Evidentierea riscului in gestiunea unui

Evidentierea riscului in gestiunea unui proiect

Tema riscului in proiecte este simultan veche si noua: veche deoarece tehnicile folosite aveau in vedere stabilirea unei programari coerente a proiectului precum si gestiunea derivatiilor in timpul executarii ; relativ noua deoarece pana acum demersurile s-au directionat mai mult pe gestiunea actiunilor de prevenire sau de corectare decat pe identificarea, definirea si coerenta sau complementaritatea actiunilor. Gestiunea proiectelor este o problematica particulara a conducerii si constituie un camp disciplinar bogat pentru numeroasele reflexii epistemologice si proxiologice de peste doua secole [29]. Adaptarea acestor materiale la problema specifica a riscului in proiecte se efectueaza bine prin dispunerea instrumentelor de gestiune a riscului, care completeaza "panoplia"  uneltelor sefilor de proiect si a celor care controleaza proiectul. Dar, in prealabil, trebuie definit riscul, asa cum este statutat in documentele oficiale.

L' AFITEP (Asociatia Franceza a Inginerilor si Tehnicienilor de Estimare, Planificare si Proiecte) si AFNOR (Asociatia Franceza de Normalizare) defineau riscul ca fiind "posibilitatea de a se produce un eveniment, in general defavorabil, avand consecinte asupra pretului sau desfasurarii unei operatii si care se traduce matematic printr-un grad de dispersie a valorilor finale posibile in jurul valorii probabile, cuantificandu-se evenimentul si probabilitatea ca valoarea finala sa ramana in limite acceptabile "[30].

Aceasta definitie este restrictiva pentru ca riscul nu este intotdeauna doar probabil si ca producerea unui ansamblu de evenimente, aparent fara gravitate, pot deveni catastrofale. Vom defini riscul, fara a exclude evenimentul daunator, defavorabil, ca o abordare probabilistica asupra posibilitatii ca un proiect sa nu fie executat conform prevederilor privind data finalizarii, a pretului sau a specificatiilor tehnice, aceste abateri in raport cu prevederile fiind considerate ca dificile de acceptat sau chiar neacceptabile.

Un proiect se defineste prin obiective de pret, obiective de performanta si de termene. Fiecare categorie de obiective cunoaste propriile ei probleme de risc care, toate fiind interdependente, formeaza obiectul unor cercetari specifice:

- Analiza riscului de depasire a costului proiectului se efectueaza in mod obisnuit in cursul executarii acestuia facandu-se apel la tehnicile de control contabil-financiare; analiza acestei clase de riscuri poate fi facuta de asemenea in perioada de definire a proiectului facandu-se apel la grilele de analiza calitativa a riscului.

- Analiza riscului de nerespectare a performantelor este o problema pentru tehnicieni si abordarea sa foarte variata tine cont de domeniile tehnice la care se raporteaza. Astfel prezentandu-se situatia, constientizarea anumitor riscuri tehnice poate fi facilitata prin analiza calitativa a riscului.

- Analiza riscului de nerespectare a termenelor este deja o problema clasica abordata intr-o maniera cantitativa ; insuficientele acesteia conduce la completarea ei prin abordarea calitativa a riscului. Ne situam in prezenta a doua tipuri de abordari utilizate pentru a se incerca reducerea si stapanirea riscurilor existente intr-un demers de acest tip.

- Abordarea cantitativa este mai veche decat tehnicile moderne de gestiune a unui proiect si este cladita pe o viziune stohastica a problemei. Aceasta abordare, desi interesanta, nu furnizeaza decidentului practic informatii pentru indrumarea in actiune, este orientata spre cuantificarea dispersiei rezultatelor pentru un obiectiv ca durata sau pret.

Referat: Integrarea cerealelor in elaborarea si implimentarea tehnologiei ecologice de producere a fainoaselor aglutenice: produse de panificatie si biscuiti Referat: Documentatia investitiilor si studiul de fezabilitate

- Abordarea calitativa este mai noua, in acest sens intuitia conducatorului si cunoasterea intreprinderii si a mediului acesteia au jucat mereu un rol esential. Abordarea formala incearca sa structureze rationamentul cu ajutorul listelor de control care permit un diagnostic rapid si destul de semnificativ.

Trebuie adaugat ca aceasta evidentiere a riscului poate fi efectuata fie la definirea proiectului (sau reexaminarea periodica aprofundata a proiectului) cat si in cursul executarii proiectului chiar daca nu vor fi utilizate aceleasi practici si metode de exemplu, abordarea stohastica va fi utilizata in special in faza de definire.

1 Analiza  cantitativa a riscului

Riscul specific acestei categorii este acela de a nu respecta termenele si de a depasi bugetul alocat proiectului.

A. Abordarea cantitativa a riscului de a nu respecta termenele.

Intr-o catalogare succinta a celor mai cunoscute metode de imensa majoritate a conducatorilor, considerate clasice, nu pot fi neglijate distributiile statistice inaintea prezentarii metodelor de simulare recente mai bogate in posibilitati si informatii. Deci inainte de orice, este necesar sa mentionam metodele distributiei statistice a timpului de lucru, tehnica utilizata de conducatori in gestiunea riscului:

- distributia statistica empirica

- distributia statistica teoretica (beta, normala, triunghiulara).

Utilizarea metodei distributive este bazata pe urmatoarele principii:

- durata fiecarei sarcini intr-un proiect este considerata aleatorie si distributia statistica Beta este sistematic utilizata; parametrii acestei legi sunt determinati plecand de la valorile extreme A si B pe care durata executiei le poate lua, si de valoarea cea mai probabila M₀. Se ajunge la raspunsul urmatoarelor trei intrebari:

- Care este durata (timpul) minimal ? - parametrul A

- Care este durata (timpul) maximal? - parametrul B

- Care este durata (timpul) cel mai probabil? - parametrul M₀

pentru a obtine respectiv parametrii A, B, si M₀, care permit imediat calcularea mediei si variatiei  acestei durate (timp) aleatorii:

- se determina traseul critic al proiectului, plasat intr-un univers sigur (concret) si utilizand timpii de mijloc (medii) evidentiem etapele critice care nu pot fi intarziate.

- ne situam apoi intr-un univers aleatoriu, in care durata proiectului este considerata ca suma duratelor (timpilor) sarcinilor traseului critic identificat anterior, ceea ce constituie o ipoteza puternic simplificatoare.

- folosim teorema limitei centrale pentru a aproxima legea de distributie a probabilitatii timpului de executare a proiectului; aceasta teorema sub forma sa redusa, evidentiaza ca legea urmata de un mare numar de variabile aleatorii independente corespunde unei legi normale, prin conditiile care sunt respectate cu utilizarea legii Beta:

- cunoasterea duratei unui proiect permite calcularea intervalelor cu incredere sau probabilitatea ca un timp dat sa fie depasit.

B. Analiza simulatorie prin metoda Monte Carlo

Ordonantarea proiectului este o simulare pe baza unui scenariu privilegiat pentru fiecare sarcina. Metoda Monte-Carlo [13] permite explorarea mai multor ordonantari combinand scenarii diferite pentru sarcinile proiectului conducand la o analiza probabilista a anumitor informatii ca durata proiectului sau probabilitatea ca o sarcina sa fie dificil de realizat.

2 Analiza calitativa a riscului de nerespectare a termenelor

Limitele analizei cantitative conduc la propunerea efectuarii si a unor abordari  calitative, facilitand intelegerea cauzelor producerii intarzierilor si deci mai buna prevenire sau ripostare. Inainte de a prezenta aceasta analiza vizand clarificarea problematicii riscului redate sub o forma sinoptica globala, trebuie precizat ca aceasta prezentare tipologica:

- nu se pretinde a fi originala, in sensul ca temele si conceptele se utilizeaza in literatura gestiunii proceselor de cateva decenii;

- este anosta si respingatoare, cum pot fi toate listele, dar propria sa structura poate facilita reflectia asupra unor clase de probleme interesante si poate avea cateva virtuti pedagogice;

- este orientata spre manipularea problemelor calitative; ea provoaca neaparat o reticenta din partea celor pentru care cuantificarea este garantul serios al argumentarii (vezi Pitagora pentru care ,,totul este numar");

- contin cateva idei justificate doar de utilizarea lor in industria productiva;

- nu se pretinde a fi nici completa nici obiectiva; lacunele sale trebuie sa fie relativ usor de acoperit si posibila adaptarea sa la o intreprindere data;

- este la originea grilelor de analiza testate cu succes de gestionarii proiectului ceea ce le confera o anumita valoare. Aceste grile conduc profesionistii care le utilizeaza la stabilirea unui ansamblu coerent de intrebari permitandu-le efectuarea unui diagnostic imediat. Folosirea unor astfel de grile permite abordarea problemelor de complexitate ridicata.

Cronologic, gestiunea unui proiect trece printr-o faza de preparare, in cursul careia munca ce trebuie facuta este definita tehnic, pe baza unui anumit numar de ipoteze de lucru, si o ordonantare simpla printr-o faza de realizare in cursul careia programarea este pusa in aplicare. Problemele intalnite in cursul executiei conduc destul de des la o revizie a analizei proiectului si deci la intoarcere spre faza de pregatire. Acest tip de analiza poate fi aplicata cu succes in urmatoarele categorii de riscuri :