O serie de factori pe care organizatia ii considera importanti in elaborarea conceptiei despre om sunt:

* tipul de societate, natura relatiilor presupuse de societatea respectiva (fiecare societate isi elaboreaza o imagine despre om, aspect ce va influenta organizatiile in formarea propriei lor imagine despre om);

* evolutia progresului tehnic concretizata in gradul de industrializaresi tehnicizare, ca si in particularitatile muncii;

* tipul de organizatie determinat in principal de specificul scopurilor realizate;

* particularitatile concrete ale fiecarei organizatii in parte.

Acesti factori pot diferentia si nuanta conceptiile organizatiilor despre om, le pot particulariza, dar nu influenta hotarator, mai ales cand se are in vedere natura umana, in general. Omul poate fi conceput ca fiind lenes si intr-un tip de societate si in altul; dar si intr-un tip de organizatie, si in altul. Difera insa de la o societate la alta si de la o organizatie la alta, gradul de lenevie, frecventa manifestarii ei, fenomenele cu care se soldeaza practicarea ei. In elaborarea conceptiilor lor despre oameni, organizatiile vor impleti aspecte generale ale naturii umane cu cele particular sociale, economice, tehnologice ale situatiei si perioadei pe care o traverseaza.

Interactiunea dintre oameni si organizatie si focalizarea modalitatilor prin care organizatia se implica in gestionarea eficace a situatiei oamenilor in organizatie exprima de fapt, esenta preocuparilor comportamentului organizational. Mai concret este vorba despre aplicarea stiintelor comportamentale in context organizational