Problematica mondiala si europeana a serviciilor publice. Rolul statului.

Problematica mondiala si europeana a serviciilor publice. Rolul statului.

Servicii publice in lume

Serviciile publice in Uniunea Europeana

Servicii publice in unele tari ale Uniunii Europene

Cartea Alba a Guvernantei Europene

Rolul statului in economie

Servicii publice in lume

-Fiecare tara are practica sa in materie de servicii publice. Nu este de competenta Organizatiei Natiunilor Unite sa posede servicii publice, in adevaratul lor sens.

- Structurile de scolarizare si de supraveghere / ingrijire infiintate la initiativa sa sau acele organizatii dependente (UNESCO) sunt de drept privat.

-In materie maritima, unele cutume comune (obligatii de securitate s.a.) sau serviciile de pozitionare (GPS, de exemplu) pot fi asociate serviciilor publice

-Proiectul international de servicii publice cel mai ambitios din ultimii ani, cel putin din punct de vedere tehnic, in curs de realizare prin Agentia Spatiala Europeana, vizeaza plasarea a sase dispozitive de protectie a planetei impotriva asteroizilor.

-Existenta padurii amazoniene, in masura in care aceasta reprezinta regulatorul termic sau rezervorul de oxigen si izvorul de carbon pentru intreaga planeta este considerata de unii ca un serviciu public pe care Brazilia il ofera intregii lumi si ar trebui remunerat efortul de protejare si pastrare a acestei paduri.

Modele si evolutii ale serviciilor publice

-In ultima perioada si indeosebi incepand cu anii '80, modelele de organizare clasica, inclusiv in ceea ce priveste retelele de servicii publice sunt puse in discutie in conditiile internationalizarii economiei si pietelor, intensificarii presiunilor si afirmarii mai cu pregnanta a neoliberalismului care solicita o simplificare a reglementarilor si o reducere a implicarii statului.

-Putem aminti ca o tendinta relativ recenta si luarea in considerare a constrangerilor mediului sau cadrului natural si a altor influente ce tin de cadrul mediului inconjurator, economic, social etc.

-Inca de la inceputurile sale, organizarea retelelor avea in vedere doua elemente considerate nedisociabile: monopolul natural si serviciul public sau de interes general.

-Notiunea de monopol natural se bazeaza pe ideea ca un anumit numar de factori tehnici conducand la ideea economiei de scara, par sa demonstreze ca firma unica ar fi mai eficace decat existenta mai multor firme marunte aflate in concurenta.

-Notiunea de interes public apare atunci cand unele activitati au o importanta strategica, functionarea lor fiind de natura sa afecteze interesul general.

-Retele publice au fost organizate in diverse forme, diferite de la tara la tara, dintre care exemplificam trei modele principale:

1. modelul american este bazat in principal pe intreprinderi private, supuse la o serie de limitari si la puternice constrangeri impuse de reglementari.

2. modelul german in cadrul caruia se imbina prestatiile unor intreprinderi municipale cu cele ale unor firme private, de regula foarte putin constranse de caracteristicile tehnice ale serviciilor.

3. modelul francez al monopolurilor publice integrate vertical.

-Indiferent de natura lor, modelele adoptate de diferite tari urmaresc asigurarea unei eficacitati economice si a politicii economice in domeniu.

-In scopul cresterii eficacitatii diverselor servicii au fost repuse in discutie modelele traditionale de organizare, practica economica orientandu-se pe trei directii principale:

1. cresterea functionarii si functionalitatii concurentei peste tot unde acest lucru este posibil;

2. reasezarea structurilor organizatorice verticale;

3. introducerea de noi forme de reglementare.

-Atunci cand statul nu reuseste sa rezolve problemele respective ale intreprinderilor publice (este vorba indeosebi de cazul unor tari cu economii slabe, aflate in imposibilitatea asigurarii resurselor in cauza) apeleaza la singura solutie: finantarile sau  investitiile private. Privatizarea nu se poate insa realiza cu mare usurinta, intervenind o serie de probleme, limitari si obstacole, fiind necesare proceduri legale si reglementative complexe.

-Astfel, modalitatile de privatizare sunt adesea dificil de pus in practica, fiind necesara evaluarea activelor, organizarea ofertelor, negocieri (adesea mai lungi decat se poate aprecia la prima vedere).

-Unele modalitati implica si redactarea a numeroase contracte si necesita existenta unui cadru juridic si fiscal foarte clar, care, de cele mai multe ori, indeosebi in tarile pornite pe calea tranzitiei spre economia de piata, dar si in alte tari in curs de dezvoltare, nu este inca pusa la punct.

-O modalitate, premergatoare unor eventuale privatizari ulterioare, este si realizarea unor proiecte de investitii si productie-prestatii in comun cu anumite firme private.

-Activitatile care ies, cel putin partial, din domeniul monopolului natural, pot incepe sa functioneze ca piete, cel putin pentru amontele sau avalul unor concentrari verticale.

Serviciile publice in Uniunea Europeana

-Conceptul de serviciu public nu constituie un element de consens: semnificatia sa este fie de servicii oferite marelui public, fie semnifica servicii oferite de un organism al sectorului public, fie inseamna servicii efectuate ca o obligatie de interes general.

-Principial, serviciul public nu constituie o misiune a Uniunii Europene, termenul fiind mentionat pasager (art. 73) in Tratatul de instituire a UE, ca element de servitute in transporturi. Serviciul public priveste statele si comunitatile locale. Totusi instantele comunitare sunt in masura sa abordeze intreprinderile atunci cand sunt situatii de conflict intre serviciul public si principiul liberei concurente.

-Autoritatile publice pot impune unui furnizor de servicii anumite obligatii in interesul public, cu compensarea corespunzatoare, evitand ca aceasta situatie sa poata genera conflicte in legatura cu libera concurenta.

-In Tratatul privind o Constitutie pentru Europa (art. 122), semnat la Roma, in anul 2004, se mentioneaza ca legea europeana stabileste principiile si fixeaza conditiile, fara sa prejudicieze competenta Statelor membre de a furniza, executa si finanta aceste servicii. Cum ratificarea acestui Tratat a fost suspendata in anul 2005 in urma referendumurilor din Franta si Tarile de Jos aceasta prevedere nu se aplica, serviciile publice ramanand supuse regimului tratatelor anterioare (Amsterdam si Nisa).

-Se face distinctie intre serviciul de interes general si serviciul de interes economic general pentru a evita traduceri si interpretari eronate, date fiind numarul mare de limbi folosite in spatiul european si marea varietate a traditiilor nationale  / locale in aceasta privinta. Conform Curtii de justitie a UE, serviciile de interes general sunt acelea care sunt considerate de autoritatile publice ca avand acest caracter si se supun obligatiei specifice de seviciu public; serviciile de interes economic general sunt servicii de natura economica pe care Statele membre sau Comunitatea Europeana le desfasoara ca obligatie specifica de serviciu public in virtutea criteriului interes general.

-Uniunea Europeana nu este preocupata de serviciile de interes general pe cat este interesata de serviciile de interes economic general. Daca serviciile de interes general constituie preocupari ale statelor, Uniunea europeana este intresata sa asigure principiul liberei concurente in cadrul serviciilor de interes economic general, principiu fundamental al politicii economice a Uniunii Europene.

-Pentru aceasta Uniunea Europeana duce o politica de liberalizare a principalelor sectoare de servicii publice: energie (gaz, electricitate), transporturi, servicii postale si telecomunicatii.

-Urmatoarele servicii au fost recunoscute ca servicii de interes general de catre Curtea de Justitie a comunitatilor europene:

-colectarea, transportul si distributia corespondentei;

-furnizarea neintrerupta de energie electrica pe tot teritoriul;

-mentinerea navigabilitatii unui curs de apa important;

-distributia apei;

-furnizarea de prestatii in domeniul telecomunicatiilor;

-furnizarea de mijloace de lupta impotriva poluarii in bazinele portuare;

-emisiunile TV.

-Pentru introducerea concurentei in aceste servicii Comisia europeana urmareste sa asigure tuturor celor implicati un acces egal la infrastructura specifica, chiar daca sunt de rezolvat probleme de natura monopolului natural.

ANALIZA: Importanta guvernarii corporative ANALIZA: Regulamentul, directiva decizia; Recomandari, avize - izvoare secundare de drept

-Finantarea serviciilor este lasata la aprecierea statelor :

-fie prin redevente de la utilizatori;

-fie prin compensatii de la stat;

-fie prin co-sustinere intre activititati rentabile si nerentabile;

-fie din resurse comerciale complementare (venituri din publicitate);

-fie din combinatii ale acestor posibilitati.

Servicii publice in unele tari ale Uniunii Europene

Serviciile publice in Franta

-In Franta se disting trei categorii de servicii publice:

-functiile regal-suverane ale statului: justitie, politie, securitate civila, aparare nationala, finante publice (trezorerie, moneda, impozite), administratia centrala si locala. Aceste functii exprima atributiile proprii puterii suverane si nu fac obiectul unei delegari.

-Constituie deopotriva conditiile existentei si functionarii statului, dar si obligatii ale statului de interes general pentru cetatenii sai;

-in sectorul non comercial: gratuitati esentiale, finantate in principal prin impozit sau cotizatii obligatorii. Sunt supuse dreptului administrativ, dar asociaza si organisme private, sub contract, si asociatii. Cele mai importante sunt: invatamantul (educatia nationala), sanatatea, securitatea sociala, ajutorul social, cultura (muzee, teatre, biblioteci, case de tineret etc.), servicii de salubritate, gestiunea infrastructurii (sosele, cai ferate, porturi, aerodromuri etc.).

-in sectorul comercial: servicii finantate in principal printr-o activitate comerciala, dar care sunt considerate ca avand controlul colectivitatii ca trasatura principala. Se regasesc in aceasta categorie: transportul urban, transporturile feroviare regionale, serviciile portuare, serviciile aeroportuare etc., distributia de gaz, transportul de electricitate, distributia de apa potabila, serviciile postale (distribuirea corespondentei si a produselor financiare), comunicatiile electronice (serviciile de banda larga, telefonia si transmisia de date, radiodifuziunea), pompele funebre (consecinta a separarii bisericii de stat, monopolul inhumarii a fost retras organismelor de cult si incredintat exclusiv comunelor, care il exercita direct sau prin delegatie; reprezinta serviciu exterior de pompe funebre).

Stabilimentele publice, zise industriale si comerciale, care asigura unele din aceste servicii simultan cu serviciile non comerciale sunt supuse simultan dreptului administrativ si dreptului comercial.

Serviciile publice in Germania

-Organizarea serviciilor publice in Germania este geografica si nesectoriala: in timp ce in Franta o entitate nationala administreaza centralizat servicul public al unui sector dat (cu exceptia gestiunii apei), in Germania sunt intreprinderi municipale (Stadtwerke) care administreaza servicii publice din cele mai diferite sectoare). Inca de la inceputul secolului al XIX-lea colectivitatile locale au inceput furnizarea de servicii publice fara interventia statului. Ele au incredintat apoi gestiunea acestor servicii unor stabilimente publice. Gestiunea este organizata transversal pentru mai multe sectoare pentru a beneficia de un acces mai confortabil la surse de finantare.

Cartea Alba privind reforma guvernantei

-Crearea Uniunii Europene a avut si are incontestabile efecte pozitive, insa concomitent au fost observate si dezvoltari de perceptii si atitudini adverse, de o pierdere a increderii in institutiile europene, vorbindu-se chiar de o „falie“ ce se creeaza intre Uniunea Europeana si cetatenii sai.

-Principalele cauze ale acestei situatii, evidentiate la nivelul anului 2000, sunt prezentate in continuare.

a)     S-a constatat ca exista percetia ca institutiile si guvernanta europeana nu sunt capabile sa functioneze cu bune rezultate in domenii de foarte larg interes si cu implicatie majora in plan social, cum sunt: somajul, securitatea alimentara, criminalitatea, conflictele de pe plan european si din zonele vecine spatiului european.

b)     Chiar si atunci cand sunt evidente bunele rezultate in unele din situatiile mentionate mai sus, gratie actiunilor si intreventiilor institutiilor europene, aceste rezultate sunt percepute de cetatenii europeni ca fiind rezultate ale actiunilor si interventiilor guvernelor nationale.

c)      Sunt deficiente de informare a cetatenilor europeni din partea guvernelor nationale, care in loc sa asigure informare corecta si suficienta pentru cetatenii lor gasesc prea usor motive sa critice institutii europene si birocratia acestor institutii, indesebi in situatiile in care se aduc nemultumiri cetatenilor sau persoanelor juridice, cu toate ca masurile considerate au fost adoptate de comun acord in Consiliul Europei de reprezentantii tarilor membre sau chiar au fost propuse de acestia.

d)     Se remarca o slaba cunoastere a sistemului de institutii europene, a atributiilor acestor institutii si a diferentelor dintre diferitele institutii si, astfel, nu se stie cine adopta deciziile, formulandu-se opinii si imagine defavorabile fata de acestea.

Fata de aceasta situatie, s-a concluzionat ca se impune o reforma substantiala a guvernantei europene, adoptandu-se „Cartea Alba a Guvernantei Europene“, care contine cateva directii de actiune, supuse unui proces de consultari publice.

-S-a apreciat ca la baza unei bune guvernante si a perfectionarilor propuse in Cartea Alba trebuie sa stea cinci principii: *deschiderea, *participarea, *responsabilitatea,*eficacitatea si *coerenta, principii care sunt specifice sistemului democratic si statului de drept din tarile membre si care se aplica la toate tipurile de guvernanta, respectiv globala, europeana, nationala, regionala si locala Propunerile de perfectionare a guvernantei comunitare avansate de Cartea Alba sunt grupate in patru sectiuni:

I. Cresterea gradului de participare a actorilor la elaborarea si implementarea politicilor Uniunii Europene; se doreste sporirea transparentei guvernantei UE, accederea la cetateni prin intermediul democratiei regionale si locale, participarea sporita a societatii civile, realizarea unei consultari mai eficiente si mai transparente a actorilor si grupurilor de interese in cadrul elaborarii politicilor UE, legaturi mai stranse si mai fructuoase cu diverse retele.

II. Politici, reglementari si rezultate mai bune; se vizeaza cresterea flexibilitatii legislatiei comunitare, sporirea increderii in opiniile expertilor, combinarea instrumentelor de politica in vederea obtinerii unor rezultate mai bune, simplificarea dreptului comunitar, implicarea sporita a agentiilor de reglementare, perfectionarea aplicarii legislatiei comunitare la nivel national.

III. Consolidarea legaturii intre guvernanta europeana si rolul Uniunii Europene pe plan mondial; contributia UE la guvernanta mondiala care ar trebui sa aiba ca obiective pacea, cresterea economica, combaterea somajului si justitia sociala, prin deschiderea UE in fata actorilor guvernamentali si neguvernamentali din alte regiuni ale lumii si sa tina seama de incidenta pe plan international a politicilor sale, ca si de necesitatea adoptarii unei abordari mai proactive a retelelor internationale.

IV. Examinarea rolului institutiilor; refocalizarea politicilor si institutiilor UE cu mai multa claritate asupra obiectivelor sale de dezvoltare pe termen lung si concentrarea fiecarei institutii comunitare asupra sarcinilor sale esentiale.

-Dezbaterile publice au relevat, in primul rand, necesitatea perfectionarii guvernantei pe linia cresterii gradului de participare, indeosebi a cetatenilor, la elaborarea politicilor UE pe baza principiilor propuse.

-Noua cultura legislativa comunitara urmareste sa asigure garantia ca legislatia comunitara este mai adecvata noilor cerinte, provocarilor actuale, conditiilor tehnice si chiar realitatilor locale.-

-In anul 2002 au fost adoptate trei comunicari privind guvernanta globala:

„Un parteneriat mondial pentru o dezvoltare durabila“: plecand de la deficientele si neimplinirile guvernantei mondiale se precizeaza ca solutia o reprezinta realizarea unui echilibru mai bun intre mecanismele pietei mondiale si institutiile cu atributii in domeniul economic si al guvernantei mondiale;

Discutia asupra arhitecturii monetare si financiare internationale si asupra finantarii dezvoltarii in vederea diminuarii decalajelor;

„Promovarea Cadrului European pentru Responsabilitatea Sociala a Intreprinderilor“ (o continuare la Carta Verde), continand o strategie a promovarii  responsabilitatii intreprinderilor, cu antrenarea tuturor factorilor interesati (de la institutii si organisme, la intreprinderi, grupuri interesate si consumatori).

Structura si calitatea guvernantei reprezinta factori cu influenta determinanta asupra coeziunii sociale, dezvoltarii economice, prezervarii mediului natural, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

-Buna guvernanta poate fi considerata ca un management transparent si responsabil al resurselor naturale, umane, economice si financiare cu scopul realizarii unei dezvoltari durabile si echitabile. Pentru UE buna guvernanta implica perfectionarea

continua a unor politici sectoriale, cum sunt cea agricola, ecologica, comerciala.

-Asigurarea unei bune guvernante implica abordari pragmatice, cum ar fi realizarea unui set de indicatori ca un instrument de a implementa guvernanta in toate strategiile si interventiile finantate de comunitate.

Rolul statului in economie

-In ultimele doua decenii ale secolului trecut s-a afirmat o stare de nemultumire cu privire la rolul excesiv al statului in viata societatii. Ceea ce s-a consacrat ca stat-providenta a inceput a fi criticat si s-au emis opinii care vizeaza reducerea rolului statului in economie, in principal. Mai ales critica liberala a accentuat cateva aspecte care ilustreaza dezavantajele acestei stari de fapt:

- cheltuieli publice foarte mari;

- numarul mare de functionari,

- ponderea excesiva a prelevarilor din veniturile persoanelor,

- cresterea perpetua a datoriei publice.

-In sens larg, statul providenta semnifica ansamblul functiilor statului avand ca obiect variate aspecte: protectie sociala, educatie, aparare, interventii economice, reglarea dezechilibrelor; in sens strict, statul providenta desemneaza functia de redistribuire efectuata de stat prin sistemul de securitate sociala, urmarea fiind beneficierea de servicii sociale in schimbul contributiei obligatorii la cotizatii sociale.

Criza statului providenta este urmarita pe trei zone distincte: financiara, de eficienta si de legitimitate.

a) Criza financiara a statului-providenta se refera la:

- cresterea puternica a cheltuielilor pentru protectia sociala, ceea ce a necesitat o crestere

repetata a nivelului prelevarilor obligatorii;

- cresterea mai redusa a incasarilor.

-Cheltuielile pentru o categorie de servicii au devenit atat de mari incat au depasit major prelevarile, situatie care a generat un deficit cronic al sistemului securitatii sociale. Cele mai mari cheltuieli au fost inregistrate in sectorul medical, sistemul de pensii si alocatiile de somaj.

b) Criza de eficienta a statului providenta se refera la costul ridicat al bunurilor si serviciilor noncomerciale pe care statul insusi le produce. Lipsa de competitie in sectorul de stat genereaza firesc aceasta stare de lucruri.

c) Criza de legitimitate a statului-providenta este generata de dificultatile tot mai mari in

respectarea principiilor de baza ale functionarii lui, si anume:

- principiul asigurarii mutuale contra riscurilor: riscul nu devine o realitate decat pentru

cativa dintre cei care se asigura;

- principiul solidaritatii fata de cei mai slabi: se considera ca saracii, bolnavii, persoanele in varsta si somerii au dreptul la asistenta.

-Liberalismul modern accepta acest rol protector al statului, dar critica amploarea sa actuala si dezvoltarea sa fara limite, pronuntandu-se pentru un stat minimal.

Motivatia criticii liberale se refera la:

- efectele perverse ale asistentei: protectia poate genera o mentalitate de asistati; cei care

beneficiaza de ea ar putea astepta in mod pasiv bunastarea, fericirea si protectia fata de orice risc, fara sa mai incerce sa se descurce prin ei insisi;

- ingreunarea sarcinilor (obligatiilor) sociale penalizeaza oferta de locuri de munca: cresterea cotizatiilor sociale si in special a sarcinilor patronale apasa pe costurile salariale, deci actioneaza ca o frana pentru angajare (patronii sunt incitati sa substituie munca prin capital, adica sa inlocuiasca muncitorii cu utilaje);

- reducerea inegalitatilor si teoria 'inegalitatii echitabile': redistribuirea verticala (de la bogati catre saraci) este legitima atata timp cat aceste ecarturi sunt mari. In prezent, in tarile occidentale dezvoltate, o mare parte din populatie are sentimentul ca apartine clasei medii („patura de mijloc“), ca urmare necesitatea reducerii inegalitatilor este mai putin pregnanta.

-Remediile liberale cu privire la serviciile publice vizeaza o gama larga de propuneri care au ca obiect comun tendinta de a se transfera o parte din cheltuielile statului-providenta asupra asigurarilor voluntare si a economisirii individuale, astfel incat sa se obtina o mai mare responsabilizare a beneficiarilor de servicii publice.

-De exemplu, in domeniul sanatatii se poate proceda la:

- reducerea partii cheltuielilor de sanatate acoperite de catre securitatea sociala si cresterea partii asumate de catre pacienti, precum si recurgerea la asigurari private complementare;

- privatizarea ofertei de ingrijiri medicale (odata cu dezvoltarea clinicilor si a spitalelor private), astfel incat sa se obtina o reducere a costurilor sub efectul cautarii profitului si sub efectul concurentei.

-In domeniul pensiilor, capitalizarea ar veni sa completeze sistemul de repartizare: persoanele active ar fi indemnate sa isi realizeze un capital de batranete inca din timpul activitatii.

In SUA nu exista un sistem generalizat de protectie sociala, sistemul actual fiind unul mixt care combina:

1) un sistem de asigurari privat, pentru categoriile de venituri medii si ridicate; asigurarile sunt contractate pe langa companiile de asigurari, fie de catre indivizii insisi, daca sunt muncitori independenti sau liber profesionisti, fie prin intermediul intreprinderilor lor. Majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii refuza sa subscrie insa, in situatia in care companiile de asigurari le impun prime mai ridicate decat intreprinderilor mari.

Pe langa aceste cotizatii destinate asigurarilor, intreprinderile mai retin si cotizatiile de pensie de la salariatii lor, pe care le incredinteaza spre gestiune unor organisme specializate in acest sens.

2) un sistem public de protectie care garanteaza un minimum de acoperire a cheltuielilor de sanatate pentru persoanele in varsta de peste 65 ani si pentru cei mai saraci.

De asemenea, oferta americana de ingrijiri medicale este mixta: alaturi de spitalele publice, care primesc pacientii cu venituri reduse, functioneaza clinici si lanturi de spitale private, care practica plata actului medical.

-In cadrul serviciilor private de sanatate exista si formula contractelor de sanatate, care asigura prestatii standard, alaturi de prestatii dependente de suma forfetara cu care se contribuie. Tarifele depind de factori precum: varsta si antecedentele familiale ale pacientului.

-Fata de propunerile liberale s-au fomulat mai multe rezerve, de natura limitelor si riscurilor pe care le presupune o astfel de abordare.

-O prima limita este de natura sociala: nu este sigur ca cetatenii statului-providenta ar fi dispusi sa renunte la avantajele pe care le prezinta, chiar daca il considera ca avand o eficienta redusa si ca fiind prea costisitor. In al doilea rand, nu este sigur ca modelul liberal ar fi, din punct de vedere economic, mai eficace. Sistemul american este cel mai costisitor din lume (consuma 14% din Produsul National Brut, fata de 9,4% in Franta. si 6,6% in Marea Britanie) si lasa totusi un american din sapte fara nici o protectie sociala. Spitalele publice sunt suprasolicitate, iar costurile ingrijirii medicale in clinicile private sunt foarte mari.

-Pericolul principal consta in agravarea inegalitatilor, mergand pana la crearea unei societati duale: de o parte se afla cei mai bogati, care au mijloacele sa se asigure si sa isi pregateasca o pensie convenabila, iar de cealalta parte sunt saracii, somerii si invalizii, care nu ar putea niciodata sa cotizeze suficient pentru a realiza acest lucru.

-O alta parte a criticii liberale este indreptata impotriva statului producator. Se insita asupra ideii ca statul nu trebuie sa produca bunuri si servicii comerciale, deoarece in economia de piata intreprinderile private indeplinesc mai bine acest rol. Intreprinderea publica nu este stimulata sa urmareasca reducerea costurilor si sa vanda la cel mai bun pret, deoarece ea nu este supusa stimulentelor care actioneaza asupra intreprinderii concurentiale (tentatia profitului si frica de faliment).

-Gestiunea publica a serviciilor colective (servicii noncomerciale) este costisitoare. Pozitia liberala este mai nuantata in ceea ce priveste productia acestor servicii. Adam

Smith considera ca statul trebuie sa creeze si sa mentina institutiile publice, edificiile si lucrarile publice care, desi foarte utile, nu permit obtinerea unui profit suficient pentru a acoperi cheltuielile unui individ sau ale unui grup de cetateni, care, deci, nu ar putea sa le intreprinda. Adam Smith arata astfel limitele pietei si justifica necesitatea ca statul sa produca bunuri si servicii socialmente „utile“, dar care sunt nerentabile pentru o intreprindere privata. Doctrina liberala nu contesta rolul de jucator al statului in oferta de bunuri publice: ansamblul agentilor economici beneficiaza de efectele lor externe, fie ca este vorba despre educatie, cultura, cercetare sau protectia mediului. Liberalii denunta insa monopolul de gestiune si functionarea birocratica a acestor servicii, care le cresc costurile si cauta un mod ca aceste servicii sa fie produse de catre piata si sa fie supuse concurentei, ceea ce ar contribui la scaderea costului lor pentru colectivitate.

-Remediile liberale vizeaza privatizarile si gestiunea comerciala de piata a serviciilor colective.

-Privatizarea unei intreprinderi publice inseamna vanzarea majoritatii sau totalitatii

capitalului ei actionarilor privati. Numeroase exemple evidentiaza aceasta formula ca instrument la care se apeleaza atunci cand se considera ca statul trebuie sa echilibreze raporturi economice si sociale generatoare de nemultumire sociala. Guvernul Margaret Thatcher a privatizat circa jumatate din sectorul public englez: British Aerospace, British Gas, British Airways, British Telecom, British Steel etc. Guvernul Jaques Chirac a pus in aplicare un program de privatizari ale unor importante organizatii: Compania Generala de Electricitate, Agence Hawas (presa), TF l, diverse banci si companii de asigurari.

-Obiectivele privatizarilor se situeaza la trei niveluri:

- cresterea productivitatii: supuse concurentei, intreprinderile privatizate isi vor ameliora rentabilitatea, pentru a putea supravietui competitiei economice;

2) - ameliorarea finantelor publice: sumele obtinute din privatizare pot fi utilizate de catre stat pentru rambursarea datoriei publice;

3) - dezvoltarea actionariatului popular, cu efecte in educarea proactiva a cetatenilor;

4) - finantarea publica si gestiunea privata.

-Gestiunea de piata a serviciilor colective presupune incredintarea gestiunii acestora unor intreprinderi private, pe baza de contract cu statul. Ca si pentru pietele de lucrari publice, statul ar supune o cerere de oferta concurentei si ar alege dintre intreprinderi pe cea care ofera conditiile cele mai avantajoase. Statul ramane insa suveran in decizia de a produce serviciile colective si de asemenea el asigura finantarea acestora.

-De exemplu, comunele pot sa incredinteze gestiunea cantinelor scolare unor intreprinderi private. Statul subventioneaza, insa, pretul meselor si le controleaza calitatea. De asemenea, statul poate concesiona unor intreprinderi private construirea si gestionarea autostrazilor: sistemul de taxare face posibila rentabilizarea acestei activitati.

-Dezbaterile legate de rolul statului in economie in general si fata de serviciile publice, in particular, nu vizeaza diminuarea acestui rol, cat imbunatatirea rolului statului. Nu se doreste, deci, revenirea la ipostaza statului minimal, ci la apropierea statului de nevoile reale ale societatii si la perfectionarea contributiei sale in asigurarea unui climat de satisfatie si armonie sociala. Societatea doreste un stat mai econom si mai eficace in gestiunea sa.

-O viziune sinergetica este dominanta in aceste demersuri: se constientizeaza ca rezultatele unui ansamblu de entitati sunt superioare sumei rezultatelor partiale ale entitatilor din compunerea ansamblului. Dar, acest fenomen se manifesta numai in conditiile in are exista compatibilitate intre obiectivele entitatilor componente si acces egal al tuturor entitatilor la resursele necesare.