Conceptul si abordari in management comparat international

Conceptul si abordari in management comparat international

Managementul international consta in exercitarea ansamblului functiilor managementului intr-un mediu multinational, multicultural sau transcultural.

E. Burdus considera ca managementul comparat international consta in studiul conceptelor, proceselor, metodelor si tehnicilor de management din mai multe tari, regiuni economice si sociale sau mai multe culturi, realizat in scopul identificarii, interpretarii, sesizarii, studierii si caracterizarii asemanarilor si deosebirilor dintre acestea, a universalitati lor si a posibilitatilor pentru transferul cunostintelor de management intre aceste tari, regiuni sau culturi in vederea cresterii eficacitatii muncii managerilor.

O. Nicolescu apreciaza ca managementul comparat reprezinta stiinta care se ocupa cu studiul proceselor de management si al relatiilor de management derulate in organizatii care functioneaza in contexte culturale diferite, urmarind identificarea si analiza asemanarilor si deosebirilor manageriale, in vederea facilitarii transferul international de cunostinte manageriale si pentru cresterea functionalitatii si performantelor organizatiilor.

E. Miller considera ca managementul comparat se ocupa cu studierea fenomenelor de management pe o baza multinationala, urmarind sesizarea, identificarea, clasificarea, masurarea si interpretarea asemanarilor si deosebirilor referitoare la elemente precum procesele, sistemele, instrumentele de management.

I. Popa si R. Filip apreciaza ca managementul situational face trecerea de la interpretarea problemelor managementului in termeni absoluti la o tratare a acestora in termeni relativi. Aceasta inseamna ca ceea ce realizeaza managerii depinde de situatia de fapt, de context, de circumstante. Ca atare, nu mai exista reguli pentru activitatea manageriala, ci doar decizii si actiuni rationale si oportune, bazate pe stiinta managementului pentru situatii concrete. In acest context, managementul este unul care tine cont de schimbarile de natura culturala produse in mediu.

Managementul intercultural, ca si managementul comparat, interpreteaza caracterul contextual al activitatilor manageriale, al specificului mediului in care actioneaza organizatia. El studiaza caracteristicile managementului in cazul in care se produce un contact urmat de o comunicare permanenta intre doua sau mai multe culturi. Managementul intercultural considera cultura ca o variabila ce poate explica elemente particulare ale managementului din tara, regiunea sau cultura nationala studiata.

In conceptia lui A. Istocescu managementul comparat international consta in studierea proceselor si a relatiilor de management, a instrumentelor manageriale utilizate in organizatii din diverse tari, regiuni economice si sociale, in scopul sesizarii, identificarii, analizarii si valorificarii asemanarilor si deosebirilor dintre acestea (pe plan managerial si deci cultural) si pentru asigurarea premiselor necesare realizarii transferului reciproc international de cunostinte manageriale si avand ca efect final cresterea performantelor economice si manageriale ale organizatiilor.

In evolutia de circa cinci decenii a managementului comparat international s-au conturat mai multe curente de gandire, care au dat nastere unor orientarii in interpretarea disciplinei si au condus la cristalizarea unor abordari de management comparat international. Principalul element de diferentiere a acestor orientari il reprezinta ansamblul variabilelor care explica modul in care managementul este influentat de context, conjunctura, mediu.

Dintre numeroasele grupari si caracterizari ale orientarilor in abordarea managementului comparat international le amintim pe cele realizate de H. Schollhamer, E. Miller si R. Nath.

Clasificarea realizata de acesta din urma este cea mai semnificativa, fiind acceptata si utilizata de majoritatea cercetatorilor acestui domeniu, motiv pentru care o prezint in continuare:

Orientarea (abordarea) dezvoltarii economice a fost conturata in perioada 1950-1960 si are ca principali reprezentanti pe F. Harbinson si Myers. Are o viziune macroeconomica in care se apreciaza influenta hotaratoare si constanta a managementului asupra dezvoltarii economice, iar aceasta influenta s-a modificat in decursul istoriei, odata cu evolutia societatii. Aceasta abordare este prima observata in domeniul managementului comparat international si a valorificat rolul diviziunii internationale a muncii, cresterea interdependentelor dintre tari si economii nationale. Cu toate acestea, orientarea dezvoltarii economice are si unele minusuri, intrucat a tratat unilateral managementul, doar prin prisma factorilor economici ai mediului, a neglijat managementul la nivel microeconomic, avand aplicabilitate redusa in cadrul cercetarilor de management comparat international.

Orientarea (abordarea) mediului a fost conturata in perioada 1960-1970 si are ca principali reprezentanti pe R. Farmer si B. Richman. A tratat managementul comparat international la nivel macroeconomic, avand drept caracteristica faptul ca eficienta si eficacitatea managementului sunt dependente de mediu, context, conjunctura. Ca atare, cercetarile evidentiaza asemanari si deosebiri in ceea ce priveste managementul prin prisma influentelor exercitate de mediul exogen asupra organizatiilor. Chiar daca aceasta orientare are avantajul major ca interpreteaza mediul ca element de diferentiere in domeniul managementului, se limiteaza totusi la nivel macrosocial, ignorand managementul concret realizat la nivelul organizatiilor, dar si unele variabile endogene care il pot influenta. In fond, realitatea arata ca si managementul influenteaza unele dintre elementele mediului exogen, prin deciziile si actiunile managerilor, dar si prin performantele organizatiilor.

Orientarea (abordarea) comportamentului, prima care analizeaza nivelul microeconomic, al organizatiilor si firmelor, a fost conturata in perioada 1965-1975 si are ca principali reprezentanti pe M. Davis, D. Narain, Porter, R. Nath. A adus in primul plan al cercetarilor de management comparat international variabilele comportamentale, adica atitudinile, credintele, sistemele de valori, modelele comportamentale. Aceasta abordare a demonstrat nu numai faptul ca exista diferente intre culturi, dar si faptul ca acestea se explica prin intermediul atitudinilor, credintelor, sistemelor de valori, ierarhiilor informale sau al practicilor de management. Implicatiile acestei orientari sunt sesizate si in rigoarea recomandata pentru transferul practicilor manageriale intre culturi. In schimb, abordarea comportamentului a ignorat preocuparile privind eficienta si eficacitatea organizatiei, nu a explicat notiunea de cultura si nu a adaptat instrumentele folosite si pentru cercetari transnationale.

Orientarea (abordarea) sistemelor deschise analizeaza, ca si precedenta, nivelul microeconomic si a fost conturata in perioada 1970-1980, avand ca principali reprezentanti pe A. Negandhi, S. Prasad, R. Tung, H. Koontz. Conform acestei abordari organizatia este un sistem deschis, organic, adaptiv, avand multiple conexiuni cu mediul exogen. Fiind ea insasi componenta a mediului, eficienta organizatiei depinde de interactiunea dintre variabilele mediului, context si conjunctura pe de o parte si activitatile desfasurate in cadrul acesteia, si asupra carora intervine managementul, pe de alta parte. Cu toate acestea, orientarea nu a definit integral variabilele considerate si mai ales pe cele culturale, ceea ce a generat o credibilitate redusa a rezultatelor puse la dispozitie de catre specialistii organizatiilor.

Orientarea (abordarea) axata pe rolul central al culturii analizeaza managementul la nivel microeconomic si a aparut dupa 1980, ca urmare a cercetarilor realizate de G. Hofstede, F. Trompenaars, J. Child. Conform acestei orientari cultura, ca structura de gandire si ca modalitate de actiune, influenteaza comportamentul organizational si, prin urmare, managementul si performantele organizatiei. Cu toate acestea, insusi conceptul de cultura nu este riguros definit, el fiind asociat fie cu continutul sau clasic, fie cu termenul de natiune, tara sau societate. Orientarea axata pe rolul central al culturii a reprezentat, totusi, timp de peste doua decenii, cea mai complexa abordare a managementului comparat international. Ea sta la baza celor mai cunoscute cercetari in domeniu: abordarea managementului structurilor multiculturale, elaborata de G. Hofstede si abordarea diferentelor culturale, elaborata de F. Trompenaars.

Orientarea (abordarea) axata pe rolul esential al cunostintelor in general si al valorificarii superioare a informatiilor in special, in realizarea managementului comparat international, care se manifesta pregnant in ultimul deceniu mai ales in tarile dezvoltate din punct de vedere economic si in regiunile in care ritmurile de dezvoltare economica si sociala sunt foarte avansate, gratie globalizarii si internationalizarii activitatilor organizatiilor.