Procesualitatea muncii de asistenta sociala

Procesualitatea muncii de asistenta sociala

Descris din perspectiva teoriei rezolvarii de probleme, procesului  de asistenta sociala este construit din faze succesive care avanseaza de la stabilirea legaturii dintre asistent si asistat, catre rezolvarea problemei acestuia din urma. Vom prezenta aceste etape pe baza modelului de rezolvare de probleme a lui Compton si Galaway (1989):

I. Faza de angajare sau de contactare in cadrul careia se disting urmatorii pasi:

a. Identificare si definirea problemei

• problema vazuta de clientul
• problema vazuta de celelalte sisteme de baza, precum cadrele didactice si colegii de scoala, membrii familiei, persoanele semnificative din anturajul proxim al clientului, persoane cu autoritate la locul de munca, etc.
• problema vazuta de specialistul
• problema definita in urma acordului dintre participanti

b. Identificarea scopului

• formularea scopului clientului - scopul poate fi stabilit pe termen lung sau pe termen scurt
• identificarea resurselor necesare realizarii scopului
• identificarea resurselor si limitelor agentiei
• identificare scopurilor si asteptarilor institutiei
• identificarea si asteptarile asistentului social

c. Stabilirea unui acord intre actorii procesului de asistenta sociala (contractul) - se vor discuta conditiile unui contract si aspecte privind realizarea acordului.

d. Explorarea preliminara care include:

• explorarea motivatiei beneficiarului pentru participarea in procesul de asistenta sociala (speranta, confortul)
• explorarea oportunitatii interventiei sociale
• explorarea gradului de pregatire a beneficiarului pentru participarea activa in procesul de asistenta sociala

II. Faza de planificare a interventiei in cadrul careia se disting urmatorii pasi:

a. Explorarea aprofundata a resurselor si rezistentelor la schimbare (evaluarea si diagnosticul social) presupune:

• identificarea progresiva a problemei
• identificarea resurselor disponibile
• luarea in considerare a barierelor, obstacolelor
• specialistul selecteaza modelul teoretic adecvat rezolvarii cazului
• specialistul selecteaza metodele adecvate de interventie
• specialistul clarifica valorile implicate in procesul de interventie cu beneficiarul in cauza

b. Intocmirea si dezvoltarea planului de actiune urmareste:

DOCUMENT ONLINE: Teorii etice standard - etica virtutilor DOCUMENT ONLINE: Plante, substante si preparate ce contin substante stupefiante si psihotrope care prezinta interes in medicina, supuse controlului

• stabilirea unor sarcini masurabile, realizabile, valabile
• evaluarea posibilelor costuri si justificarea necesitatii lor
• realizarea unor relatii cu alte institutaa in folosul clientului
• determinarea rolului specialistului
• estimarea timpului cerut pentru indecerea schimbarii
• planificarea modalitatilor de oferire a serviciilor

c. Prognoza

III.  Trecerea la actiune se refera la:

• implementarea  planului si corijarea sa in functie de mersul efectiv al procesului de asistenta
• evaluarea rezultatelor - pentru acest demers actional asistentul social va raspunde la urmatoarele intrebari:

scopul propus a fost atins?

teoriile, metodele si tehnicile utilizate au fost folositoare?

este actiunea viitoare garantata?

IV. Faza de finalizare

• se pregateste si realizeaza despartirea de client.
• se intocmeste un plan de sprijin ulterior, ce urmeaza a fi aplicat la intreruperea relatiei pentru ca clientul  sa stie ca nu este singur si ca poate fi sprijinit in demersurile sale, in mentinerea progreselor dobandite.
• se vor evalua succesele si eventualele dezacorduri.

Complexitatea muncii de asistenta sociala reiese din deprinderile si abilitatile necesare in procesul de rezolvare a problemelor, dintre care exemplificam:

• Folosirea stapanirii de sine, respectiv a capacitatii de a intelege perspectiva clientului in interesul acestuia.
• Abilitatea de a asculta fizic si psihologic tot ce este spus si de a remarca ceea ce nu s-a spus.
• Abilitatea de a transmite empatie, intelegere, incredere, respect si suport.
• Folosirea metodelor de interviu: parafrazarea, clarificarea, verificarea intelesului, focalizarea, interogarea, reflectarea, informarea, rezumarea, confruntarea, interpretarea, asumarea si reasumarea.
• Folosirea unei game de metode de colectare a datelor
• Folosirea unor cunostinte teoretice de baza
• Abilitatea de a determina semnificatia datelor
• Cunoastere adecvata a resurselor si a oamenilor
• Abilitatea de a genera planuri alternative
• Abilitatea de a evalua rezultatele
• Abilitatea de a inregistra teorii, metode, actiuni si rezultate
• Abilitatea de a stii pune capat serviciilor oferite unui client

O alta prezentare a structurii procesului de asistenta sociala este data de Hepworth si Larsen (1993):

1. Faza de explorare si evaluare a problemei si a personalitatii asistatului (faza introductiva)

2. Faza de interventie in procesul de asistenta sociala (faza de inducere a schimbarilor)

3. Terminarea relatiei de asistenta sociala si evaluarea ei (finalizarea interventiei)

1. Faza introductiva, de explorare a situatiei problema si a personalitatii asistatului

Aceasta prima faza este caracterizata de incertitudine si tatonare din partea ambelor parteneri ai procesului de asistenta sociala. Asteptarile pot fi redate astfel:

Asteptarile clientului se refera la masura in care asistentul social poate sa-i ofere ajutor, ce informatii ar trebui sa ii comunice, sa aiba sau sa nu aiba incredere in acesta, daca va fi acceptat si respectat de catre asistent

Asteptarile asistentului social: acesta incearca sa vada in problema clientului ceva ce-i este cunoscut din experienta profesionala anterioara; ce efort va trebui sa investeasca pentru a explora problema asistatului si a pentru intelegerea personalitatii acestuia.

Rezultatul este un acord intre asistentul social si client privind desfasurarea relatiei de asistenta sociala si definirea problemei. Prima faza se sfarseste cu o cunoastere reciproca a asteptarilor celor doi si un contract privind viitorul proces de munca.

Pasii pentru realizarea acestei faze sunt:

Stabilirea contactului si angajarea in relatia de ajutor – sunt hotaratoare pentru evolutia procesului de asistenta sociala. Intemeierea unui parteneriat pe parcursul primului interviu pune bazele unei bune relatii de ajutor.

Explorarea problemei clientului si diagnosticul in asistenta sociala – se realizeaza prin adunarea datelor despre client, mediul in care traieste, modul in care simte el problema, date despre problema.

Planificarea procesului de interventie si elaborarea contractului – creeaza cadrul psiho-social si cel formal specific  privind interventia asistentului social.

2. Faza realizarii schimbarilor

Aceasta este faza dinamica, de munca efectiva, care reclama o continua analiza a schimbarilor produse si de raportare a lor la . Schimbarea are loc pe masura ce clientul invata noi tipare de comportament si intelege valoarea lor, cand poate sa stabileasca legatura dintre cauzele unui comportament si consecintele sale. Ca urmare a invatarii si a dezvoltarii capacitatii lor de intelegere oamenii pot lua decizii rationale si constiente prin care sa atinga scopurile care raspund nevoilor lor in cea mai mare masura.

Oamenii se schimba daca constata ca schimbarea propriului comportament determina schimbarea comportamentului celorlalti; ei se schimba cand conditiile lor de viata se modifica, iar ei trebuie sa se adapteze acestor schimbari; modificariel de comportament se produc daca oamenii doresc sa obtina recompensele corespunzatoare motivatiilor lor personale. Asistentul social are rol de catalizator a schimbarilor, urmarind acel mecanism motivational, ce conduce la schimbare.

Inducerea schimbarilor este un proces adeseori indelungat. Orientarea spre actiune, spre schimbare are ca si obiective cresterea nivelului de competenta a clientului, marirea capacitatii acestuia de a-si rezolva problemele. Pe toata durata acestei faze a procesului de asistenta sociala vom urmari progresul clientului recurgand la diferite modalitati de monitorizare a cazului si de evaluare a schimbarilor.

3. Finalizarea si evaluarea procesului de asistenta sociala (evaluarea finala)

Etapa finala nu este intotdeauna incununata de succes, ci poate sa fie o faza in care abandonam, sau selectam noi metode de interventie.

Evaluarea este raportarea la scopurile propuse.

Reusita este indicata de o evaluare care arata atingerea scopurilor.

Cand asistatul doreste schimbarea, vine din initiativa proprie la asistentul social, motivatia lui in sensul schimbarii este mai puternica.

Pentru fiecare caz, atributiile asistentului social trebuie constientizate si puse in acord cu motivatiile clientului. Trebuie sa stim sa pregatim clientii nostri pentru momentul in care relatia de asistenta este pe cale de a lua sfarsit, nu trebuie sa favorizam relatia de dependenta fata de noi, trebuie sa le oferim strategii de mentinere a progreselor inregistrate .

Bibliografie

Comptom, B.R., Galaway, B. (1989), Social Work Processes, Wadsworth, California

Hepworth, D.H, Larsen, J.A (1993), Direct Social Work Practice: Theory and Skills, Pacific Grove, C.A: Brooks/Cole