Management
Instrumente utilizate pentru acordarea creditului-clienți și administrarea creanțelorInstrumente utilizate pentru acordarea creditului-clienți și administrarea creanțelor Instrumentele de acordare a creditului-client sunt: contul deschis, contractul de vanzare conditionat, nota angajament, cambia, acceptul bancar. Contul deschis (open account) este instrumentul cel mai uzual, care se foloseste pentru derularea obisnuita a vanzarilor catre clientii cunoscuti. In acest caz, singura dovada a acordarii creditului-client este factura intocmita de furnizor si semnata de cumparator - care serveste si pentru inregistrarea in evidentele contabile ale celor doi parteneri ai operatiunii de vanzare-cumparare. Contractul de vanzare conditionat este utilizat de furnizorii a caror marfuri sunt platite in rate, pe o perioada de maxim trei ani, prin care acestia isi mentin dreptul de proprietate asupra marfurilor pana la plata integrala a acestora. Acestea sunt purtatoare de dobanda a carui nivel este corelat cu cea a creditelor bancare. Atunci cand cumparatorul nu - si indeplineste obligatiile de plata catre furnizor, acesta din urma poate sa reintre in posesia marfurilor vandute (de regula se practica in cazul vanzarii unor echipamente). Nota angajament este un instrument care se utilizeaza in anumite situatii speciale, in vederea cresterii posibilitatii furnizorului de a-si incasa contravaloarea livrarii. Astfel de note se cer atunci cand: 1) valoarea marfurilor livrate este ridicata; 2) furnizorul anticipeaza posibilitatea aparitiei unor dificultati legate de incasarea in viitor a marfurilor livrate, intrucat in justitie nota angajament are comparativ cu factura o valoare probatorie mai mare ; 3) cumparatorul doreste sa plateasca dupa o perioada de timp mai mare decat cea obisnuita pentru livrari similare, situatie in care vanzatorul poate solicita plata unor dobanzi. In acest document se inscriu: suma de plata, scadentele de efectuare a platilor, eventuala rata a dobanzii percepute de furnizor si alte conditii ale raportului de credit-client. Cambia (comercial draft) este un instrument de plata si un titlu de credit negociabil emis de furnizorul care acorda un credit -clienti, prin care acesta da ordin clientului debitor sa plateasca suma de plata reprezentand valoarea marfurilor vandute la o data determinata in timp la ordinul acestuia. Furnizorul transmite cambia impreuna cu facturile emise pentru marfurile vandute bancii clientului cumparator, care la randul sau o trimite spre semnare acestuia. Clientul transmite cambia semnata bancii sale, iar aceasta transmite documentele de expeditie a marfurilor catre client, pentru ca acesta sa poata intra in posesia marfurilor. Daca cambia este la vedere, banca cumparatorului retrage din contul acestuia suma cuvenita pe care o vireaza in contul furnizorului. Atunci cand cambia este la termen, adica platibila la o data viitoare, atunci aceasta este trimisa furnizorului care fie o poate pastra pana la scadenta, fie o poate utiliza ca garantie pentru solicitarea unui imprumut bancar, fie o vinde pe piata pentru a obtine lichiditati.
Creditele pentru investitii apar ca resursa temporara de finantare a doar a investitiilor de inlocuire si modernizare, in completarea capitalurilor proprii, datoriilor contractate pe termen lung (de pe piata obligatara), la care, in unele cazuri se adauga alocatii bugetare (societati cu capital fie public, fie public si privat). Acestea finanteaza decalajele curente dintre cheltuielile de investitii si resursele disponibile. Creditele se acorda printr-un cont separat de imprumut, pe destinatiile prevazute in contractul de creditare. Trimestrial, banca verifica utilizarea creditului, conform destinatiilor aprobate. Creditele pentru investitii au un coeficient de risc mare, atat pentru intreprinderea solicitatoare, cat si pentru banca. 4.3. Rambursarea creditelor bancare In practica bancara actuala sunt utilizate doua metode principale de rambursare: cu anuitați constante și cu amortismente constante, metode ce vor fi prezentate mai jos atat pentru situația aplicarii dobanzilor fixe cat și pentru situația aplicarii dobanzilor variabile A. Rambursare cu anuitati constante si rata fixa a dobanzii Acest tip de rambursare presupune existenta unor anuitati (dobanda + amortisment) constante pe toata durata de viata a imprumutului. Valoarea acestei anuitati se calculeaza dupa urmatoarea formula (11) unde:
Dobanda se calculeaza aplicand cota de dobanda la valoarea ramasa a creditului existenta la inceputul anului iar amortismentul ca diferenta dintre anuitate si dobanda. B. Rambursare cu amortismente constante si rata fixa a dobanzii: Aceasta modalitate presupune existenta unui amortisment constant in fiecare an determinat ca raport dintre valoarea creditului si durata acestuia. Anuitatea se calculeaza in acest caz ca fiind suma dintre amortismentul constant si dobanda determinata in acelasi sistem ca si in cazul precedent. 5 Factoring Factoringul constituie o tehnica de incasare a creantelor nelitigioase, de la debitori solvabili, de catre o institutie de credit specializata in aceste operatiuni. In acest scop, intreprinderea (denumita furnizorul creantelor) incheie o conventie cu o institutie de credit (denumita factor), solicitandu-i gestionarea creantelor pe care le are fata de clientii sai. La operatiunile de factoring au acces intreprinderi rentabile, de dimensiuni mijlocii, care pot suporta costul financiar al serviciilor de factoring. Acesta este compus din urmatoarele elemente: ■ comisionul de factoring (agio), care se aplica asupra valorii facturilor. Acesta trebuie sa acopere costul gestionarii creantelor de catre societatea de factoring; ■ comisionul de finantare (prorata temporis), care se aplica asupra valorii facturilor finantate. Cota acestuia (dobanda) depaseste nivelul dobanzii de baza, practicata de banca; ■ comisionul de borderou, a carui cota este redusa. Acesta intervine numai daca creantele fata de clienti sunt lichidate printr-un bilet la ordin. Societatea de factoring constituie un fond de garantie, prin aplicarea asupra valorii facturilor clientilor a unei cote stabilita de societatea de factoring. Scopul este de a garanta rambursarea sumelor datorate de intreprinderea furnizoare a creantelor catre societatea de factoring. Este vorba de sumele platite de clientii debitori direct catre intreprinderea furnizoare si, pe care aceasta trebuie sa le plateasca societatii de factoring. Factoringul indeplineste trei functii: finantarea intreprinderilor care furnizeaza creantele. Finantarea se realizeaza atunci cand societatea de factoring cumpara creantele care nu au ajuns la scadenta de la societatea furnizoare, platindu-i imediat suma totala a acestora. Teoretic, valoarea finantarii variaza intre 0 si 100% din valoarea facturilor clientilor intreprinderii furnizoare. Practic, se pot stabili limite valorice pentru facturile provenite de la fiecare client al intreprinderii furnizoare. Acestea pot fi ulterior modificate, in functie de durata medie a creditului client. Intreprinderea furnizoare plateste, pentru finantarea acordata, comisionul de factoring si comisionul de finantare; garantarea platilor. In baza conventiei incheiate, intreprinderea furnizoare transfera drepturile sale asupra creantelor catre societatea de factoring, acordandu-i dreptul exclusiv de incasare asupra acestora. Societatea de factoring garanteaza plata creantelor pe care le gestioneaza, impotriva riscului neincasarii acestora; gestionarea creantelor. Cheltuielile cu evidenta contului clienti, urmarirea incasarii si avizarea clientilor trec, de la intreprinderea furnizoare, in sarcina societatii de factoring, care incaseaza creantele in contul sau. Deci, intreprinderea furnizoare este scutita de cheltuielile cu gestionarea contului clienti si de costul riscului neincasarii acestora. In urma operatiunii de vanzare a creantelor care nu au ajuns la scadenta, intreprinderea furnizoare obtine un flux de lichiditati, transferand cheltuielile gestionarii creantelor catre societatea de factoring 6. Biletele de trezorerie Societatile de capital de mari dimensiuni isi pot finanta necesitatile pe termen scurt, prin emisiunea de bilete de trezorerie pe piata monetara. Principalele caracteristici ale acestora sunt: valoarea nominala ridicata, durata determinata, dobanda fixa. Acestea pot fi reinnoite, cu conditia ca valoarea noilor bilete emise sa acopere aproape integral valoarea celor existente in circulatie. Biletele de trezorerie asigura o finantare flexibila, in corelatie cu evolutia necesitatilor societatilor de capital, in conditiile unei rate a dobanzii inferioare celei practicate de banci. In timp ce, pentru societatile de capital emitente, acestea constituie un instrument de finantare, pentru societatile care le cumpara constituie un instrument investitional prin care acestea isi plaseaza excedentele de trezorerie.
Intrebari
de autoevaluare Care sunt principalele tipuri de resurse pe termen scurt, care sunt avantajele și dezavantajele utilizarii fiecarui tip Explicați modul de aparitie a resurselor atrase Care sunt etapele de angajare ale unui credit bancar si ce documente sunt necesare? Care dintre modalitațile de rambursare a creditului vi se pare mai avantajoasa pentru intreprinderea angajatoare a creditului bancar și de ce? In ce consta factoringul și care este principalul sau avantaj? Cine poate bilete de terzorerie și in ce condiții?
Studii
de caz rezolvate 1.Consideram urmatoarele date ipotetice: Pentru aprovizionarile efectuate in semestrul I din anul in curs, se cunosc urmatoarele:
Valorile aprovizionarilor previzionate pentru trimestrele anului viitor sunt urmatoarele: pentru trim. I = 4.866.300 mii lei; pentru trim. II = 5.305.500 mii. lei; pentru trim. III= 4.774.950 mii lei; pentru trim. IV= 5.718.600 mii lei. Nota. Coloanele redate cu linie punctata sunt aferente rezolvarii aplicatiei. Rezolvare
2. Calculati performanta financiara a societatii comerciale D&A , precizati clasa de performanta si riscul de faliment stiind ca: a. din contul de profit si pierderi al societatii se desprind urmatoarele date:
|