Managementul din EUROPA

Managementul din EUROPA

n       Esenta procesului managerial european consta in concretizarea eforturilor umane pentru coordonarea muncii comune, efort care se desfasoara in timp si spatiu si care se realizeaza sub forma unor combinatii necesare, determinate de diviziunea muncii manageriale.

n       Managementul european este arta prin care managerii fura, roaga, imprumuta sau folosesc idei. Aceasta arta presupune intelegerea contextelor politice, economice, sociale, tehnologice, ecologice in care firmele opereaza.

Exista patru tipuri de culturi europene:

n       Tarile capitaliste traditionale, din grupa carora fac parte Marea Britanie, Franta, Germania, nordul Italiei, Belgia si Olanda, se caracterizeaza prin urbanism ridicat si o clasa de mijloc puternica, iar sistemul de valori are la baza spiritul intreprinzator, capacitatea de inovare, asumarea de riscuri, libertatea de actiune, toate bazate pe o puternica identitate nationala.

n       Grupa tarilor nordice, care cuprinde tari precum Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda, in care exista cel mai dezvoltat sistem pentru asistenta sociala, in sensul ca atat statul, cat si cetatenii isi asuma obligatii, se caracterizeaza, pe de o parte, printr-o larga paleta de oportunitati, accesul liber la resurse, acceptarea de responsabilitati, iar, pe de alta parte, pe calitatea vietii, pe valorile spirituale, considerand de prost gust evidentierea banilor si a statului dobandit.

n       In tarile din sudul Europei, din care fac parte Spania, cea mai mare parte a Italiei, parte din sudul Frantei, Grecia, Irlanda, tari care s-au industrializat mai tarziu si in care se combina agricultura cu serviciile, predomina datoria puternica fata de grup si de familie, nepotismul, acumularea de bunuri materiale, considerandu-se ca banii fac dovada onorabilitatii.

n       Tarile foste comuniste, care cuprind Polonia, Cehia, Slovacia, Romania, Ungaria, Bulgaria, Albania si care de curand au iesit dintr-un regim comunist si o economie centralizata, se caracterizeaza prin doua sisteme de valori, unul impus de regimul comunist si altul specific populatiei din fiecare tara. Intre valorile oficiale impuse de regimul comunist pot fi mentionate respectul ierarhiei, locul de munca nu este separat de viata individului, functia mai importanta decat persoana, banii nu au valoare in sine, iar dintre valorile specifice, desi ele difera de la o tara la alta, pot fi retinute raspunderea pentru obligatiile reciproce, importanta relatiilor patron-client, obligatiile fata de reteaua de care aparitii.

Pentru grupa tarilor din nordul Europei, caracteristica dominanta este "gandire", ceea ce conduce la o cultura birocratica, cu orientarea catre realizarea de obiective, orientarea spre cunoastere, planificare strategica, accent pe un control managerial, previziune pe termen lung si la un manager care pune accent pe schimbare.

2. Grupa tarilor din sudul Europei, pentru care reprezentativa este Spania, caracteristica esentiala este "simtamant", iar cultura este de tip familial, cu inclinatie spre munca in echipa, impartasirea valorilor, afiliere sociala, accentul pe resurse umane, in care actioneaza in general un manager vizionar.

3. Grupa tarilor din vestul Europei, pentru care reprezentativa este Marea Britanie, se caracterizeaza prin "perceptie", predominanta fiind o cultura comerciala, cu inclinatie spre actiune, entuziasm, spirit intreprinzator, perspectiva pe termen scurt si un manager cu calitati de lider.

4. Cea de-a patra grupa, a tarilor din estul Europei, se caracterizeaza prin "intuitie", o cultura industriala, cu inclinatie spre etica muncii, aprecierea tehnicii, disciplina muncii, perspectiva pe termen lung si un manager arhitect.

Managementul european, ca un management al diversitatii, se distinge de celelalte sisteme de management prin urmatoarele trasaturi:

1. are la baza diversitatea si complexitatea culturala;

2. presupune conceperea, elaborarea si aplicarea unor strategii la nivelul companiilor care sa depaseasca granitele unei tari;

3. companiile transeuropene trebuie organizate pe baza descentralizarii in unitati de afaceri, care sa fie coordonate pe orizontala;

4. trebuie sa se puna accent pe elementele de natura informala;

5. se urmareste crearea unei identitati o organizatiilor europene;

6. mobilitatea europeana a resurselor umane.

Sunt determinate patru situatii in care firmele pot aborda managementul european, insa nu de fiecare data acesta are aceleasi consecinte:

n       abordarea managementului european in companiile multinationale europene al caror avantaj competitiv ramane in firmele nationale, caz in care acesta este irelevant;

n       abordarea managementului european in companiile multinationale europene care sunt dependente de deciziile strategice luate la nivel european si acolo unde identitatea europeana este foarte importanta pentru motivarea angajatilor, caz in care este crucial

n       abordarea managementului european in companiile multinationale care au o identitate nationala puternica, caz in care acesta poate crea stari conflictuale;

n       abordarea managementului european in cazul in care compania multinationala doreste sa-si schimbe structura si stilul de munca astfel incat sa construiasca o firma cu nivel european al functiilor managementului.

n       Managementul in Marea Britanie se desfasoara potrivit unor legi britanice si a deciziilor Curtii Uniunii Europene. Spre deosebire de celelalte tari europene, nu exista un Cod Civil. Legile civile reunesc elemente din legile comune, statute si din legi ale Uniunii Europene. Pe planul activitatilor manageriale se constata prezenta traditionalismului si conservatorismului in management.

n       In structurile manageriale britanice statutul de manager este atribuit numai managerului de varf si celui de mijloc. In aceasta privinta, abordarile britanice sunt categorice, excluzand din categoria managerilor pe conducatorii locurilor de munca - maistru, sef de sectie. Acesti sunt considerati ca personal direct productiv si executanti ai managementului de mijloc.

n       Pregatirea managerilor din firmele britanice este relativ mai slaba decat cea a omologilor din alte tari si daor aproximativ 30% din ei au o pregatire la Oxford sau Cambridge.

n       In consecinta, in managementul britanic regasim doua mari categorii de manageri:

(1) manageri profesionisti in care sunt inclusi licentiatii cu studii superioare din managementul de varf si specialistii cu calificare inalta in managementul de mijloc;

(2) managerii amatori talentati fara a detine o pregatire universitara adecvata, dar datorita constiinciozitatii si responsabilitatii cu care actioneaza se dovedesc a fi foarte eficienti.

n       Succesul economiei Germaniei se datoreaza, pe de o parte, managementului competent practicat si, pe de alta parte, efortului constiincios al lucratorilor germani inalt calificati, ordonati si disciplinati.

n       Modelul de management german a combinat in mod optim factorii de influentare pozitiva a mentalitatii angajatilor, prin apelarea la drepturi constitutionale si la legi de protectie sociala producatoare de dezvoltare si bunastare.

n       Managerii germani pun mare accent pe calitate, pe promovarea unor procese creativ-inovative si pe reducerea considerabila a costurilor.

Managementul german foloseste pentru obtinerea eficientei maxime urmatoarele instrumente:

n       sistemul de salarizare, in sensul ca se considera ca salariatul reprezinta stimulentul material de baza, nivelul de salarizare fiind diferit de la o regiune la alta si de la o firma la alta; sistemul de salarizare reprezinta o componenta de baza a contractului individual de munca.

n       practicarea unor forme de stimulare a cresterii veniturilor bazate pe merite si performante, astfel ca pentru managerii actionari se are in vedere participarea la impartirea profitului ceea ce determina salariatii sa devina actionari; acordarea unor premii de merit si performanta.

n       sistemul de protectie sociala, caracterizat prin urmatoarele trasaturi: este unul dintre cele mai solide si mai generoase din lume; are la baza contributiile egale ale angajatorului si ale angajatului; asigurarea integrala pentru fondul alocat accidentelor de munca este suportat de angajator;

n       personalul cu venituri mai mari de limita prevazuta de lege nu beneficiaza de sistemul contributiilor obligatorii, adica al beneficiilor sociale.

n       Modelul francez de management se bazeaza in primul rand, pe interventia statului in afaceri, mai precis prin stabilirea principalelor directii de dezvoltare economica si, in al doilea rand prin faptul ca rolurile managerilor functionali si rolurile managerilor integratori nu se combina niciodata.

n       In Franta, diferentele dintre manager si proprietar sunt aproape nule ca urmare a faptului ca predomina afacerile de familie. Notiunea de patron este frecvent folosita, iar sensul este mai mult de proprietate, decat de manager, in felul acesta explicandu-se si faptul ca in componenta managerilor francezi intra mostenitorii unor familii.

n       Modelul francez de management este definit de o serie de principii fundamentale care domina economia, procesul informational/decizional, strategia si obiectivele majore ale firmelor, printre care: mixul de interese publice si particulare, mentinerea unui "stil traditional si conservarea bogatiei acumulata de inaintasi", acordarea prioritatii neconditionata creativitatii tehnice si tehnologice; competenta cadrelor privita ca sursa de promovare a schimbarii.

n      

n      

n       Particularitatile managementului italian si in mod special orientarea spre oameni si pretuirea factorului uman, sunt frecvent subliniate pentru a explica dinamismul economiei. Practicarea unui management participativ, judicios conceput si riguros aplicat, se constituie ca un factor major de dinamizare a economiei italiene.

n       In contextul european si mondial, tarile nordice sunt considerate in mod frecvent un "model" de urmat ele aflandu-se in toate topurile mondiale in fruntea clasamentelor, in sensul ca sunt cele mai competitive, cele mai putin corupte, cele cu indicatori macroeconomici performanti, cele cu un sistem social dus la extrem.

n       Managementul suedez se bazeaza pe practicarea unui management participativ, consensual, pe sprijinirea pragmatismului organizational ce conduce la descentralizarea deciziei, pe orientarea timpului si focalizarea lui pe afaceri in conditii de planificare riguroasa, ceea ce face ca orientarea firmelor suedeze sa fie pe termen lung si, nu in ultimul rand, pe exploatarea caracteristicilor leadershipului informal si a autoritatii competentei.