Procedura in contenciosul administrativ

PROCEDURA IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1. Procedura de solutionare a cererilor in contenciosul administrativ

1.1. Obiectul actiunii judiciare

Conform art. 8, alin. (1), din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul de 30 de zile, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel ce se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.

Mai mult, instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ. Cand instanta de contencios administrativ solutioneaza litigiile in materia contractelor administrative trebuie sa aiba in vedere, conform Legii 554/2004, regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.

1.2. Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

Conform art. 9 din Legea 554/2004, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29, alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol si da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.

In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in urmatoarele conditii[1]:

fara obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile;

introducerea actiunii in termen de 6 luni de la:

data primirii raspunsului la plangerea prealabila (daca a fost formulata aceasta plangere totusi) sau, dupa caz, de la data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii de catre o autoritate publica;

data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un an;

data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

pentru motive temeinice cererea poate fi introdusa si dupa termenul de 6 luni, dar numai tarziu de un an;

termenele, in acest caz, incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

1.3. Instanta competenta

Conform art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si aceesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde de lei, se solutioneaza in fond, de tribunalele administrativ-fiscale.

Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.

Recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.

1.4. Termenul de introducere a actiunii

Conform art. 11 din Legea 554/2004, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:

data primirii raspunsului la la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi un an de la data emiterii actului;

data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

Trebuie observat faptul ca legea permite, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, ca cererea sa poata fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal. Cererea sa poata fi introdusa in termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.

Termenul de 6 luni este termen de prescriptie, in sensul ca dupa expirarea termenului nu mai poate fi depusa cererea.

Termenul de un an este termen de decadere, in sensul ca dupa expirarea acestui termen subiectul decade din dreptul sau subiectiv.

1.5. Documentele necesare pentru introducerea actiunii in contenciosul administrativ

Reclamantul trebuie sa anexeze la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.

In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.

1.6. Citarea partilor

La primirea cererii, conform art. 13 din Lege, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In situatia in care reclamant este un tert[2] sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In acelasi mod corespunzator situatiilor prezentate mai sus, dupa caz, se va proceda si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

In situatia in care autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

1.7. Suspendarea executarii actului

a) Solicitarea suspendarii executarii actului administrativ de catre instanta odata cu sesizarea autoritatii administrative emitente in cadrul procedurii prealabile

Legea 554/2004 lasa posibilitatea persoanei vatamate printr-un act administrativ sa ceara instantei de judecata suspendarea respectivului act chiar daca acesta nu a indeplinit procedura prealabila, ci doar a initiat-o.

Astfel, art. 14 din Legea 554/2004 dispune ca in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, conform procedurii prealabile[3], a autoritatii publice care a emis actul persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.

Conditiile ce trebuiesc indeplinite pentru a cere instantei de judecata suspendarea actului administrativ inaintea indeplinirii procedurii prealabile sunt:

cererea sa se faca numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente;

terbuie sa se faca o data cu sesizarea, conform procedurii prealabile, a autoritatii administrative care a emis actul considerat a fi ilegal.

Daca sunt indeplinite aceste conditii instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.

Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul public, din oficiu sau la sesizare. Si in acest caz instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

b) Solicitarea suspendarii actului administrativ prin actiunea principala

Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond. Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor. Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspenda executarea.

1.8. Introducerea in cauza a functionarului

Cererile in justitie prevazute de Legea 554/2004 vor putea fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea reefritoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere.

In cazul in care actiunea este admisa, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.

Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superioarul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

1.9. Judecarea cererilor

Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul stabilit de lege.

Pentru cererile formulate in baza Legii 554/2004 se percep taxele judiciare de timbru prevazute de Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

Hotararile trebuiesc redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

1.10. Solutiile pe care le poate da instanta

Instanta competenta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 (cererea persoanei vatamate intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit un raspuns in termen de 30 de zile) poate, dupa caz, sa anuleze in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris.

Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor de mai sus, si asupra legalitatii actelor si operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

In cazul solutionarii cererii, instanta va hotara si asupra despagubirilor pentru daune materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.

Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:

dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;

obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;

impune uneia din parti indeplinirea unei anumite obligatii;

suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;

obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.

Solutiile prevazute pentru solutionarea cererilor impotriva actelor administrative si a contractelor administrative pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati pentru fiecare zi de intarziere.

1.11. Termenul de prescriptie pentru despagubiri

Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.

Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in termenul de un an. Aceste cereri se supun normelor Legii 554/2004 in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

1.12. Recursul

Conform art. 20 din Legea 554/2004, hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare. Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.

In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere.

Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala reglementata de aceasta lege, cauza se va trimite la instanta competenta.

Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.

1.13.Judecarea recursului in situatii deosebite

Art. 21 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ reglementeaza procedura judecarii recursului in situatii deosebite. Astfel, recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului.

Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.

Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.

Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare.

Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului de 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise.

2. Procedura de executare

2.1. Titlul executoriu

Conform art. 22 din Legea 554/2004, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.

2.2. Obligatia publicarii

Conform art. 23 din Legea 554/2004 hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.

2.3. Obligatia executarii

Prin art. 24, Legea contenciosului administrativ stabileste modul de indeplinire, de catre autoritatea publica vizata prin hotararea instantei de judecata, a obligatiei de executare a hotararii judecatoresti.

Astfel, daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.

Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dup aplicarea amenzii de mai sus constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 la 100.000.000 lei.

2.4. Instanta de executare

Conform art. 25 din Lege, sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) (amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere si dreptul la despagubiri a reclamantului pentru intarziere) se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Cererea introdusa de reclamant in acest caz este scutita de taxa de timbru.

Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Aceste prevederi se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

2.5. Actiunea in regres

Legea da posibilitatea conducatorului autoritatii publice, conform art. 26, sa se poata indrepta impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

2.6. Completarea dispozitiilor Legii 554/2004 cu dreptul comun

Art. 28 din Legea contenciosului administrativ statueaza ca dispozitiile continute de ea se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de ea.

Compatibilitatea aplicarii unor norme aler Codului de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor.

Tot in acest articol se stabileste ca actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si cele introduse impotriva actelor administratice normative nu mai pot fi retrase.

3. Organizarea si competenta instantelor de contencios administrativ

3.1. Principiile organizarii si realizarii justitiei prevazute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

a) Principiul liberului acces la justitie. Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, „orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime in exercitarea dreptului sau la un proces echitabil”. Accesul la justitie nu poate fi ingradit.

b) Principiul egalitatii in fata legii. Art. 7 din aceeiasi lege stabileste ca toate persoanele sunt egale in fata legii, fara privilegii si fara discriminari. Justitia se realizeaza in mod egal pentru toti, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, avere, origine ori conditie sociala sau de orice alte criterii discriminatorii.

c) Principiul unicitatii, impartialitatii si egalitatii in administrarea justitiei. In art. 2 alin. (1) din Legea 304/2004 se stabileste ca justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

d) Principiul dreptului la un proces echitabil. Conform art. 10 di aceeiasi lege toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii.

e) Principiul caracterului public al sedintelor de judecata. Art. 11 stabileste ca sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege. Pronuntarea hotararilor se face in sedinta publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

f) Principiul desfasurarii procedurii judiciare in limba romana. Art. 12 stabileste urmatoarele: Procedura judiciara se desfasoara in limba romana. Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna, in fata instantelor de judecata, in conditiile prezentei legi. Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in limba romana.

g) Principiul garantarii dreptului la aparare. Prin art. 13 se dispune ca dreptul la aparare este garantat. In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de un aparator, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

1. Constitutia Romaniei din 1991, revizuita in 2003;

2. Constitutia din 1991;

3. Constitutia Romaniei din 1923;

4. Constitutia din 21 august 1965;

5. Constitutia din 29 martie 1923;

6. Constitutia din 1 iulie 1866, cu modificarea din 1884;

7. Constitutia din 1866;

8. Legea administratiei publice locale nr. 215/2001;

9. Legea administratiei publice locale nr. 69/1990;

10. Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993;

11. Codul de procedura civila;

12. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004;

13. Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990;

14. Legea 304/2004 privind organizarea judiciara;

15. Decretul pentru desfiintarea contenciosului administrativ si a curtilor

administrative nr. 128/1948;

16. Legea pentru organizarea curtilor administrative din 15 martie 1939;

17. Legea contenciosului administrativ din 1925;

18. Legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912;

19. Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910;

20. Legea pentru reorganizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1 iulie 1905;

21. Legea pentru impartirea diferitelor atributii ale Consiliului de Stat din 9 iulie 1866;

22. Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864

CURSURI

1. Alexandru Negoita - Drept administrativ, Ed. Sylvi, 1996;

2. Alexandru Negoita - Drept administrativ si stiinta administratiei, Universitatea Athenaeum, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1991;

3. Alexandru Negoita - Stiinta administratiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977;

4. Ioan Alexandru, Al. Negoita, I. Santai, D. Berzoianu, I. Vida, S. Ivan, I. Popescu-Slaniceanu - Drept Administrativ, Editura OMNIA, Brasov, 1999;

5. Ioan Alexandru - Administratia publica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999;

6. Ioan Alexandru - Democratia locala in legislatia actuala, in vol. Democratia locala in Romania contemporana, Casa de editura “Realitatea”, Bucuresti, 1995;

7. Antonie Iorgovan - Tratat de drept administrativ, vol. I, Biblioteca juridica Nemira, Bucuresti, 1996;

8. Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ¸ vol. I, Ed. Nemira, Bucuresti, 2000;

9. Antonie Iorgovan - Drept administrativ, I, Editura „Hercules”, 1993 ;

10. Anibal Teodorescu - Tratat de drept administrativ, vol.I, Bucuresti, 1929;

11. Constantin G. Rarincescu – Contencios administrativ roman, Ed. “Universala” ALVALAY, Bucuresti, 1937;

12. D. Brezoianu - Drept administrativ, Universitatea Independenta „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Stiinte juridice si administrative, Bucuresti, 1992;

13. Emilian Stelian Ticames – Drept administrativ si elemente de stiinta

administratiei; Ed. ERA, Bucuresti, 2000;

14. Mihai T.Oroveanu - Tratat de drept administrativ, Universitatea crestina

“Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1994;

15. Mihai T.Oroveanu - Tratat de stiinta administratiei, Editura CERMA,

Bucuresti, 1996;

16. Mircea Preda - Curs de drept administrativ, Partea generala, Casa editoriala “Calistrat Hogas”, Bucuresti, 1995;

17. Mircea Preda, Constantin Voinescu - Drept administrativ – partea generala, Bucuresti;

18. Paul Negulescu - Tratat de drept administrativ, editia a IV-a, Editura “F.

Marvan”, Bucuresti 1934;

19. Romulus Ionescu - Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1970;

20. Stelian Ivan – Drept administrativ, Ed. Fundatiei “Andrei Saguna” 1998;

21. Stelian Ivan, Ioan Floander, Pavelescu Tiberiu – Drept administrativ roman, Editura V.I.S. Print, Bucuresti, 2002;

22. Stelian Ivan - Politia administrativa, S.N.S.P.A.,Facultatea de administratie publica,Bucuresti,2001;

23. Stelian Ivan - Drept administrativ roman, Editura UNEX A-Z, Bucuresti, 1998;

24. Valentin. I.Prisacaru – Contencios administrativ roman, Ed. ALL, Bucuresti, 1994;

25. Valentin I.Prisacaru - Tratat de drept administrativ roman, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993;

26. Jean Rivero, Jean Waline – Droit Administratif, Ed. Dalloz, 1996 ;

27. Guy Brainbant - Dreptul administrativ francez, editia a II-a, Dalloz, Paris, 1998.