Conceptele influenta si putere

Conceptele influenta si putere

Unul dintre cele mai importante aspecte ale existentei noastre este ilustrat de influenta pe care o avem asupra altora si de influenta or asupra noastra. Astfel, toate contactele interumane se compun dintr-o serie de raporturi de influentare reciproca. In cadrul organizatiilor cea mai importanta forma a procesului de influentare este cea care se stabileste intre lider si subordonati. Intelegerea acestui proces consolideaza capacitatea liderului de a anticipa si de a controla comportamentele individuale.

In acceptiune generala se promoveaza faptul ca influenta este actiunea pe care o exercita o persoana asupra alteia si care poate duce la schimbarea caracterului si a conceptiilor acesteia din urma. Se apreciaza ca influenta exprima o actiune asimetrica, cu predominanta unilaterala pe care o exercita liderul asupra subordonatilor sai (9, pag.45) si este o caracteristica foarte importanta a leadership-ului, fiind considerata de John C. Maxwell masura reala a stiintei conducerii (4, pag. 26). Sensul conceptului duce intotdeauna la ideea ca actiunea despre care este vorbase exercita in mod gradual, continuu, aproape insesizabil si coopereaza cu alte cauze la producerea efectelor sale. Influenta apare astfel ca o actiune sau o conditie antecedenta ale carei efecte pot fi regasite ulterior in comportamentul subalternilor. Influenta poate fi neintentionata, urmare fireasca a contactelor si interactiunilor liderului cu subordonatii, sau, intentionata, cand dirijeaza prin organele formale anume create. Actiunea poate urmari scopuri formative atunci cand tinde sa dezvolte la subordonati unele comportamente, atitudini si opinii sau, schimbarea si transformarea comportamentelor, atitudinilor si opiniilor inradacinate, dar nedezirabile, din punct de vedere al organizatiei. Adeseori, o influenta de durata si puternica este inteleasa ca persuasiune fapt pentru care se impune diferentierea actiunii de influentare de cea persuasiva. In timp ce influenta atrage dupa sine o schimbare autentica in preferintele subordonatilor, acestia schimbandu-si optiunile ca urmare a influentei, persuasiunea actioneaza mai rapid si mai usor asupra subordonatilor dar sansa de a produce efecte durabile in comportamentul subordonatilor este minimalizata datorita superficialitatii acesteia. Din punct de vedere al gradului de obtinere a efectelor, influenta poate fi :

pozitiva, atunci cand activitatea subordonatilor se desfasoara in sensul indicat;

negativa, cand influenta are un rezultat opus celui dorit;

nula, atunci cand influenta nu produce nici un efect.

Liderii isi controleaza subordonatii in masura in care reusesc sa-i influenteze in scopul dorit, astfel ca, functia de control, ca si functie a managementului, se considera ca actioneaza in sensul influentarii pozitive. Lipsa controlului, in schimb, presupune fie inexistenta unei influente, fie ineficacitatea ei.

Puterea, spre deosebire de influenta, care se refera la actele reale, de determinare, urmareste posibilitatea, potentialul. Ea poate fi considerata drept capacitatea unui lider de a modifica in sensul dorit comportamentul subordonatilor (9, pag. 47).

Puterea poate fi definita si ca fiind o relatie interpersonala in care un individ are abilitatea de a determina alt individ sau grup de indivizi sa actioneze intr-un anumit fel.

Prin putere se intelege de asemenea capacitatea si posibilitatea de a influenta si controla deopotriva, respectiv de a dispune de instrumentele necesare unui asemenea demers. De aici se naste esenta Legii Respectului, promovata de John C. Maxwell potrivit careia oamenii in general respecta liderii care sunt mai puternici decat ei (4, pag. 69). Privit asa, conceptul de putere prezinta interes numai in calitate de model de comportament capabil sa influenteze schimbarea sau rezistenta la schimbare.

In aceste conditii, afirma specialistii,  este cu mult mai bine ca stresul sa fie cunoscut si controlat decat ignorat.

Cercetarile ulterioare au demonstrat faptul ca stresul nu poate fi identificat exclusiv cu agresiunea, cu amenintarea provenita din exteriorul organismului; in mod paradoxal, bucuriile pot fi generatoare de stres. Global, se poate afirma ca stresul apare in orice situatie in care starea de echilibru sau integritatea fizica si/sau psihica a organismului este amenintata de factori interni si externi, si fata de care individul nu dispune de solutii tip pentru a reduce sau elimina amenintarea.

Cercetarea stresului face posibila o abordare pozitiva a lui, prin cunoasterea, constientizarea si dezvoltarea capacitatii de a reactiona optim la agresiunile zilnice ale mediului.

Stresul reprezinta un dezechilibru perceput subiectiv, intre cerintele organismului si capacitatea sa de raspuns. Aceasta perceptie subiectiva trece prin doua filtre apreciative: filtrul primar, prin care persoana evalueaza gradul de pericol al unui agent inductor de stres, si filtrul secundar, prin care persoana se evalueaza pe sine pentru a-si determina potentialul de a combate agentul nociv.

Conceptul de stres a fost definit deseori atat ca variabila independenta, cat si ca variabila dependenta, dar si ca proces. Aceasta confuzie terminologica se datoreaza aplicabilitatii conceptului de stres in cercetarile din stiintele medicale, comportamentale si sociale in ultimii 50-60 de ani. Fiecare disciplina a cercetat stresul dintr-o perspectiva unica, singulara, adoptand fie modelul stimulilor (stresul fiind o variabila independenta), fie modelul raspunsului (stresul  fiind o variabila dependenta).

Aproape toate cercetarile incep prin a puncta dificultatile generate de confuzia existenta in jurul incercarilor de a defini ceea ce este stresul.

Stresul a fost definit de catre Bogathy ca "un stimul, un raspuns sau ca rezultat al interactiunii stimul-raspuns, interactiune care exprima un oarecare dezechilibru al relatiei persoanei cu mediul sau" Liderii evalueaza totul prin prisma dorintei de a fi lider (4, pag. 78).  Dilema consta in modul in care se pot concilia cerintele liderului cu asteptarile subordonatilor.