Bazele metodologice ale elaborarii deciziei manageriale - consideratii generale

BAZELE METODOLOGICE ALE ELABORARII DECIZIEI MANAGERIALE -  Consideratii generale

Metodologia elaborarii deciziei manageriale cuprinde un sistem de metode de selectare, alegere si pregatire a acesteia. Arsenalul metodologic la care ne referim este deosebit de bogat si include metode de analiza, sinteza, modelare, investigatii psihologice etc.  In utilizarea acestor metode, un rol deosebit revine tratarii sistematice.

Cu ajutorul metodelor se reuseste sa se aprecieze, cu o precizie mai mica sau mai mare, valoarea si utilitatea diferitelor alternative. Aceste metode au in vedere:

perfectionarea stabilirii criteriilor de apreciere a diferitelor aspecte ale fiecarei alternative propuse;

stabilirea valorii ponderii factorilor implicati de diferite criterii;

oferirea de solutii pentru rezolvarea situatiilor conflictuale si eliminarea unor erori;

efectuarea de studii de comparare;

predeterminarea avantajelor aplicarii deciziei;

stabilirea dependentelor socio-materiale si determinarea gradului de acceptare a deciziei;

sporirea rationalitatii procesului decizional managerial.

In procesul decizional, se utilizeaza metode si tehnici universale sau specializate. Primele se folosesc doar in unele faze ale procesului decizional. Aceste metode fac parte din domeniul matematic, psihologic, sociologic, economic etc. Metodele specializate (arborele decizional, tabelul decizional, simularea decizionala) sunt destinate sa asigure rationalizarea procesului decizional in ansamblul sau si se utilizeaza in cazul situatiilor decizionale de mare complexitate si cu o periodicitate ridicata.

Analiza si sinteza sunt operatii mintale sau materiale opuse, strans legate intre ele, prin care se cunoaste structura obiectelor si a proceselor, relatiile existente intre partile componente si intreg. Analiza este o metoda generala de cercetare a realitatii, bazata pe descompunerea unui intreg (obiect sau proces) in elementele lui componente si pe studierea in parte a fiecaruia dintre acestea. Analiza poate fi mintala (logica, psihologica) sau materiala (analiza apei, a solului, a sangelui) atunci cand opereaza asupra unor obiecte sau procese din natura. Sinteza consta in cunoasterea obiectelor si proceselor pe baza reunirii mintale sau materiale a elementelor obtinute prin analiza si prin stabilirea legaturilor dintre aceste elemente.

Importanta cardinala a momentului decizional intr-o actiune militara a polarizat atentia cercetatorilor in abordarea stiintifica a dimensiunilor multiple ale metodelor si tehnicilor decizionale "de succes" prin raportarea lor la contextele decizionale in care au operat.

Contextul decizional cuprinde ansamblul interdependentelor dintre dinamica structurilor organizatorice ale spatiului social global si optiunile valorice pe care i le permit factorului decident, cerintele functionale ale sistemului condus.

Din definitie rezulta o serie de caracteristici ale contextului decizional, in primul rand, multipla sa determinare. O alta caracteristica deriva din dubla origine, naturala si sociala, a individului si colectivitatilor, ceea ce aduce pe primul plan necesitatea imbinarii mijloacelor traditionale  (intuitia, experienta, abilitatile) cu cele stiintifice, care presupun o tratare metodica in concordanta cu natura si dimensiunile fiecarei probleme decizionale.

Sintetic, S. Tamas reda aceste aspecte prin expresia:

De= f(C, R, M, Q, P)

unde: De-decizia eficienta; C-cunostintele (informatiile) detinute de catre decident; R-resursele materiale si umane disponibile; M-motivatia subiectului decident; Q - calitatea factorului uman care elaboreaza decizia; P-prezenta unor factori restrictivi, conjuncturali.

In acest context, analiza decizionala defineste complexitatea actiunilor de fundamentare stiintifica a optiunilor decizionale in conformitate cu dinamica reala a proceselor sociale. Aceasta dinamica reala a proceselor face ca deciziile sa fie luate in contexte decizionale diferite, care necesita metode si tehnici diferite.

Literatura de specialitate retine patru contexte situationale diferite calitativ:

deciziile in context de certitudine caracterizeaza situatiile in care exista un singur factor cu o evolutie in general cunoscuta. In practica, au dat rezultate metodele de programare liniara prin care se poate stabili drumul optim catre scopul anticipat in structura de asteptari sociale a obiectului condus;

deciziile in conditii de risc se realizeaza in situatiile in care factorii decidenti cunosc aria de probabilitate asociata comportamentului decizional. In aceasta situatie, stapanirea complexitatii este posibila prin recurgerea la calculul probabilitatilor, prin intermediul caruia se stabileste modul in care vor evolua variabilele luate in considerare la un moment dat. Riscul deriva din faptul ca factorul decident cunoaste probabilitatea producerii fenomenelor posibile, dar nu poate determina cu precizie care anume din ele va deveni realitate;

decizii in context de incertitudine definesc situatia in care decidentii nu cunosc probabilitatea evolutiilor unor procese ce intra in orizontul prerogativelor lor. Practica a relevat o multitudine de comportamente decizionale: de la "temporizarea" deciziei, pana la flexibilizarea actiunii de coordonare a factorilor cu importanta considerabila pentru obiectivul sistemului condus. Aceste decizii se iau, de regula, sub presiunea factorului timp si implica, tocmai de aceea, si modul in care factorii decidenti stapanesc si distribuie resursele de timp disponibile la momentul respectiv;

deciziile in raport de confruntare caracterizeaza situatiile in care factorii de decizie, legitim acreditati in acest sens, stapanesc numai o parte din variabilele definitorii pentru o situatie data, cealalta parte a variabilelor intrand sub controlul unor segmente de opinie care au optiuni valorice opuse. In aceste conditii, societatea moderna a demonstrat convingator ca nu exclusivismele sau pozitia de forta sunt solutii rezonabile, ci simularea modurilor posibile de conturare a efectelor, pe care le antreneaza anumite comportamente specifice partilor implicate in situatia decizionala respectiva. Pe baza rezultatelor formulate de schimbarile respective, se poate gasi o solutie "negociata" in care se reflecta compromisurile reciproce ale partilor aflate pe pozitii diferite in raport cu situatia problematica in discutie.