Prioritatile managementului din administratia publica

Prioritatile managementului din administratia publica

Reforma administratiei publice centrale si locale in Romania, pentru a fi eficienta trebuie sa aiba in vedere:

separarea functiilor politice de cele administrative;

crearea unui serviciu public de cariera, profesional si neutru politic;

definirea rolurilor, responsabilitatilor si relatiilor intre institutii;

transparenta actului de guvernare si administrativ;

simplificarea procedurilor si actelor normative;

respectul fata de cetatean; autonomia locala decizionala;

principiul subsidiaritatii.

Un progres din punct de vedere al complexitatii demersului public enuntat pentru modernizarea administratiei publice s-a realizat incepind cu anul 2000[1] prin aprobarea „Planului de Actiune al programului Guvernamental pe Anul 2000 si pe perioada 2001-2004”.

Obiectivele reformei in administratia publica vizau:

1.     Sprijinirea reformei administratiei publice;

2.     Imbunatatirea responsabilitatii si independentei profesionale;

3.     Sporirea capacitatii de implementare si administrare a acquis-ului comunitar;

4.     Reducerea instabilitatii cadrului juridic;

5.     Aplicarea de masuri in concordanta cu legea functionarului public;

6.     Crearea unui functionar public neimplicat politic, profesionist bazat pe merite si orientat spre performante;

7.     Imbunatatirea politicilor de personal si conducere, intarirea controlului in institutiile publice;

8.     Sporirea eficientei administratiei publice centrale;

9.     Inversarea tendintelor de proliferare a agentiilor guvernamentale prin:

sprijinirea externalizarii surselor de finantare;

sporirea capacitatii de management macro-economic;

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

intarirea controlului in institutiile publice;

aplicarea principiului subsidiaritatii.

10.  Intarirea capacitatii administratiei publice locale de a-si indeplini responsabilitatile intr-un cadru descentralizat;

11.  Intarirea responsabilitatii administratiei publice fata de cetateni;

12.  Consolidarea si largirea cadrului de participare a societatii civile in procesul decizional.

Reformarea societatii romanesti impune ca procesul de reforma sa cuprinda patru planuri:

strategic (prin care se redefineste rolul statului);

legal (se are in vedere o utilizare mai mare a legilor cadru, dandu-se posibilitati sporite de actiune pentru autoritatile locale si executive);

organizational (se are in vedere simplificarea procedurilor delegarii executiei sarcinilor publice);

cultural (se are in vedere schimbarea valorilor si a modurilor de actiune).

Procesul de transformare a Romaniei intr-un stat de drept, bazat pe pluripartitism si separatia puterilor, cu o economie intemeiata pe libera initiativa si spirit concurential, a determinat o schimbare radicala de conceptie si in domeniul administratiei publice, in stabilirea prioritatilor managementului acesteia. Se au in vedere:

optimizarea managementului in administratia centrala prin degrevarea guvernului si a aparatului acestuia de o parte din decizii, in special cele cu caracter tehnic-administrativ si delegarea acestora catre structurile subordonate;

procesul decizional guvernamental va fi exclusiv de natura politica;

la nivelul ministerelor economice se vor restrange functiile de comanda administrativa si se vor amplifica functiile de coordonare si control, precum si de relatii publice internationale in domeniul propriu de activitate.

In plan mondial, stiinta manageriala prefigureaza drept obiectiv general al sistemului administratiei publice dezvoltarea competentei (atat prin asigurarea cunostintelor si a aptitudinilor necesare, cat si prin dezvoltarea permanenta a capacitatii de adaptare la noile cerinte din lumea profesiilor). Ca atare, acest obiectiv general vizeaza, in ultima instanta, atingerea altor doua subobiective majore si anume:

subobiective direct prodctive, legate atat de asimilarea de noi cunostinte si abilitati (in pas cu ultimele evolutii ale progresului stiintifico-tehnic contemporan), cat si de mentinerea si dezvoltarea capabilitatilor deja manifestate pe piata muncii (prin programe speciale de perfectionare profesionala sau, dupa caz, de reconversie atunci cand apar probleme mai deosebite pe un anumit traseu profesional);

subobiective social-culturale menite sa asigure manifestarea unor comportamente si atitudini favorabile adaptarii la schimbare a functionarilor publici.

Se impune trecerea de la sistemul formarii si perfectionarii functionarilor publici, propriu tipului societatii industriale, spre cel adaptiv-flexibil si anticipativ-prospectiv specific erei postindustriale, deschis infuziei de inovare si creativitate si capabil, in acelasi timp, sa se autoregleze.

Conturarea obiectivelor strategiei de restructurare si modernizare a sistemului formarii profesionale a functionarului public trebuie, insa, urmata de stabilirea elementelor necesare pentru prefigurarea propriu-zisa atat a strategiei cat si a tacticii specifice. In acest caz se impune stabilirea unui set de directii coerente de actiune pentru restructurare si modernizare care sa se constituie, in viziunea abordarilor specifice teoriei simultaneitatii prioritatilor.

In prezent, procesul reformei administratiei publice implica definirea clara si precisa a relatiei dintre decizia politica si cea administrativa, intarirea autonomiei si descentralizarea sistemului administrativ. Sub aspect managerial, reforma sistemului administrativ nu semnifica numai statuarea unor principii de baza ci si un complex de reglementari, institutii si parghii economico-financiare care sa asigure o autonomie reala, efectiva si eficienta a autoritatilor administratiei publice.

Necesitatea unei reforme ample in administratia publica romaneasca si asigurarea unui management care sa eficientizeze la un nivel cat mai ridicat calitatea acesteia mai ales in cadrul procesului de integrare a Romaniei la Uniunea Europeana este evidenta. Acest fapt trebuie sa intensifice eforturile conjugate ale autoritatilor centrale si locale in scopul ajungerii la performante vizibile. Administratia publica romaneasca trebuie sa devina flexibila, transparenta si pragmatica – specifica culturii organizationale din tara noastra, in consens cu aspiratiile cetateanului roman. Handicapul provocat de consecintele recesiunii economice, de lipsa de predictibilitate a puterii executive subordonate excesiv interesului politic trebuie depasit.

Un indicator important in performanta institutionala din Romania este transparenta deciziilor publice. Transparenta deciziilor trebuie sa fie coroborata cu furnizarea a cat mai multor informatii de ordin administrativ in speta catre cetateni din partea autoritatilor centrale si locale care sa antreneze si participarea activa a acestora in problemele de interes comun in interiorul comunitatii.