Metode si tehnici de interventie in asistenta sociala

Metode si tehnici de interventie in asistenta sociala

STRUCTURA SERVICIILOR SOCIALE

1. Asistenta Sociala in Romania
2. Organizarea structurilor de asistenta sociala
3. Tipuri de servicii sociale
4. Beneficiarii serviciilor sociale

1. Asistenta Sociala in Romania

In Romania, ca de altfel in toate tarile, inceputurile asistentei sociale sunt marcate de actiuni caritabile, filantropice, cu un pronuntat caracter religios. Aceste actiuni erau de cele mai multe ori coordonate de biserica, aveau scopul de a ajuta punctual persoanele aflate in situatie de criza temporara sau permanenta: batrani, bolnavi, persoane fara venituri sau cu venituri foarte mici, copii orfani, persoane cu dizabilizati, cersetori etc.

Rezultatul acestor actiuni a constat in formarea unui spirit de solidaritate umana care a reprezentat punctul de plecare al dezvoltarii serviciilor moderne de asistenta sociala. Mai tarziu actiunile cu caracter de ajutor social s-au structurat si au fost reglementate prin acte juridice asigurandu-se astfel si finantarea din bugetul public in cadrul unor institutii specializate.

Aparitia primei legi de protectie pentru copil si infiintarea unor institutii specializate de ocrotire pentru persoanele aflate in dificultate in anul 1775 a reprezentat actul de nastere al asistentei sociale in Romania. Incepand cu 1831, odata cu aparitia regulamentului organic, putem vorbi despre un sistem de asistenta sociala, structurat si sprijinit pe masuri legislative, sustinut si de unele institutii corespunzatoare, in beneficiul copiilor orfani, cersetorilor, invalizilor si batranilor. Odata cu Unirea Principatelor Romane din 1859 apar acte normative care stipuleaza atributii concrete pentru serviciile de asistenta sociala la nivelul comunelor si judetelor, incurajand astfel spiritul de intrajutorare si solidaritate la nivel comunitar. Romania s-a aflat printre primele tari europene care au reglementat un sistem de securitate sociala atat in domeniul asigurarilor sociale (1912- prima lege a pensiilor), cat si in domeniul asistentei sociale prin acordarea de ajutoare orfanilor, vaduvelor de razboi, etc. Ca urmare fireasca a acestei evolutii, in 1920 este infiintat Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, care coordona activitatea de asistenta sociala prin Directia Asistentei. Sub responsabilitatea comitetului judetean s-au constituit birourile judetene si comunale ce coordonau asistenta sociala la nivel local.

In 1929 ia fiinta Scoala Superioara de Asistenta Sociala „Principesa Ileana” din Bucuresti, care era de coordonata de Institutul Social Roman, iar in anul 1930 a fost adoptata Legea Sanitara si de Ocrotire Sociala, care statueaza infiintarea oficiilor de ocrotire la nivel judetean si case de ocrotire la nivel rural. Aceasta lege, foarte moderna pentru perioada respectiva, a oferit cadrul legal de functionare a intregului sistem de asistenta sociala si de coordonare la nivel national.

Momentul de referinta pentru asistenta sociala moderna este marcat de Legea serviciilor de ajutor social din 1930.

In 1936, sub coordonarea lui Dimitrie Gusti, se infiinteaza Asociatia pentru Progresul Asistentei Sociale. Continuitatea aparitiilor unor asociatii de specialitate a fost reluata in 1992 de catre profesor universitar Elena Zamfir, care a pus bazele Asociatiei Romane pentru Promovarea Asistentei Sociale, contribuind decisiv la crearea Federatiei Nationale a Asistentilor Sociali din Romania in anul 2003.

In perioada 2002 – 2004, Universitatea Iasi in parteneriat cu Editura Lumen si Holt Romania – Fundatia de Consultanta si Servicii Sociale pentru Copii si Familii a initiat si derulat Programul de promovare a Asistentei Sociale, program care s-a finalizat cu realizarea si publicarea de brosuri, ghiduri, studii si manuale din domeniul asistentei sociale.

In anul 2005, in baza Legii 466/04.11.2004 s-a constituit Colegiul National al Asistentilor Sociali din Romania ca organizatie profesionala, neguvernamentala, de interes public, apolitica, nonprofit, cu personalitate juridica, autonoma si independenta.

In ceea ce priveste invatamantul din domeniul asistentei sociale, in 1952 are loc reducerea invatamantului de grad universitar la nivel postliceal, iar in 1969 regimul comunist il desfiinteaza definitiv, plecand de la premisa falsa ca statul comunist nu se confrunta cu probleme sociale. Perioada comunista a reprezentat o etapa critica pentru asistenta sociala din Romania cand practic asistenta sociala nu a existat. Regimul comunist a eliminat profesia de asistent social din nomenclatorul de meserii, a distrus reteaua de asistenta sociala comunitara, iar cadrul legislativ adoptat elimina sistemul de asistenta sociala. Imediat dupa revolutia din 1989 preocuparile in domeniul asistentei sociale se reiau, profilul socio-cultural al profesiei de asistent social este redobandit, iar formarea in marile centre universitare din Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara se reia formarea asistentilor sociali pe langa sectiile de sociologie. La ora actuala o serie de acte normative reglementeaza cadrul legislativ necesar dezvoltarii sistemului de asistenta sociala (Legea privind Sistemul National de Asistenta Sociala, Legea privind Statutul Asistentului Social, Ordonanta de urgenta privind serviciile sociale, Legea privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale, Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, Legea privind venitul minim garantat, Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Legea privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, etc.

2. Organizarea structurilor de asistenta sociala

Organizarea actuala a structurilor de asistenta sociala, in perspectiva noii abordari legislative nationale, se bazeaza pe principiul subsidiaritatii. In acest context furnizorul de servicii sociale si interventia acestuia trebuie sa se afle cat mai aproape de beneficiar.

Pe baza principiului subsidiaritatii putem identifica urmatoarele niveluri de interventie:

1. Nivelul local

Totalitatea locuitorilor unei unitati administrativ-teritoriale, intre care existǎ o stransǎ legǎturǎ si care au obiceiuri, traditii, interese si norme comune, reprezinta o comunitate locala. Pentru ca fiecare comunitate are la baza persoana umana, ea este obligata sa isi cunoasca membrii, sa le cunoasca nevoile si sa identifice solutii si resurse pentru solutionarea eficienta a acestora. Cei mai importanti „actorii” responsabili cu solutionarea nevoilor membrilor comunitatii sunt:

a. Comunitatea prin membrii sai, fiind in imediata proximitate a persoanei/ familiei aflate in nevoie, are rolul de a fi sensibila si disponibila de a-i ajuta pe membrii sai. In situatia in care sprijinul acordat de membrii individuali ai comunitatii nu este suficient, acestia au responsabilitatea de a sesiza ei insisi institutiile competente – in primul rand Serviciul Public de Asistenta Sociala.

In acest sens, pentru a veni in sprijinul comunitatilor locale, consiliile locale municipale, orasenesti si ale sectoarelor municipiului Bucuresti organizeaza compartimente de asistenta sociala, iar consiliile locale, angajeaza in aparatul propriu persoane cu atributii de asistenta sociala sau infiinteaza compartimente de asistenta sociala.

b. Serviciul Public de Asistenta Sociala (SPAS) organizat la nivelul municipiilor, oraselor sau comunelor are responsabilitatea infiintarii, mentinerii si dezvoltarii serviciilor sociale cu caracter primar, in functie de nevoile sociale identificate, avand ca scop prioritare sustinerea functionalitatii sociale a persoanei in mediul sau de viata, familial si comunitar. De asemene, SPAS are obligatia de a identifica solutii pentru fiecare caz in parte, care sa raspunda nevoilor celor mai stringenprioritare din comunitatea respectiva. SPAS identifica si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii si/ sau prestatii si elaboreaza planul de servicii, care se aproba de catre primar.

c. Consiliul Comunitar Consultativ (CCC) este o structura creata la nivelul comunitatii, fara personalitate juridica, care desfasoara activitati cu caracter social la nivel local, pe baza de voluntariat. Este o forma de sprijin la nivel local, constituita ca o alternativa la solutionarea problemelor aparute in familiile dezorganizate, aflate in impas financiar sau a copiilor privati de ingrijire si educatie adecvata.

Consiliile comunitare consultative sunt compuse din 5 – 7 membri selectati in functie de prestigiul social, influenta in comunitate, starea materiala.

Consiliile Comunitare Consultative se infiinteaza prin Hotarare de Consiliu Local sau prin decizie a Primarului si nu se subordoneaza nici Consiliului Local, nici Primarului si nici Directiei Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului. De regula, Primarul nu face parte din Consiliul Comunitar Consultativ.

     Raportul dintre consiliul comunitar consultativ si autoritatile administratiei publice locale

- Consiliul Comunitar Consultativ nu se subordoneaza autoritatii care l-a creat (consiliu local, fie primar). Actul administrativ de constituire este adus la cunostinta intregii comunitati;

- CCC este o structura comunitara independenta care sprijina serviciul social comunitar pentru sustinerea activitatii de asistenta sociala si protectia copilului;

- CCC are relatii de colaborare cu autoritatile locale si serviciului social comunitar, si nu se substiuie acestora;

- Activitatea CCC se bazeaza pe voluntariat;

     Raporturile intre membrii consiliului comunitar consultativ

Membrii CCC sunt lideri informali ai comunitatii, iar selectia lor se face de catre primar si referentii sociali pe baza disponibilitatii, a influentei acestora asupra membrilor comunitatii si a deschiderii fata de problematica sociala;

Intre membrii CCC exista relatii de colaborare;

In cadrul CCC membrii au pozitii egale;

Intalnirile de lucru sunt moderate de catre unul dintre membrii, ales pentru fiecare sedinta, sau, se recomanda, de catre un referent social;

Concluziile si deciziile CCC se adopta prin votul majoritatii si acestea sunt insusite de toti membrii.

     Raporturile intre bordul comunitar consultativ si comunitate

CCC nu are obligatii pentru membrii comunitatii, chiar daca a fost constituit prin hotarare de Consiliu Local sau decizie a Primarului. Autoritatile locale, insa, sunt obligate sa informeze toti membrii comunitatii despre existenta CCC.

CCC poate invita cetatenii din comunitate sa participe la intalnirile organizate, dar sub nicio forma nu ii pot obliga. Cand participarea unor cetateni poate contribui la solutionarea unui caz social, iar acesta refuza sa participe, cazul va fi solutionat de autoritati;

CCC poate recomanda membrilor comunitatii asumarea unor obligatii si responsabilitati;

CCC poate decide acordarea ajutoarelor familiale din fondurile proiectelor personalizate de asistenta sociala locala;

CCC decide accesul copilului sau adultului in centru de zi, doar daca, sau pe timpul cat centrul de zi functioneaza cu sprijinul financiar obtinut din proiecte speciale; dupa terminarea proiectului accesul copiilor sau adultilor in centru se va face in conformitate cu dispozitiile legale – prin dispozitia primarului;

CCC impreuna cu serviciul social comunitar isi asuma obligatia de a consilia si influenta familia care beneficiaza de sprijin, pentru a creste capacitatea acesteia de a depasi perioada de criza;

CCC este obligat sa respecte toate drepturile membrilor comunitatii cu care vine in contact, fara nici o discriminare.

Deciziile CCC sunt adoptate in interesul superior al copilului. Membrii CCC vor trata cu respect toti membrii comunitatii, indiferent de sex, religie, aparteneta etnica, stare materiala si vor evita marginalizarea si excluderea persoanelor defavorizate, indiferent de problemele acestora. De asemenea CCC va incuraja toleranta si spiritul de solidaritate intre membrii comunitatii

Membrii CCC vor pastrarea confidentialitatea informatiilor cunoscute si utilizate la un moment dat.

Deschiderea fata de problematica sociala si capacitatea de a fi suportiv fata de cei aflati in dificultate sunt calitati esentiale pentru membrii CCC.

     Activitati compatibile cu natura si rolul consiliului comunitar

CCC isi asuma responsabilitatea pe fiecare caz avut in atentie in vederea ameliorarii situatiei sociale a intregii comunitati.

In asumarea responsabilitatii CCC va:

promova valorile familiale, interesul superior al copilului si stabilitatea familiei si ingrijirea copiilor de catre parinti;

promova prevenirea separarii copilului de parinti si sprijinirea familiei pentru depasirea situatiei de criza;

colabora cu autoritatile locale, serviciul social comunitar, cu alte servicii publice si private din comunitate si cu alte structuri comunitare pentru realizarea obiectivelor propuse.

CCC pot desfasura urmatoarele activitati:

informarea si consilierea cetatenilor comunitatii;

sprijinirea serviciului social comunitar pentru identificarea familiilor/copiilor care au nevoie de orice forma de sprijin;

analizarea cazurilor identificate de membrii consiliului sau referite de alti membrii ai comunitatii;

recomandari si propuneri de solutionare a cazurilor adresate persoanelor fizice (parinti, copii, functionari publici), societati comerciale de pe raza comunei, comisiei pentru protectia copilului, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului);

REFERAT: Principii de lucru pentru SDVI REFERAT: Detalii privind schema de desfasurare a activitatii de cercetare

medierea conflictelor inter si intrafamiliale, cu respectarea vietii private si familiale;

activitati de strangere de fonduri in beneficiul copiilor si famililor aflate in situatie de criza;

identificarea de solutii, proiecte de asistenta sociala si mediatizarea activitatii;

analizarea unor aspecte sociale care privesc comunitatea in ansamblu;

recomandari adresate autoritatilor publice locale, serviciului de asistenta sociala comunitara pentru ameliorarea unor situatii sociale specifice comunitatii.

Activitatea de secretariat a CCC se asigura de referentul social.

2. Nivelul judetean

Serviciul public de asistenta sociala, organizat la nivel judetean, are responsabilitatea dezvoltarii si diversificarii serviciilor sociale specializate, in functie de nevoile sociale identificate, avand ca scop prioritar mentinerea functionalitatii sociale a persoanei, in vederea reinsertiei in mediul propriu de viata, familial si comunitar.

La nivel judetean elementele structurale ale sistemului national de asistenta sociala sunt reprezentate de Agentia Judeteana de Prestatii Sociale si Consiliile judetene prin Directiile Generale de Asistenta Sociala si protectia Copilului.

a. Agentia Judeteana de Prestatii Sociale, functioneaza in subordinea Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale ca serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridica, finantata de la bugetul de stat.

Principalele atributii ale Agentiei Judetene de Prestatii Sociale, sunt:

  In domeniul organizatoric:

gestioneaza bunurile din domeniul public sau privat pe care le are in proprietate si/ sau in folosinta, dupa caz;

realizeaza selectia si formarea profesionala a personalului la nivel teritorial, in conformitate cu planul stabilit de Agentie in domeniu;

verifica respectarea obligatiilor prevazute in conventiile sau in contractele incheiate potrivit legii;

asigura indrumarea si controlul activitatii agentiilor locale.

In domeniul financiar:

aplica legislatia privind acordarea si plata prestatiilor sociale, precum si a programelor de finantare in domeniul asistentei sociale derulate de acestea;

fundamenteaza si propune Agentiei proiectul bugetului de functionare, bugetului pentru plata prestatiilor sociale, precum si proiectul bugetului pentru implementarea programelor de finantare in domeniul asistentei sociale;

propun Agentiei indicatorii de fundamentare ai bugetului pentru plata prestatiilor sociale si pentru implementarea programelor de finantare in domeniul asistentei sociale;

administreaza bugetul de functionare, bugetul pentru plata prestatiilor sociale, precum si bugetul pentru implementarea programelor de finantare in domeniul asistentei sociale;

realizeaza activitatea de evidenta contabila a executiei bugetare pentru bugetul alocat;

asigura utilizarea eficienta a tuturor fondurilor pe care le administreaza;

elaboreaza, implementeaza si cofinanteaza programe de activitate proprii si actiuni specifice privind domeniul sau de activitate;

verifica indeplinirea conditiilor de eligibilitate privind stabilirea drepturilor la prestatii sociale;

stabilesc dreptul la prestatii sociale si efectueaza plata acestora, in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

identifica situatiile in care s-au efectuat plati necuvenite solicitantilor;

recupereaza drepturile incasate necuvenit de beneficiari, in conditiile legii;

elaboreaza programe de investitii anuale.

  In domeniul reprezentarii:

asigura reprezentarea in fata instantelor judecatoresti, conform legii;

  In domeniul sistemului de informatii:

utilizeaza sistemul de informatii conform cu instructiunile si instrumentele de gestiune a informatiei, stabilite de Agentie;

asigura functionarea, mentenanta, actualizarea si utilizarea in bune conditii a ansamblului de resurse, componente si programe care constituie sistemul de informatii;

asigura gestiunea bazelor de date referitoare la sistemul de informatii privind prestatiile sociale la nivel teritorial;

actualizeaza baza de date cu privire la beneficiari si prestatiile sociale acordate;

asigura caracterul confidential al datelor personale ale solicitantilor si beneficiarilor de prestatii sociale.

b. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului (DGASPC) este institutia publica cu personalitate juridica, infiintata in subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti. Directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului s-au infiintat in anul 2005, prin reorganizarea Serviciului public specializat pentru protectia copilului – infiintat in 1997 - si a Serviciului public de asistenta sociala care functionau in subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. DGASPC-urile au rolul de a asigura pe teritoriul judetului/ sectorului aplicarea politicilor si strategiilor de asistenta sociala. De aemenea, au rolul de a coordona activitatile de asistenta sociala si protectie a copilului la nivelul judetului, respectiv a sectorului municipiului Bucuresti. Activitatea DGASPC este complementara SPAS, specialistii sai intervenind atunci cand se impune acordarea de servicii specializate (servicii de tip rezidential, servicii de tip familial).

     Atributii ale DGASPC in domeniul asistentei sociale pentru persoanele adulte

analizeaza, impreuna cu serviciile publice locale, unitatile sanitare, unitatile de invatamant special de stat si institutiile de asistenta sociala publice, necesarul de resurse financiare pentru cheltuielile de functionare, de acordare a drepturilor elevilor, de acordare a ajutoarelor sociale si ajutoarelor pentru incalzirea locuintei, precum si a altor drepturi si ajutoare prevazute in sarcina de finantare a consiliului judetean si consiliilor locale si formuleaza propuneri corespunzatoare Consiliului Judetean ;

stabileste acordarea si realizeaza plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu dizabilitati;

sprijina autoritatile publice locale si serviciile publice locale in evaluarea situatiei socio-economice a persoanei si identificarea nevoilor si resurselor acesteia, in identificarea situatiilor de risc si stabilirea masurilor de preventie si de reinsertie a persoanelor in mediul familial si in comunitate, in elaborarea planurilor individualizate privind masurile de asistenta sociala pentru combaterea situatiilor de risc, inclusiv a interventiilor focalizate pentru consumatorii de droguri si alcool, precum si persoanele cu probleme psihosociale;

asigura consultanta de specialitate in domeniul asistentei sociale si colaboreaza cu serviciile publice locale si institutiile responsabile pentru a facilita accesul la acordarea drepturilor de asistenta sociala ;

evalueaza si monitorizeaza aplicarea masurilor de asistenta sociala de care beneficiaza persoana, precum si respectarea drepturilor acesteia ;

realizeaza, la nivel judetean, evidenta beneficiarilor de masuri de asistenta sociala ;

asigura relationarea si colaborarea cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor, serviciilor publice locale si institutiile publice cu responsabilitati in domeniul asistentei sociale in vederea dezvoltarii de programe de asistenta sociala;

acorda sprijin serviciilor publice locale pentru realizarea unei retele eficiente de asistenti personali si ingrijitori la domiciliu pentru persoanele cu dizabilitati si persoanele varstnice si, totodata, avizeaza incheierea contractelor asistentilor personali ;

sprijina activitatea unitatilor protejate pentru persoane cu dizabilitati si urmareste realizarea amenajarilor necesare pentru facilitarea acccesului persoanelor cu dizabilitati ;

monitorizeaza activitatea desfasurata in cadrul institutiilor de asistenta sociala, inclusiv modul de utilizare a fondurilor acordate acestora;

stabileste masuri pentru implementarea planurilor de asistenta sociala si a strategiilor de interventie in sprijinul persoanelor aflate in nevoie;

elaboreaza si fundamenteaza propunerea de buget pentru activitatile, actiunile si masurile de asistenta sociala din competenta de finantare a Consiliului Judetean;

asigura Secretariatul Comisiei de Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap Aduli si conditiile materiale si financiare pentru desfasurarea activitatii comisiei ;

asigura conditii de igiena personala, hrana, asistenta psihologica si medicala pentru persoanele cazate in Centrul de Asistenta si Protectie a Victimelor Traficului de Persoane;

asigura realizarea tuturor activitatilor de asistenta sociala care sunt in responsabilitatea Consiliului Judetean, in conformitate cu legislatia in vigoare.

     Atributii ale DGASPC in domeniul protectiei copilului

intocmeste raportul de evaluare initiala a copilului si familiei acestuia si propune stabilirea unei masuri de protectie speciala;

monitorizeaza trimestrial activitatile de aplicare a hotararilor de instituire a masurilor de protectie speciala a copilului;

identifica si evalueaza familiile sau persoanele care pot lua in plasament copilul;

monitorizeaza familiile si persoanele care au primit in plasament copii, pe toata durata acestei masuri;

identifica, evalueaza si pregateste persoane care pot deveni asistenti maternali profesionisti, in conditiile legii; incheie contracte individuale de munca si asigura formarea continua de asistenti maternali profesionisti atestati; evalueaza si monitorizeaza activitatea acestora;

acorda asistenta si sprijin parintilor copilului separat de familie, in vederea reintegrarii in mediul sau familial;

reevalueaza, cel putin o data la 3 luni si ori de cate ori este cazul, imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala si propune, dupa caz, mentinerea, modificarea sau incetarea acestora;

indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentru copiii aflati in evidenta sa;

identifica familiile sau persoanele cu domiciliul in Romania care doresc sa adopte copii; evalueaza conditiile materiale si garantiile morale pe care acestea le prezinta si elibereaza atestatul de familie sau de persoana apta sa adopte copii;

monitorizeaza evolutia copiilor adoptati, precum si a relatiilor dintre acestia si parintii lor adoptivi; sprijina parintii adoptivi ai copilului in indeplinirea obligatiei de a-l informa pe acesta ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul de maturitate ale copilului o permit;

indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.

3. Nivelul central

Interventia statului in ceea ce priveste protectia persoanelor vulnerabile este complementara interventiei autoritatilor publice locale.

La nivel central, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale este autoritatea care elaboreaza politica de asistenta sociala, stabileste strategia nationala de dezvoltare in domeniu si promoveaza drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap si ale tuturor persoanelor aflate in nevoie. In elaborarea strategiei de dezvoltare in domeniul social, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale se va face in urma consultarii partenerilor sociali.

Alaturi de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, la nivel central, Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Justitiei, Ministerul Administratiei si Internelor, precum si alte institutii si organisme guvernamentale elaboreaza in domeniul lor de competenta politici si programe de asistenta sociala.

Pentru coordonarea sistemului national de asistenta sociala se constituie Comisia interministeriala privind asistenta sociala, coordonata de ministrul muncii, familiei si protectiei sociale.

Comisia interministeriala, astfel constituita, are urmatoarele atributii:

elaborarea politicii unitare in domeniul asistentei sociale,

coordonarea la nivel national a activitatilor de asistenta sociala,

avizarea politicilor si masurilor de asistenta sociala elaborate de ministerele si institutiile cu atributii in domeniul social.

Componenta, modul de organizare si alte atributii ale Comisiei interministeriale privind asistenta sociala se aproba prin hotarare de Guvern.

     Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale in domeniul asistentei sociale:

Coordoneaza si controleaza functionarea sistemului national de asistenta sociala;

Elaboreaza proiecte de acte normative, norme metodologice si reglementari privitoare la functionarea sistemului de asistenta sociala;

Elaboreaza planul national prin care se stabilesc directiile prioritare de actiune in raport cu nevoile concrete si resursele disponibile;

Elaboreaza standardele de calitate pentru serviciile sociale, in colaborare cu institutiile universitare si de cercetare in domeniu, cu organizatiile profesionale de profil, cu specialistii din sistemul de asistenta sociala;

Elaboreaza, implementeaza si evalueaza programele nationale de asistenta sociale;

Indruma si controleaza activitatea institutiilor de asistenta sociala, publice sau private, privind aplicarea masurilor de asistenta sociala;

Elaboreaza programe de formare si perfectionare a personalului din domeniul asistentei sociale, in colaborare cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerul Sanatatii, asociatiile profesionale si institutiile universitare;

Organizeaza procesul de acreditare, elaboreaza metodologia de acreditare si criteriile de evaluare a institutiilor de asistenta sociala, publice si private, precum si a organizatiilor neguvernamentale care activeaza in domeniu;

Indruma si controleaza activitatea asociatiilor si fundatiilor in vederea respectarii drepturilor de asistenta sociala ale persoanelor aflate in situatie de nevoie;

Dezvolta relatii de colaborare si cooperare cu organismele internationale, incheie conventii de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finantare externa;

Finanteaza programele nationale de asistenta sociala;

Administreaza si gestioneaza fondurile alocate, conform legii, pentru asistenta sociala.

Principalele autoritati publice cu atributii in reglementarea si asigurarea respectarii legislatiei in domeniul asistentei sociale sunt: Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilul, Oficiul Romin pentru Adoptii, Autoritatea Nationala pentru Persoane cu Handicap, Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati, Inspectia Sociala, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale, Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. 

     Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005, in baza prevederilor Legii 275/2004 si a Hotararii de Guvern nr. 1432/2004, cu modificarile ulterioare, odata cu intrarea in vigoare a pachetului legislativ privind protectia si promovarea drepturilor copilului, prin reorganizarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie.

ANPDC functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. In structura institutiei intra: Corpul de control, Compartimentul audit, Compartimentul presa, Directia de monitorizare, Serviciul Licentiere,  Directia economica, Compartimentul resurse umane, Biroul achizitii publice, Compartimentul relatii cu publicul, Serviciul afaceri europene si relatii internationale, Directia politici, strategii, Biroul Programe, Serviciul juridic si contencios. ANPDC este condusa de un secretar de stat, ajutat in activitatea sa de un subsecretar de stat si unsecretar general. ANPDC asigura respectarea, pe teritoriul Romaniei, a drepturilor copilului prin interventia, in conditiile legii, in procedurile administrative si judiciare privind respectarea si promovarea drepturilor copilului.

Autoritatea nu are structuri subordonate in teritoriu. Conform Hotararii Guvernului Romaniei nr.1432/2004, Autoritatea indeplineste atributii in urmatoarele domenii principale:

• protectia si promovarea drepturilor copilului
• prevenirea separarii copilului de parinti si protectia speciala a copilului separat temporar sau definitiv de parinti.

     Oficiului Roman pentru Adoptii

Oficiul Roman pentru Adoptii s-a infiintat conform prevederilor Legii nr. 274/2004.

Oficiul Roman pentru Adoptii, este:

organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului;

institutie publica, care coordoneaza si supravegheaza activitatile de adoptie si realizeaza cooperarea internationala in domeniul adoptiei;

autoritate centrala romana insarcinata sa duca la indeplinire obligatiile prevazute in Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga, la 29 mai 1993, ratificata prin Legea nr. 84/1994, precum si obligatiile asumate de statul roman in materia adoptiei prin conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte;

autoritate centrala romana cu rol de a pune in aplicare, de a urmari si de a asigura aplicarea unitara a legislatiei in domeniul adoptiei.

                   Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap

Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Autoritatea coordoneaza la nivel central activitatile de protectie si promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaboreaza politicile, strategiile si standardele in domeniul promovarii drepturilor persoanelor cu handicap, asigura urmarirea aplicarii reglementarilor din domeniul propriu si controlul activitatilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap.

     Agentia Nationala pentru Protectia Familiei

Agentia Nationala pentru Protectia Familiei este o institutie publica cu personalitate juridica, ce functioneaza in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse din februarie 2004, in baza Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, modificata si completata prin O.G. nr. 95/2003, si in baza H.G. nr. 1624/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei.

Conform legii, obiectul de activitate al Agentiei il reprezinta VIOLENTA IN FAMILIE, A.N.P.F. coordonand punerea in aplicare a masurilor de prevenire si combatere a violentei in familie.

     Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati

Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati este institutia insarcinata cu implementarea principiului egalitatii de sanse intre femei si barbati si a politicilor in domeniu. Agentia functioneaza din aprilie 2005, dupa ce, in al doilea semestru al anului 2004, a fost adoptata O.G. nr.84/2004 pentru modificarea si completarea Legii 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati. prin care s-a transpus integral si Directiva 2002/73/ EC, de amendare a Directivei
Agentia s-a infiintat prin intermediul Proiectului Phare de infratire institutionala Romania-Spania, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, care promoveaza principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati si lupta impotriva tuturor formelor de discriminare a femeilor (art.24, Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, republicata).

ANES este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat si functioneaza la nivel central cu un personal format din 25 angajati, functionari publici si personal contractual, iar la nivel judetean cu cate o persoana in cadrul compartimentelor teritoriale.
Agentia Nationala pentru Egalitatea de sanse intre femei si barbati (ANES) are ca scop principal introducerea principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati in toate domeniile societatii romanesti, prin elaborarea si implementarea de politici si programe axate pe problemele diverselor categorii de femei din Romania.

     Inspectia Sociala

Inspecttia Sociala este organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Infiintarea Inspectiei Sociale a jucat un rol hotarator in integrarea Romaniei in UE. Prin infiintarea IS s-a asigurat functia de inspectare a activitatilor din institutiile publice si private responsabile cu furnizarea prestatiilor si serviciilor sociale, precum si functia de control al implementarii legislatiei in domeniu.

Inspectia Sociala are rolul de a evalua furnizorii de servicii si prestatii sociale, de a stabili corectitudinea si legalitatea actiunilor acestora, de a-i consilia in scopul perfectionarii serviciilor prestate, iar in final de a controla si a constata sau nu nereguli. Inspectia Sociala pune accent pe rolul de prevenire si educare a furnizorilor de servicii si prestatii sociale, mentinand o comunicare constanta si deschisa cu acestia. Un rol foarte important al Inspectiei Sociale este acela de a evalua situatia de fapt din teritoriu si a face propuneri legislative in domeniul asistentei sociale.

Inspectia Sociala are in subordine 8 inspectorate sociale regionale si este condusa de un inspector general de stat. Personalul de specialitate este format din inspectori sociali.



     Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale

Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale (ANPS) functioneaza in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS), de la 1 noiembrie 2008.
Agentia are ca scop administrarea si gestionarea prestatiilor sociale acordate de la bugetul de stat intr-un sistem unitar de plata. Agentia asigura plata drepturilor sociale asa cum sunt acestea definite la art. 17 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala.

ANPS contribuie la cresterea calitatii vietii beneficiarilor prin simplificarea procedurilor de stabilire a dreptului la prestatii sociale si de plata propriu-zisa. ANPS va asigura egalitatea de tratament si oportunitati egale pentru fiecare cetatean.
Principalele prestatii gestionate de agentie sunt: alocatia de stat pentru copii, alocatia familiala complementara, alocatia pentru sustinerea familiei monoparentale, alocatia pentru nou-nascuti, indemnizatia pentru cresterea copilului, alocatia de plasament familial, indemnizatia pentru ingrijirea copiilor cu handicap, trusoul pentru nou-nascuti, sprijinul financiar la constituirea familiei, ajutoarele pentru incalzirea locuintei.

Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale functioneaza la nivel central. In subordinea ANPS functioneaza Agentii teritoriale pentru prestatii sociale  - agentiile judetene si agentia municipiului Bucuresti - ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridica si au ca scop gestionarea sistemului prestatiilor sociale la nivel teritorial.

     Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale

Sediul CNPAS se afla in Bucuresti. Sistemul include si o retea teritoriala, respectiv Casa de Pensii a Mun. Bucuresti si casele judetene si locale de pensii, care constituie servicii publice investite cu personalitate juridica. Ministrul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei are rolul principal in procesul decizional referitor la administrarea bugetului asigurarilor sociale de stat. Ministrul este indrituit sa transfere anumite atributii bugetare conducatorului executiv al CNPAS. De asemenea, indeplinirea responsabilitatilor CNPAS face obiectul controlului ministerului.

Administrarea curenta este asigurata de un Presedinte (care este si secretar de Stat in Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei) si de un Consiliu de Administratie format din 19 membri (inclusiv Presedintele). Membrii Consiliului de Administratie sunt reprezentanti ai Guvernului, organizatiilor patronale, sindicale si de pensionari reprezentative la nivel national. Sunt desemnati pe o perioada de 4 ani, dar pot fi revocati de catre cei care i-au desemnat.

CNPAS isi elaboreaza statutul propriu care se aproba prin Hotarare de Guvern. Statutul stabileste atributiile Consiliui de Administratie si ale Presedintelui CNPAS, modul de organizare si functionare al CNPAS precum si atributiile caselor judetene de pensii. CNPAS are rolul principal in administrarea majoritatii prestatiilor de asigurari sociale, incluse in conceptul de „securitate sociala” de catre legislatorul comunitar. Detine un rol cheie in asigurarea resurselor necesare pentru mecanismele de protectie sociala, in stabilirea unor proceduri detaliate, in finantarea si organizarea sistemului conform legislatiei si practicii nationale.

Principalele responsabilitati ale CNPAS sunt:

• indrumarea si monitorizarea aplicarii dispozitiilor legale de catre casele teritoriale de pensii si de catre persoanele fizice si juridice investite cu drepturi si obligatii in domeniu;
• colectarea si virarea contributiilor de asigurari sociale pentru asiguratii individuali si a altor venituri, potrivit legii;
• furnizarea datelor necesare pentru fundamentarea si elaborarea bugetului asigurarilor sociale de stat;
• organizarea evidentei nationale a contribuabililor la sistemul public precum si a drepturilor si obligatiilor de asigurari sociale;
• indrumarea si monitorizarea reexaminarilor medicale si a activitatilor de recuparare a capacitatii de munca;
• reprezentarea in fata instantelor;
• elaborarea de rapoarte pentru Guvern si partenerii sociali;
• aplicarea acordurilor internationale de asigurari sociale la care Romania este parte si dezvoltarea relatiilor cu autoritatile similare de asigurari sociale din alte tari;
• organizarea selectiei si perfectionarii profesionale pentru personalul propriu;
• implementarea, extinderea, intretinerea si protectia sistemelor automate de calcul si de evidenta;

     Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca 

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), impreuna cu cele 41 de agentii judetene, cu Agentia Municipiului Bucuresti si cu cele 88 de agentii locale si 156 puncte de lucru, are ca obiectiv general ocuparea fortei de munca si implicit scaderea somajului.

Serviciile sale se adreseaza somerilor si agentilor economici.

  Obiectivele principale ale Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt:

Institutionalizarea dialogului social in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

Aplicarea strategiilor in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

Aplicarea masurilor de protectie sociala a persoanelor neincadrate in munca.

Pentru realizarea obiectivelor sale, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are urmatoarele atributii principale:

organizeaza, presteaza si finanteaza, in conditiile legii, servicii de formare profesionala pentru persoanele neancadrate in munca;

orienteaza persoanele neincadrate in munca si mediaza intre acestea si angajatorii din tara, in vederea realizarii echilibrului dintre cerere si oferta pe piata interna a fortei de munca;

face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurarilor pentru somaj;

administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj si prezinta Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale rapoarte trimestriale si anuale privind executia bugetara;

propune Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale proiecte de acte normative in domeniul ocuparii si formarii profesionale si al protectiei sociale a persoanelor neincadrate in munca;

organizeaza serviciile de stabilire, plata si evidenta a ajutoarelor, alocatiilor si indemnizatiilor finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj;

implementeaza programe finantate din Fondul Social European;

elaboreaza, in baza indicatorilor sociali de performanta stabiliti de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, programe anuale de activitate pe care le supune spre aprobare Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale.

  3. Furnizorii de servicii sociale

Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice.

Persoane juridice:

     Publici: DGASPC, Primarii, SPAS,

     Neguvernamentali si/ sau privati: asociatii, fundatii, culte religioase, persoane fizice autorizate.

4. Tipuri de servicii sociale

a. Conform OG 86/2004:

     Servicii sociale primare: au caracter general si urmaresc prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate sau vulnerabilitate:

Activitati de identificare a nevoilor sociale

Activitati de informare privind drepturile sociale si obligatiile beneficiarului

Masuri de identificare a situatiilor de risc

Masuri si actiuni de urgenta in situatii de criza

masuri si actiuni de mentinere in familie si comunitate a persoanei aflate in situatie dificila;

activitati de consiliere primara;

activitati de organizare si dezvoltare comunitara;

actiuni de sensibilizare a opiniei publice locale;

actiuni de colaborare cu alte servicii.

     Serviciile sociale specializate au ca scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatii de functionare sociala a indivizilor si familiilor. Activitatile specifice sunt cele de:

recuperare si reabilitare;

suport si asistenta pentru familiile si copiii in dificultate;

suport si asistenta pentru persoanele varstnice;

suport si asistenta pentru persoanele cu handicap, dependente de droguri, victime ale violentei domestice, victime ale traficului de persoane etc.

mediere sociala;

consiliere;

ingrijire medico-sociala pentru persoanele in situatia de dependenta totala sau partiala din cauza varstei, dizabilitatii, bolilor cronice sau bolilor incurabile. Se bazeaza pe colaborarea cu serviciile medicale.

b. Servicii rezidentiale si nonrezidentiale

Politica de prevenire a institutionalizarii, adoptata in ultimii ani in Romania, se inscrie in tendinta europeana de a acorda prioritate alternativelor nonrezidentiale si ingrijirii in comunitate. Se doreste ca serviciile sociale sa fie acordate in primul rand in comunitate, adica beneficiarii sau utilizatorii primesc asistenta atunci cand este necesar, dar raman in familia lor si continua sa locuiasca in casa lor. In acest sens, comunitatile locale trebuie sa isi dezvolte propria retea de servicii care sa raspunda nevoilor comunitatii, sa atraga fonduri si parteneri. Se urmareste ca doar in cazuri speciale, considerate mai degraba exceptionale, persoanele aflate in dificultate sunt plasate in servicii de tip rezidential/ institutional.

Servicii sociale nonrezidentiale (oferite in afara institutiilor): centre de zi, servicii de ingrijiri la domiciliu, centre de reabilitare si recuperare de zi, centre de adapost, centre de consiliere.

Servicii sociale rezidentiale/ in institutii: camine de ingrijire pentru varstnici, camine –spital, camine pentru persoane cu dizabilitati (de asistenta si ingrijire permanenta) etc.

5. Beneficiarii serviciilor sociale

a. Accesul la servicii este acordat persoanelor care sunt:

cetateni romani cu domiciliul sau resedinta in Romania;

cetateni romani fara domiciliu;

cetateni ai altor state si apatrizii cu domiciliul sau resedinta in Romania;

cetateni ai altor state si apatrizii care au permisiunea de sedere in Romania, inclusiv cei aflati in centrele de cazare din zona de tranzit sau in custodie publica.

b. In sens larg, beneficiarii serviciilor sociale pot fi

persoane si familii aflate in dificultate sau risc;

grupuri in dificultate sau risc, marginalizate sau excluse in plan social;

comunitatea care se confrunta cu situatii de dificultate sau risc.

c. Potentialii beneficiarii se pot afla in una sau mai multe dintre urmatoarele situatii de dificultate sau risc:

handicap;

dependenta de droguri, alcool, alte substante toxice;

detentie sau post-detentie;

infectarea cu HIV/SIDA;

parinte singur;

victime ale violentei in familie;

lipsa veniturilor sau venituri mici;

victime ale traficului de fiinte umane;

boala cronica sau incurabila.

d. Beneficiarii au drepturi si obligatii.

1. drepturi: respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale, demnitatea si intimitatea; de a fi informati asupra drepturilor sociale si situatiilor de risc; de a participa la luarea deciziilor care ii privesc; asigurarea confidentialitatii datelor personale.

2. obligatii: sa furnizeze informatii corecte privind identitatea, situatia familiala, medicala si economica; sa participe activ la procesul de interventie; sa contribuie la plata serviciilor, daca este cazul.