Cadru de referinta pentru intelegerea consilierii

Cadru de referinta pentru intelegerea consilierii

O conceptie cu privire la consiliere care se remarca este cea a lui Carl Rogers, care a dezvoltat terapia centrata pe client. Aceasta conceptie este intemeiata pe convingerea ca clientul este singura autoritate naturala cu privire la el insusi. Rogers avea incredere in oameni ca sunt capabili sa se orienteze catre o crestere constructiva cu ajutorul unui asistent social, care a demonstrat empatie, congruenta si atitudine pozitiva.

Scopul acestei abordari este o mai mare integrare si independenta a individului: centrarea se face pe persoana mai degraba decat pe rezolvarea problemei.

Prin atitudinea de grija profunda, respect si intelegere a consilierului, oamenii ajung sa-si inlature barierele si sa se deschida catre noi experiente si perceptii nevazute. Pe masura ce relatia de ajutorare prospera, clientii devin capabili sa-si exprime mai profund sentimentele (cun ar fi rusinea, mania, vinovatia, anterior fiind prea infricosatoare pentru a fi incorporate in propriul lor eu).

Oamenii se prezinta la consiliere intr-o stare de incongruenta: exista o discrepanta intre cum se considera ei insisi (auto-concepere) si cum le-ar place sa fie (auto-concepere ideala).

Un alt model de consiliere care contureaza cat eva dintre limitarile abordarii lui C. Rogers in care consilierul asculta si reflecta, dar nu provoaca este abordarea in trei stadii atribuita lui Egan1981( dupa V.C)

El a completat cele trei stadii cu un al patrulea stadiu. Stadiile sunt:

Explorarea abilitatilor: consilierul (psiholog, psihopedagog sau asistent social) urmareste sa stabileasca raporturi, ajutand la explorarea gandurilor, sentimentelor si comportamentelor relevante pentru problema respectiva. Intreband „care este dificultatea?”, consilierul incearca sa construiasca un climat de incredere si o alianta de lucru cu clientul, utilizand ascultarea activa, reflectarea, parafrazarea si capacitatea de rezumare.

Se folosesc intrebarile deschise inainte de a cere clientului sa spuna care sunt problemele concrete pe care el trebuie sa le inteleaga (el si consilierul).

Abilitatile de intelegere consilierul ajuta persoana sa ordoneze imaginile care au rezultat. Apar puncte de vedere alternative care ajuta la o mai clara intelegere a scopurilor persoanei respective si la identificarea fortelor si a resurselor.

Se realizeaza o confruntare, aceasta nu este un atac, ci un act de ajutorare, de incurajare a clientului, se ia in considerare ceea ce face si ceea ce nu face, combatand inconsistentele si ideile contradictorii cu scopul de a mobiliza resursele nevalorificate ale persoanei.

Egan (dupa V.Coulshed 1993, p 48) considera „confruntarea fara sprijin ca fiind dezastruoasa, iar sprijinul fara confruntare  ca fiind anemic.

Programarea confruntarii este vitala atunci cand relatia poate suporta o asemenea incercare.

Abilitatile actionale- constau in  fixarea scopurilor, oferirea de spijin si resurse,instruirea in rezolvarea de probleme, daca este nevoie, si utilizarea capacitatii de decizie.

Evaluarea – odata ales un plan de actiune, toate ideile sunt revazute si le este masurata eficienta.

Abilitatile consilierului se bazeaza pe ascultare activa, plus toate celelalte abilitati din stadiile precedente.

Prin aceasta abordare stadiala propusa de Egan este acceptata utilizarea de catre consilier a influientei si atoritatii sale de specialist, o conceptie diferita de sistemul nondirectivist propus de C.Rogers.